ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 440/2017

Decizia nr. 440/2017 Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată fa Tribunalul Bihor sub nr. x/111/2016, în urma disjungerii din Dosarul nr. x/271/2015 al Tribunalului Bihor, secția I civilă, a contestațiilor la executare care vizează titlurile executorii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ȘȘ., TT.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor executorii deținute de reclamanți împotriva pârâților și care sunt constituite din hotărârile judecătorești pronunțate eu privire la drepturile bănești recunoscute reclamanților, în sensul că, la calcularea sumelor nete aferente fiecăruia dintre reclamanți, trebuia să se aplice plafonările legale privind contribuția de asigurări sociale (astfel ca, în fapt, sumele achitate efectiv sunt mai mici decât sumele datorate) în sensul de a se dispune: a) stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către reclamanți pentru pretențiile principale, cu privire la modul de calcul al contribuțiilor C.A.S.

aferente, în sensul aplicării plafonărilor prevăzute de lege; b) stabilirea diferențiată pentru fiecare dintre reclamanți a eventualelor sume suplimentare ce decurg din această determinare, în raport de sumele datorate și sumele deja achitate; c) stabilirea întinderii sumelor aferente titlurilor deținute de către reclamanți pentru pretențiile accesorii privind dobânda, în nmod diferențiat pentru fiecare dintre reclamanți, urmare modului de reaprecîere a sumelor principale și ținând cont de toate plățile efectuate de către pârâți, cu privire Ia dobânda aferentă sumelor deja achitate și dobânda aferentă diferențelor ce decurg din aplicarea plafoanelor de contribuție C.A.S.; d) plata cheltuielilor de judecată constând în costurile legate de administrarea probei cu expertiza contabilă solicitată în cauză.

Prin sentința nr. 523/LM din 12 iulie 2016 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de instanță, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. Instanța a reținut că a fost învestită cu soluționarea unei contestații la titlu formulată de contestatori, beneficiari ai unor drepturi bănești în baza titlurilor executori menționate în cuprinsul cererii, formulată în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin. Or, prin decizia nr. 25/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în intersul legii, și a stabilit că revine instanței care a pronunțat hotărârea care se execută competența de soluționare a contestației privind înțelesul sau întinderea aplicării titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Totodată, în cazul contestației privind lămurirea înțelesului, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, legiuitorul nu a stabilit un termen, dar a prevăzut că aceasta poate fi formulată oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită. Având în vedere că împotriva intimaților nu a fost începută executarea silită și ținând cont de faptul că contestația la titlu se formulează înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silita, iar termenul de prescripție a început sa curgă sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. adoptat în anul 1865, în temeiul cărora contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

De asemenea, art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești prevede că contestația la titlu se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea. La rândul său, prin decizia civilă nr. 62 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a cauzei, fiind admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare. Instanța a reținut că reclamanții, judecători în cadrul instanțelor de pe raza Curții de Apel Timișoara, au solicitat să fie stabilită întinderea sumelor aferente titlurilor executorii deținute, în raport de modul de calcul al C.A.S.-uri, în sensul aplicării plafonărilor prevăzute de lege.

Totodată, în raport de sumele datorate și cele deja achitate să fie stabilite, pentru fiecare dintre reclamanți, eventualele sume suplimentare rezultate, la care să fie calculată dobânda aferentă. Curtea de Apel Timișoara a reținut că, în raport de prevederile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce Ia instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Or, Tribunalul Bihor a reținut, în mod greșit, că este supusă executării silite hotărârea pronunțată în calea de atac a apelului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel. Astfel, din examinarea titlurilor executorii rezultă că acestea au fost pronunțate de tribunalele din circumscripția curții de apel, la care reclamanții sunt judecători, fapt de natură a atrage incidența în cauză a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc.

civ., reclamanții investind Tribunalul Bihor tocmai în considerarea respectivelor dispoziții legale. Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizata, în baza art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea, sub nr. x/271/2015, contestatorii au formulat în contradictoriu cu Ministerul de Justiție, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Tribunalul Caraș-Severin contestației la titlu, vizând drepturi bănești recunoscute contestatorilor prin hotărâri judecătorești - titluri executorii, drepturi bănești în legătură cu care au solicitat stabilirea întinderii sumelor respective, atât sub aspectul pretențiilor principale, cu privire la modul de calcul al contribuțiilor C.A.S., cât și sub aspectul pretențiilor accesorii privind dobânda, ca urmare a modului de reapreciere a sumelor principale, competența materială de soluționare a cauzei fiind decimată către Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 2974 din 14 aprilie 2016. Judecătoria Oradea a reținut că obiectul cerererii este o contestație la titlu, iar nu o contestație la executare silită, care să atragă aplicarea art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 C. proc.

civ., contestatorii recunoscând că, deși dețin titlurile executorii enumerate în contestație, nu au demarat nicio formă de executare silită, în raport de O.U.G. nr. 71/2009, ci au beneficiat de plata drepturilor salariale în raport de plățile realizate de către angajator. Se reține că, prin încheierea din data de 30 iunie 2016, Tribunalul Bihor a disjuns cererile care au ca obiect contestația la titlu care vizează titlurile executorii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, formându-se Dosarul nr. x/111/2016, în legătură cu care s-a născut conflictul negativ de competență ce face obiect al prezentei analize.

Înalta Curte constată, totodată, că instanțele aflate în conflict asupra competenței de soluționare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. x/111/2016, respectiv Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Timișoara, au reținut, la rândul lor, că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de contestația la titlu formulată de contestatorii anterior menționați, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, vizând drepturi bănești recunoscute contestatorilor prin hotărâri judecătorești pronunțate sub imperiul Codului de procedură civilă adoptat în anul 1865. Se reține că, potrivit art. 24 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”.

Având în vedere că împotriva intimaților nu a fost începută executarea silită care ar fi determinat aplicarea vechiului sau noului Cod de procedură civilă, în raport de prevederile legale mai sus-menționate, iar intimata și-a îndeplinit de bunăvoie obligațiile de piață și ținând cont de faptul că contestația la titlu se formulează înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, iar termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865. În consecință, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referitoare la competența facultativă în cazul introducerii unei cereri noi de chemare în judecată, deoarece în prezenta cauză instanța nu a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată introdusă ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, ci cu o contestație la un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorescă pronunțată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.

Se reține că, potrivit prevederilor art 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 „Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.” Totodată, potrivit deciziei nr. XV/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs interesul legii, publicată în M. Of. nr. 764 din 12 noiembrie 2007, obligatorie pentru instanțe în temeiul dispozițiilor art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească, revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În consecință, ținând seama de faptul că titlurile executorii ce fac obiect al contestației la titlu formulată în dosarul de față au fost pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, de prevederile art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 șl de interpretarea stabilită prin decizia nr. XV/2007 pronunțată în interesul legii, competența de soluționare a cauzei va fi determinată în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2017.