ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Cluj Napoca,

înregistrată la data de 19 mai 2006, reclamanta SC S.B. SRL a chemat în

judecată pe pârâții R.A.D. și BNP P.A.V., solicitând ca prin hotărârea ce va

pronunța să constate nulitatea absolută a actului notarial intitulat „Declarație”

a cărui legalizare de semnătură s-a făcut prin Încheierea de legalizare de

semnătură din 23 mai 2003 de notarul public P.A.V.

Judecătoria Cluj Napoca,

admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, în

considerarea obiectului cererii dedusă judecății și prevederilor art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Comercial Cluj, instanță care, prin sentința comercială nr. 4328,

pronunțată la data de 7 noiembrie 2007, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului BNP P.A.V., cu consecința respingerii acțiunii

reclamantei față de acest pârât ca fiind formulată față de o persoană lipsită

de calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei

formulată în contradictoriu cu pârâta R.A.D., și a respins, ca inadmisibilă,

cererea de intervenție formulată în interes propriu de S.N. și S.M.

Spre a hotărî astfel, Tribunalul

a reținut incidența art. 99 din Legea nr. 36/1995 în soluționarea excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BNP P.A.V., iar, pe fond, a

apreciat că au fost respectate toate cerințele prevăzute imperativ de art. 89

din precitata lege, procedându-se la legalizarea semnăturii declarației date de

către R.A.D. în calitate de administrator al societății reclamante, înscris

prin care societatea, prin administrator, se obliga la plata de penalități de

0,1% pe zi din rata scadentă și neachitată, care excede reglementării prevăzută

de art. 146 din Legea nr. 31/1990.

În ce privește cererea de

intervenție Tribunalul a avut în vedere obiectul acesteia și cerințele art. 111

C. proc. civ.

Apelurile formulate de

reclamantă și de intrevenienți împotriva sentinței Tribunalului au fost

respinse de către Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a

Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 116, pronunțată la data de 22 mai

2008.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel, examinând motivele apelanților în raport cu decizia

atacată a reținut, cu referire la apelul reclamantei SC S.B. SRL Cluj Napoca,

că prima instanță a adus pertinente argumente de fapt și de drept care converg

la concluzia valabilității și legalității actului supus cenzurii, dar și

aspectul inexistenței vreunei legături ori a unui raport de drept material

conflictual între reclamantă și notarul public instrumentator; că prima

instanță a dat o interpretare și aplicare corespunzătoare art. 146 din Legea nr.

31/1990, întrucât declarația dată de administratorul societății reclamante nu

vizează vreun act de dobândire sau înstrăinare de bunuri ale societății care să

afecteze patrimoniul acesteia, ci plata de penalități de 0,1% din rata scadentă

și neachitată, ieșind din sfera acestei norme și a înlăturat critica

necompetenței materiale a instanței comerciale în cauză, față de dispozițiile art.

1, art. 4 și art. 56 C. com., incidente.

În ce privește apelul

intervenienților, instanța de control a apreciat că soluția primei instanțe

este legală și temeinică sub aspectul calificării naturii cererii de intervenție

în interes propriu formulate în cauză și soluției date acesteia, știut fiind că

intervenția voluntară permite terțului să urmărească realizarea sau conservarea

unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, având

natura unei cereri de chemare în judecată, cerințe cărora nu răspunde primului

petit al cererii de intervenție iar, prin al doilea petit, se solicită

constatarea unei stări de fapt, contrar prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Împotriva menționatei

deciziei a formulat recurs apelanta - reclamantă SC S.B. SRL invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. și solicitând, în principal,

casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

competente, respectiv Judecătoriei Cluj Napoca, iar, în subsidiar, modificarea

deciziei, admiterea apelului pe care l-a formulat împotriva sentinței Tribunalului

și schimbarea acestei hotărâri, în sensul admiterii acțiunii și constatării

nulității absolute a actului intitulat „Declarație” a cărui semnătură a fost

legalizată prin Încheierea din 23 mai 2003 a BNP P.A.V.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că litigiul are natură civilă, întrucât, prin declarația a

cărei anulare s-a solicitat, s-a procedat la modificarea unui contract de

vânzare - cumpărare a unui imobil, act esențialmente civil, situație în care

competența în primă instanță revenea judecătoriei și nu tribunalului comercial

și că, în mod injust, instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe,

atât în ce privește excepția calității procesuale pasive, cât și a fondului

cauzei, considerând greșit că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 146

din Legea nr. 31/1990, abrogate, deși pentru asumarea obligațiilor prevăzute în

declarație de către administrator, era necesară aprobarea adunării asociaților,

întrucât acest înscris este un act de dispoziție care modifică contractul de

vânzare - cumpărare a unui imobil, încheiat anterior - recurenta neprecizând

relevanța reiterării aspectelor privind fondul cauzei, cu referire la

nelegalitatea actului unilateral a cărui nulitate a solicitat-o, față de

decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Prin întâmpinarea formulată,

intimații - intervenienți S.M. și S.N. au solicitat respingerea recursului, cu

cheltuieli de judecată, apreciind ca fiind legală decizia recurată, atât cu

privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BNP P.A.V. cât

și pe fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Este de observat că prin

sentința Judecătoriei Cluj Napoca nr. 2371 din 20 martie 2007, nerecurată, s-a

statuat irevocabil asupra competenței materiale în soluționarea cererii deduse

prezentei judecăți, conform cerințelor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.,

în considerarea obiectului acesteia, așa încât motivul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu-și găsește aplicare în speță.

Cum raportul de drept

procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă

din raportul de drept substanțial sau dintr-un raport de conexitate cu acest

drept, în lipsa justificării de către reclamant a legitimării procesuale a

pârâtului BNP P.A.V., din această perspectivă, se constată că, în mod corect,

instanța de apel a confirmat soluția dată de Tribunal excepției lipsei

calității procesuale pasive a acestei părți, în considerarea faptului că simpla

opozabilitate nu poate justifica această calitate și a prevederilor art. 99 și art.

100 din Legea nr. 36/1995.

Potrivit art. 146 din Legea nr.

31/1990, în vigoare la data întocmirii declarației în discuție, administratorii

vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să

închirieze, să schimbe sau să constituie în garanție bunuri aflate în

patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea

contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic numai cu

aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor.

Examinarea considerentelor

deciziei atacate relevă că instanța de apel, apreciind că instanța de fond a

dat o corectă interpretare și aplicare corespunzătoare acestor dispoziții

legale, a considerat la rându-i, cu justețe, că declarația în discuție, dată de

R.A.D., în calitate de asociat și administrator al SC S.B. SRL, cu legalizare

de semnătură, care vizează penalități de întârziere de 0,1% pe zi din rata

scadentă și neachitată, excede incidenței acestora, cu atât mai mult cu cât, în

speță, nu s-a demonstrat că valoarea prețului convenit prin actul de dobândire

a proprietății imobilului, obiect al contractului de vânzare - cumpărare ce a

precedat declarația în litigiu, ar depăși jumătate din activele societății, așa

încât nu-și găsesc justificare criticile contradictorii ale recurentei

referitoare la aplicarea art. 146 din Legea nr. 31/1990 de către instanța de

apel și nici critica referitoare la depășirea limitelor legale ale

împuternicirii date administratorului societății, spre a induce incidența art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat

în cauză și în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga

recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimaților - intervenienți

cheltuielile de judecată efectuate în această cale de atac, astfel cum aceștia

au solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar în acest scop.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S.B. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 116/2008

din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta -

reclamantă SC S.B. SRL Cluj Napoca să plătească intimaților - intervenienți în

nume propriu S.M. și S.N. suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2009.