ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1403/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința civilă nr. 3916 din 1 aprilie 2008 a admis în parte contestația la executare formulată și precizată de contestatorii C.I. și C.L. în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București și B.R.D., sucursala Cluj-Napoca, în sensul că a dispus anularea formelor de executare silită a contestatorilor efectuate de intimata A.V.A.S. în temeiul contractului de credit nr. 406/16/1995 încheiat între BANCA A. SA și SC N.C. SNC și a contractului de cauțiune din 16 octombrie 1995 încheiat între contestatori și BANCA A. SA cu consecința desființării popririi infirmate prin Ordinul nr. 1543 din 17 noiembrie 2005 emis de A.V.A.S.

asupra conturilor bancare ale contestatorilor. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 449/R din 20 aprilie 2010 a admis excepția necompetenței materiale și pe cale de consecință a admis recursul declarat de intimata A.V.A.S. București împotriva sentinței civile nr. 3916 din 1 aprilie 2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a casat-o în întregime și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Curții de Apel București. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1996 conform cărora cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art.38, sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 117 din 22 septembrie 2010 a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității invocate de pârâta A.V.A.S. București. A fost admisă excepția tardivității completării motivelor contestației, invocată din oficiu. A fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorii C.I. și C.L. în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI București și B.R.D., G.S.G. SA, sucursala Cluj-Napoca. În fundamentarea acestei soluții au fost analizate cu prioritate excepțiile invocate de intimata A.V.A.S., respectiv excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității, precum și excepția tardivității completării contestației invocată din oficiu.

Deși dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 au urmărit soluționarea cu celeritate a unor asemenea litigii, nu au instituit nici o sancțiune pentru nerespectarea procedurii prealabile recomandate, de comunicare a actelor către instituția implicată. Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost respinsă atât ca urmare a lipsei de regim sancționator, dar și față de lipsa oricărei vătămări pentru intimată, mai ales că după sesizarea primei instanțe s-a luat cunoștință de actele depuse. În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, s-a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.401 C. proc. civ., care instituie un termen de decădere de 15 zile pentru contestația la executare de drept comun.

În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, potrivit cărora termenul de prescripție al acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt, termen ce are o natură juridică și efecte diferite față de cel invocat de instanță. Sub aspectul completării motivelor de contestație, deși există în doctrina de specialitate opinia potrivit căreia este posibilă modificarea cererii de chemare în judecată conform art. 132 C. proc.

civ. și cu prilejul rejudecării, anterior primei zile de înfățișare în fața instanței competente, în speță această opinie trebuie nuanțată prin aceea că art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 instituie un termen special, astfel încât a fost admisă excepția tardivității completării motivelor de contestație, ca excepție invocată din oficiu. Pe fondul cauzei, acțiunea a fost găsită neîntemeiată, deoarece conform art. 374 1 și art. 376 alin. (1) C. proc. civ. executarea silită a avut loc în baza unor înscrisuri cărora legea le recunoștea în mod expres caracterul de titlu executoriu, nefiind necesară sesizarea instanței de judecată pentru obținerea unui asemenea titlu în urma parcurgerii unui proces.

Sub aspectul prescripției, dispozițiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 stabilesc un termen special de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care după caz, au fost investite cu formulă executorie, termen care este de 7 ani. Împotriva sentinței comerciale nr. 117 din 22 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs contestatorii C.I. și C.L. ANA, care au criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea excepției tardivității completării motivelor contestației iar pe fond admiterea contestației la executare împotriva ordinului nr. 1543 din 17 noiembrie 2006 și respectiv ordinului nr. 1753 din 5 noiembrie 2007 emis de vicepreședintele A.V.A.S., finalizând cu anularea acestor forme de executare silită. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de fond a analizat superficial motivele de contestație, în realitate în cauză se aplică termenul general de prescripție de 3 ani și nu termenul special de 7 ani iar actul întreruptiv privește raportul de garanție dintre BANCA A. SA, filiala Aleșd, căruia i s-a substituit prin cesiune A.V.A.S.

București și SC N.C. SNC Oradea, context în care cauționarii C.I. și C.L. ANA sunt cu totul străini raportului juridic obligațional în baza căruia s-a realizat executarea silită imobiliară. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenții-contestatori, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente. Potrivit contestației la executare înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 25 noiembrie 2006 sub nr. 25166/2006, contestatorii C.I. și C.L. au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. București și B.R.D. să se constate că titlul executoriu care este contractul de credit nr. 406 din 16 octombrie 1995 încheiat între BANCA A., Agenția Aleșd, și SC N.C.

SNC este lovit de nulitate absolută întrucât potrivit Legii nr. 33/1991, în vigoare la data perfectării lui, un astfel de contract nu avea forță executorie și ca urmare în mod legal nu putea fi investit cu formula executorie. S-a mai cerut să se constate, prin ricoșeu, că titlul executor emis de pârâtă, cu nr. 1543/2006, este și el lovit de nulitate absolută, întrucât se întemeiază pe un titlu executor preexistent nul de drept, iar executarea silită pornită este ea însăși lovită de nulitate absolută. Pe cale de consecință, contestatorii au considerat că se impune desființarea popririi înființată asupra conturilor lor și încetarea indisponibilizării sumelor din aceste conturi. Corect a procedat cu precădere primei instanță atunci când a aplicat dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și anume că este imperios necesar ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 25 august 2010, contestatorii C.I. și C.L., atunci când litigiul era soluționat de Curtea de Apel București, au completat motivele contestației la executare, susținând că executarea silită a fost declanșată de pârâtă în anul 2006 împotriva debitoarei SC N.C.P. SRL, radiată la 22 octombrie 2003, deși contractul de credit inițial a fost încheiat cu SC N.C. SNC așa cum rezultă și din contractul de cesiune de creanță.

Din această perspectivă, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, care imperativ instituie un termen special pentru contestarea actelor de executare ale A.V.A.S., a fost justificată admiterea excepției tardivității completării motivelor contestației la executare. A.V.A.S. a efectuat la data de 28 august 2006 comunicarea titlurilor executorii către contestatori, vizând soldul creanței în valoare de 17.294,09 dolari SUA preluată de la BANCA A. SA prin contractul de cesiune de creanță nr. 128/720021 din 6 decembrie 1999 și Actul adițional din data de 16 decembrie 1999, privind debitorul SC N.C.P. SRL, C.I. și C.L. având calitatea de garanți. Potrivit art. 13 alin. (5) din O.U.G.

nr. 51/1998 republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlul executoriu, sau care după caz au fost investite cu formulă executorie este de 7 ani. Așa cum a expus constant intimata A.V.A.S., prin contractul de cesiune de creanță nr. 720021 din 6 decembrie 1999 încheiat între BANCA A. SA în calitatea de cedent și A.V.A.S. în calitatea de cesionar, s-a cedat creanța deținută de Bancă împotriva debitoarei SC N.C. SNC cu toate garanțiile constituite la întocmirea creditului acordat debitoarei (contractul de cauțiune din 16 octombrie 1995 în baza căruia s-a pornit executarea) urmând ca valorificarea creanței să fie făcută conform procedurilor din O.U.G.

nr. 51/1998. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de C.I. și C.L. ANA împotriva sentinței comerciale nr. 117 din 22 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de C.I. și C.L.A. împotriva sentinței comerciale nr. 117 din 22 septembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2011.