ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1300/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Cluj Napoca, înregistrată la data de 19 mai 2006, reclamanta SC S.B. SRL a chemat în judecată pe pârâții R.A.D. și BNP P.A.V., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a actului notarial intitulat „Declarație” a cărui legalizare de semnătură s-a făcut prin Încheierea de legalizare de semnătură din 23 mai 2003 de notarul public P.A.V. Judecătoria Cluj Napoca, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, în considerarea obiectului cererii dedusă judecății și prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, instanță care, prin sentința comercială nr. 4328, pronunțată la data de 7 noiembrie 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BNP P.A.V., cu consecința respingerii acțiunii reclamantei față de acest pârât ca fiind formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta R.A.D., și a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată în interes propriu de S.N. și S.M. Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reținut incidența art. 99 din Legea nr. 36/1995 în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BNP P.A.V., iar, pe fond, a apreciat că au fost respectate toate cerințele prevăzute imperativ de art. 89 din precitata lege, procedându-se la legalizarea semnăturii declarației date de către R.A.D.

în calitate de administrator al societății reclamante, înscris prin care societatea, prin administrator, se obliga la plata de penalități de 0,1% pe zi din rata scadentă și neachitată, care excede reglementării prevăzută de art. 146 din Legea nr. 31/1990. În ce privește cererea de intervenție Tribunalul a avut în vedere obiectul acesteia și cerințele art. 111 C. proc. civ. Apelurile formulate de reclamantă și de intrevenienți împotriva sentinței Tribunalului au fost respinse de către Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 116, pronunțată la data de 22 mai 2008. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel, examinând motivele apelanților în raport cu decizia atacată a reținut, cu referire la apelul reclamantei SC S.B.

SRL Cluj Napoca, că prima instanță a adus pertinente argumente de fapt și de drept care converg la concluzia valabilității și legalității actului supus cenzurii, dar și aspectul inexistenței vreunei legături ori a unui raport de drept material conflictual între reclamantă și notarul public instrumentator; că prima instanță a dat o interpretare și aplicare corespunzătoare art. 146 din Legea nr. 31/1990, întrucât declarația dată de administratorul societății reclamante nu vizează vreun act de dobândire sau înstrăinare de bunuri ale societății care să afecteze patrimoniul acesteia, ci plata de penalități de 0,1% din rata scadentă și neachitată, ieșind din sfera acestei norme și a înlăturat critica necompetenței materiale a instanței comerciale în cauză, față de dispozițiile art. 1, art. 4 și art. 56 C. com., incidente.

În ce privește apelul intervenienților, instanța de control a apreciat că soluția primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul calificării naturii cererii de intervenție în interes propriu formulate în cauză și soluției date acesteia, știut fiind că intervenția voluntară permite terțului să urmărească realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, având natura unei cereri de chemare în judecată, cerințe cărora nu răspunde primului petit al cererii de intervenție iar, prin al doilea petit, se solicită constatarea unei stări de fapt, contrar prevederilor art. 111 C. proc. civ. Împotriva menționatei deciziei a formulat recurs apelanta - reclamantă SC S.B.

SRL invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. și solicitând, în principal, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Cluj Napoca, iar, în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea apelului pe care l-a formulat împotriva sentinței Tribunalului și schimbarea acestei hotărâri, în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a actului intitulat „Declarație” a cărui semnătură a fost legalizată prin Încheierea din 23 mai 2003 a BNP P.A.V.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că litigiul are natură civilă, întrucât, prin declarația a cărei anulare s-a solicitat, s-a procedat la modificarea unui contract de vânzare - cumpărare a unui imobil, act esențialmente civil, situație în care competența în primă instanță revenea judecătoriei și nu tribunalului comercial și că, în mod injust, instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe, atât în ce privește excepția calității procesuale pasive, cât și a fondului cauzei, considerând greșit că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 146 din Legea nr. 31/1990, abrogate, deși pentru asumarea obligațiilor prevăzute în declarație de către administrator, era necesară aprobarea adunării asociaților, întrucât acest înscris este un act de dispoziție care modifică contractul de vânzare - cumpărare a unui imobil, încheiat anterior - recurenta neprecizând relevanța reiterării aspectelor privind fondul cauzei, cu referire la nelegalitatea actului unilateral a cărui nulitate a solicitat-o, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Prin întâmpinarea formulată, intimații - intervenienți S.M. și S.N. au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, apreciind ca fiind legală decizia recurată, atât cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BNP P.A.V. cât și pe fondul cauzei. Recursul este nefondat. Este de observat că prin sentința Judecătoriei Cluj Napoca nr. 2371 din 20 martie 2007, nerecurată, s-a statuat irevocabil asupra competenței materiale în soluționarea cererii deduse prezentei judecăți, conform cerințelor art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în considerarea obiectului acesteia, așa încât motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. nu-și găsește aplicare în speță. Cum raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept substanțial sau dintr-un raport de conexitate cu acest drept, în lipsa justificării de către reclamant a legitimării procesuale a pârâtului BNP P.A.V., din această perspectivă, se constată că, în mod corect, instanța de apel a confirmat soluția dată de Tribunal excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți, în considerarea faptului că simpla opozabilitate nu poate justifica această calitate și a prevederilor art. 99 și art. 100 din Legea nr. 36/1995.

Potrivit art. 146 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data întocmirii declarației în discuție, administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor. Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel, apreciind că instanța de fond a dat o corectă interpretare și aplicare corespunzătoare acestor dispoziții legale, a considerat la rându-i, cu justețe, că declarația în discuție, dată de R.A.D., în calitate de asociat și administrator al SC S.B.

SRL, cu legalizare de semnătură, care vizează penalități de întârziere de 0,1% pe zi din rata scadentă și neachitată, excede incidenței acestora, cu atât mai mult cu cât, în speță, nu s-a demonstrat că valoarea prețului convenit prin actul de dobândire a proprietății imobilului, obiect al contractului de vânzare - cumpărare ce a precedat declarația în litigiu, ar depăși jumătate din activele societății, așa încât nu-și găsesc justificare criticile contradictorii ale recurentei referitoare la aplicarea art. 146 din Legea nr. 31/1990 de către instanța de apel și nici critica referitoare la depășirea limitelor legale ale împuternicirii date administratorului societății, spre a induce incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză și în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimaților - intervenienți cheltuielile de judecată efectuate în această cale de atac, astfel cum aceștia au solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar în acest scop.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.B. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 116/2008 din 22 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă SC S.B. SRL Cluj Napoca să plătească intimaților - intervenienți în nume propriu S.M. și S.N. suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2009.