ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2335/2016

Decizia nr. 2335/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ȘȘ. și TT.

au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Tribunalul Caraș-Severin stabiiirea întinderii sumelor aferente titlurilor executorii deținute de reclamanți împotriva pârâților și care sunt constituite din hotărârile judecătorești pronunțate cu privire la drepturile bănești recunoscute reclamanților, în sensul că, la calcularea sumelor nete aferente fiecăruia dintre reclamanți, trebuia să se aplice plafonările legale privind contribuția de asigurări sociale (astfel că, în fapt, sumele achitate efectiv sunt mai mici decât sumele datorate), în sensul de a dispune: stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către reclamanți pentru pretențiile principale, cu privire la modul de calcul al contribuțiilor C.A.S.

aferente, în sensul apiicării plafonărilor prevăzute de lege, stabiiirea diferențiată, pentru fiecare dintre reclamanți a eventualelor sume suplimentare ce decurg din această determinare, în raport de sumele datorate și sumele achitate, stabiiirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către reclamanți pentru pretențiile accesorii privind dobânda, în mod diferențiat, pentru fiecare dintre reclamanți, urmare modului de reapreciere a sumelor principale și ținând cont de țoale plățile efectuate de către pârâți, cu privire la dobânda aferentă sumelor deja achitate, dobânda aferentă diferențelor ce decurg din aplicarea plafoanelor de contribuție C.A.S., plata cheltuielilor de judecată constând în costurile legate de administrarea probei cu expertiza contabilă solicitată în cauză.

Prin încheierea din data de 30.06.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2015, s-au disjuns cererile având ca obiect contestație la titlu, care vizează titlurile executorii pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, formându-se prezentul dosar. Prin sentința nr. 524/LM din 12 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2016, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței teritoriale facultative a Tribunalului Bihor și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. În considerentele hotărârii se menționează că, prin decizia nr. 15/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că revine instanței care a pronunțat hotărârea care se execută competența de soluționare a contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească.

S-a reținut că, în cazul contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, legiuitorul nu a stabilit un termen, dar a prevăzut ca aceasta poate fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită. Având în vedere că împotriva intimaților nu a fost începută executarea silită care ar fi determinat aplicarea vechiului sau noului cod de procedura civilă iar intimata și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile de plată și ținând cont de faptul că contestația la titlu se formulează înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, iar termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.

S-a reținut că, potrivit art 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 și deciziei nr. 15/2007 pronunțată, de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Mai mult, potrivit prevederilor art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judectorești, contestația Ia titlu se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea, Pentru aceste motive, în temeiul art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, deciziei nr. 15/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței teritoriale și, având în vedere că titlurile executorii au fost pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, a declinat competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința nr. 2581 din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2016, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția necompetenței teritoriale facultative a Tribunalului Caraș-Severin și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. S-a reținut că reclamanții au calitatea de magistrați la Judecătoria Arad, Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara și că au înțeles a sesiza, în baza art. 127 C. proc. civ., un alt tribunal aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate curții de apel în care își desfășoară activitatea, sau în a cărei circumscripții se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

De asemenea, s-a arătat că trebuie ținut cont de decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, potrivit căreia în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) de la o instanță, trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează acesta, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

Prin urmare, Tribunalul Caraș-Severin a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art 127 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 din C. proc. civ.

de la 1865, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, în considerarea argumentelor ce succed: Ambele instanțe aflate în conflict au calificat obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind contestație la titlu, formulată de contestatorii anterior menționați, beneficiari ai unor drepturi bănești în baza titlurilor executorii enumerate în cuprinsul cererii prin care, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Tribunalul Caraș-Severin, au solicitat instanței competente stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către reclamanți pentru pretențiile principale, cu privire la modul de calcul al contribuțiilor C.A.S.

aferente, în sensul aplicării plafonărilor prevăzute de lege, stabilirea diferențiată, pentru fiecare dintre reclamanți a eventualelor sume suplimentare ce decurg din această determinare, în raport de sumele datorate și sumele achitate, stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către reclamanți pentru pretențiile accesorii privind dobânda, în mod diferențiat, pentru pentru pretențiile accesorii privind dobânda, în mod diferențiat, pentru fiecare dintre reclamanți, urmare modului de reapreciere a sumelor principale și, ținând cont de toate plățile efectuate de către pârâți, cu privire la dobânda aferentă sumelor deja achitate, dobânda aferentă diferențelor ce decurg din aplicarea plafoanelor de contribuție C.A.S., plata cheltuielilor de judecată constând în costurile legate de administrarea probei cu expertiza contabilă solicitată în cauză.

Conform prevederilor art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 „Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”. Totodată, potrivit deciziei nr. 15/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, competența de soluționare a contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească, revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. Având în vedere că împotriva intimaților nu a fost începută executarea silită care ar fi determinat aplicarea vechiului sau noului C. proc.

civ., iar intimata și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile de plată și ținând cont de faptul că contestația la titlu se formulează înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, iar termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul vechiului C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Ca atare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., referitoare Ia competența facultativă în cazul introducerii unei cereri noi de chemare în judecată, deoarece în prezenta cauză instanța nu a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată căreia să îi fie aplicabile prevederile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., ci cu o contestație la titlu, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. În consecință, ținând seama de faptul că titlurile executorii au fost pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, de prevederile art, 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 și de interpretarea stabilită prin decizia nr. 15/2007 pronunțată în interesul legii, competența de soluționare a cauzei va fi determinată în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, în temeiul art. 22 din C. proc. civ. de la 1865. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2016.