ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3271/2016

Decizia nr. 3271/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 702 din 16 iunie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător dr. A., președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 13.07.2016, hotărârea fiind înaintată Președintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație contestatoarea B., care a apreciat că în pronunțarea hotărârii contestate s-au încălcat, cu o gravă neglijență și abuz în serviciu, deontologia și legislația în materie, prevăzute în mod explicit de Legea nr. 317/2004, la art. 29 alin. (7) și (8), coroborat cu art. 30 alin. (4), precum și Constituția în vigoare, a fost obstrucționat cu bună știință rolul Justiției în România, dreptul cetățenilor de a se adresa justiției.

În susținerea cererii sale, contestatoarea a arătat că înaintarea de către Plenul Consiliului a hotărârii anterior menționate către Președintele României, cu ignorarea notificării formulate de doamna C., a creat circumstanțele agravante privind săvârșirea unor fapte penale.

A mai arătat contestatoarea, cu referire la aceeași notificare, faptul că singura instanță abilitată să se pronunțe asupra suspendării executării hotărârii atacate în prezentul litigiu este Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

A apreciat contestatoarea că, urmare a notificării/petiției formulate de doamna C., Plenul Consiliului trebuia să retragă Hotărârea nr. 702/2016 și să înainteze notificarea/petiția către instanța supremă. Însă, neprocedând în acest fel, Plenul Consiliului a nesocotit dispozițiile art. 29 alin. (7) și (8) și ale art. 30 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Contestatoarea a mai învederat că doamna judecător A. figurează printre suspecții declarați la Curtea Penală Internațională de la Haga, ca urmare a sesizării gravelor încălcări ale drepturilor internaționale ale omului, săvârșite în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepția nulității contestației și excepția lipsei de interes și a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității, cu consecința anulării contestației, sau admiterea excepției lipsei de interes, cu consecința respingerii contestației ca lipsită de interes, iar, în subsidiar, respingerea contestației ca neîntemeiată.

Examinând contestația formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că excepția nulității contestației invocată de intimat este întemeiată, astfel că va anula contestația ca nemotivată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Hotărârea nr. 702 din 16 iunie 2016, hotărâre ce formează obiectul prezentei contestații, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus eliberarea din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător dr. A., președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 13.07.2016.

În cuprinsul hotărârii, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se propune Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător.

La data de 23.06.2016, a fost publicat în M. Of. nr. 468, Decretul Președintelui României nr. 614 din 23 iunie 2016, privind eliberarea din funcția de judecător a doamnei A., președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin pensionare, începând cu data de 13 iulie 2016.

În speță, contestația formulată de contestatoarea B. împotriva acestei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 194 C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare, potrivit căruia cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor; numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional; obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani; arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere și semnătura.

Potrivit art. 196 alin. (1) teza I C. proc. civ.: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă”.

Înalta Curte apreciază că prezenta contestație nu cuprinde unul dintre elementele sale obligatorii și anume motivele de fapt, astfel încât este incidentă sancțiunea nulității.

Astfel cum rezultă din analiza contestației formulate, în cuprinsul acesteia se face referire la o notificare adresată Consiliului Superior al Magistraturii de o altă persoană decât contestatoarea din cauza de față, se face trimitere la diverse aspecte penale, se invocă săvârșirea unor infracțiuni de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau de către doamna A., se prezintă informații apărute în spațiul public, însă aceste împrejurări nu reprezintă motive de fapt ale contestației, care să permită instanței realizarea controlului judiciar asupra hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că în contestația formulată contestatoarea B. nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a Hotărârii Plenului nr. 702/2016 și nici argumente în susținerea cererii de suspendare a executării respectivei hotărâri.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității contestației, excepție care face inutilă atât analiza excepției lipsei de interes, cât și cercetarea în fond a cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 196 alin. (1) și art. 200 C. proc. civ., va admite această excepție și, pe cale de consecință, va anula contestația formulată de contestatoarea B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității contestației invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează contestația formulată de contestatoarea B. împotriva Hotărârii nr. 702 din 16 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.