ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 440/2017

Decizia nr.

440/2017

Asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele;

Prin cererea înregistrată fa Tribunalul Bihor sub nr. x/111/2016, în

urma disjungerii din Dosarul nr. x/271/2015 al Tribunalului Bihor, secția I

civilă, a contestațiilor la executare care vizează titlurile executorii

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara,

contestatorii

A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș.,

T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II.,

JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ȘȘ., TT. au solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara

și Tribunalul Caraș-Severin, stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor

executorii deținute de reclamanți împotriva pârâților și care

sunt constituite din hotărârile judecătorești pronunțate eu

privire la drepturile bănești recunoscute reclamanților, în sensul

că, la calcularea sumelor nete aferente fiecăruia dintre reclamanți,

trebuia să se aplice plafonările legale privind contribuția de asigurări

sociale (astfel ca, în fapt, sumele achitate efectiv sunt mai mici decât sumele

datorate) în sensul de a se dispune:

a) stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către

reclamanți pentru pretențiile principale, cu privire la modul de calcul

al contribuțiilor C.A.S. aferente, în sensul aplicării plafonărilor

prevăzute de lege;

b) stabilirea diferențiată pentru fiecare dintre reclamanți

a eventualelor sume suplimentare ce decurg din această determinare, în raport

de sumele datorate și sumele deja achitate;

c) stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către

reclamanți pentru pretențiile accesorii privind dobânda, în nmod diferențiat

pentru fiecare dintre reclamanți, urmare modului de reaprecîere a sumelor principale

și ținând cont de toate plățile efectuate de către pârâți,

cu privire Ia dobânda aferentă sumelor deja achitate și dobânda aferentă

diferențelor ce decurg din aplicarea plafoanelor de contribuție C.A.S.;

d) plata cheltuielilor de judecată constând în costurile legate de

administrarea probei cu expertiza contabilă solicitată în cauză.

Prin sentința nr. 523/LM din 12 iulie 2016 a Tribunalului Bihor, secția

I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată

din oficiu de instanță, fiind declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Instanța a reținut că a fost învestită cu soluționarea

unei contestații la titlu formulată de contestatori, beneficiari ai unor

drepturi bănești în baza titlurilor executori menționate în cuprinsul

cererii, formulată în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției,

Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin.

Or, prin decizia nr. 25/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursul în intersul legii, și a stabilit că revine instanței

care a pronunțat hotărârea care se execută competența de soluționare

a contestației privind înțelesul sau întinderea aplicării titlului

executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Totodată, în cazul contestației privind lămurirea înțelesului,

întinderea sau aplicarea titlului executoriu, legiuitorul nu a stabilit un termen,

dar a prevăzut că aceasta poate fi formulată oricând înăuntrul

termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.

Având în vedere că împotriva intimaților nu a fost începută executarea

silită și ținând cont de faptul că contestația la titlu

se formulează înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de

a obține executarea silita, iar termenul de prescripție a început sa curgă

sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, tribunalul a apreciat

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (2) din C.

proc. civ. adoptat în anul 1865, în temeiul cărora contestația privind

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu

se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

De asemenea, art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor

judecătorești prevede că contestația la titlu se soluționează

de completul care a pronunțat hotărârea.

La rândul său, prin decizia civilă nr. 62 din 24 noiembrie 2016,

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare

a cauzei, fiind admisă excepția necompetenței

materiale, invocată din oficiu și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție spre competentă soluționare.

Instanța a reținut că reclamanții, judecători în

cadrul instanțelor de pe raza Curții de Apel Timișoara, au solicitat

să fie stabilită întinderea sumelor aferente titlurilor executorii deținute,

în raport de modul de calcul al C.A.S.-uri, în sensul aplicării plafonărilor

prevăzute de lege. Totodată, în raport de sumele datorate și cele

deja achitate să fie stabilite, pentru fiecare dintre reclamanți, eventualele

sume suplimentare rezultate, la care să fie calculată dobânda aferentă.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că, în raport de prevederile

art. 714 alin. (3) C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce Ia instanța

care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Or, Tribunalul Bihor a reținut, în mod greșit, că este supusă

executării silite hotărârea pronunțată în calea de atac a apelului

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel. Astfel, din examinarea titlurilor executorii rezultă că acestea

au fost pronunțate de tribunalele din circumscripția curții de apel,

la care reclamanții sunt judecători, fapt de natură a atrage incidența

în cauză a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții

investind Tribunalul Bihor tocmai în considerarea respectivelor dispoziții

legale.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți,

cu a cărui judecată a fost legal sesizata, în baza art. 22 alin. (3),

raportat la art. 20 pct 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea,

sub nr. x/271/2015, contestatorii au formulat în contradictoriu cu Ministerul de

Justiție, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Tribunalul

Caraș-Severin contestației la titlu, vizând drepturi bănești

recunoscute contestatorilor prin hotărâri judecătorești - titluri

executorii, drepturi bănești în legătură cu care au solicitat

stabilirea întinderii sumelor respective, atât sub aspectul pretențiilor principale,

cu privire la modul de calcul al contribuțiilor C.A.S., cât și sub aspectul

pretențiilor accesorii privind dobânda, ca urmare a modului de reapreciere

a sumelor principale, competența materială de soluționare a cauzei

fiind decimată către Tribunalul Bihor prin sentința civilă

nr. 2974 din 14 aprilie 2016.

Judecătoria Oradea a reținut că obiectul cerererii este o

contestație la titlu, iar nu o contestație la executare silită, care

să atragă aplicarea art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 C. proc.

civ., contestatorii recunoscând că, deși dețin titlurile executorii

enumerate în contestație, nu au demarat nicio formă de executare silită,

în raport de O.U.G. nr. 71/2009, ci au beneficiat de plata drepturilor salariale

în raport de plățile realizate de către angajator.

Se reține că, prin încheierea din data de 30 iunie 2016, Tribunalul

Bihor a disjuns cererile care au ca obiect contestația la titlu care vizează

titlurile executorii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, formându-se

Dosarul nr. x/111/2016, în legătură cu care s-a născut conflictul

negativ de competență ce face obiect al prezentei analize.

Înalta Curte constată, totodată, că instanțele aflate

în conflict asupra competenței de soluționare a cauzei ce face obiect

al Dosarului nr. x/111/2016, respectiv Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Timișoara,

au reținut, la rândul lor, că obiectul cererii de chemare în judecată

este reprezentat de contestația la titlu formulată de contestatorii anterior

menționați, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției,

Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, vizând drepturi

bănești recunoscute contestatorilor prin hotărâri judecătorești

pronunțate sub imperiul Codului de procedură civilă adoptat în anul

1865.

Se reține că, potrivit art. 24 din C. proc. civ. adoptat prin

Legea nr. 134/2010, „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică

numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia

în vigoare”.

Având în vedere că împotriva intimaților nu a fost începută

executarea silită care ar fi determinat aplicarea vechiului sau noului Cod

de procedură civilă, în raport de prevederile legale mai sus-menționate,

iar intimata și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile de piață

și ținând cont de faptul că contestația la titlu se formulează

înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea

silită, iar termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul

vechiului Cod de procedură civilă, Înalta Curte constată că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă

de la 1865.

În

consecință, în speță nu sunt

incidente dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, referitoare la competența facultativă în cazul introducerii

unei cereri noi de chemare în judecată, deoarece în prezenta cauză instanța

nu a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată introdusă ulterior

intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, ci cu o contestație

la un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorescă pronunțată

sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.

Se reține că, potrivit prevederilor art 400 alin. (2) din C.

proc. civ. de la 1865 „Contestația privind lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța

care a pronunțat hotărârea ce se execută.”

Totodată, potrivit deciziei nr. XV/2007, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în recurs interesul legii, publicată

în M. Of. nr. 764 din 12 noiembrie 2007, obligatorie pentru instanțe în temeiul

dispozițiilor art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ., competența

de soluționare a contestației privind lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce reprezintă o hotărâre

judecătorească, revine instanței care a pronunțat hotărârea

ce se execută.

În

consecință, ținând seama de faptul

că titlurile executorii ce fac obiect al contestației la titlu formulată

în dosarul de față au fost pronunțate de Curtea de Apel Timișoara,

de prevederile art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 șl de interpretarea

stabilită prin decizia nr. XV/2007 pronunțată în interesul legii,

competența de soluționare a cauzei va fi determinată în favoarea

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Stabilește competența de soluționare cauzei în favoarea Curții

de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

14 martie 2017.