ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2346/2016

Decizia nr. 2346/2016 Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/117/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Finanțelor Publice și au solicitat obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.01.2011 până la zi și pe viitor, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, Ia care să se adauge și dobânda legală și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor saîariale, motivând în esență că potrivit prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 și a Legii 285/2010.

sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariate solicitate. Prin sentința civilă nr. 506 din 15.02.2016, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Reclamanții nu menționează în cuprinsul cererii de chemare în judecată în ce calitate funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, împrejurare care face imposibilă verificarea incidenței prevederilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, competența de soluționare aparține Tribunalului Bihor.

Învestit prin declinare, Tribunalului Bihor, la termenul din data de 29.09.2016, a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții C., D., E., F., G., S., A. și B., înregistrându-se un nou dosar cu nr. x/111/2016. Prin sentința civilă nr. 645 din 04 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2016, Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., D., E., F., G., S., A. și B., și pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. în favoarea Tribunalului Cluj. A constatat intervenit conflictul negativ de competentă și a dispus înaintarea cauzei înaltei Curți pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Din precizările depuse reclamanți la dosarul cauzei și adresa emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezultă că aceștia sunt angajați în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în funcția de grefieri, având calitatea de personal auxiliar de specialitate. Or, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, competența de soluționare aparține Tribunalului Cluj, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apei Cluj, învecinate cu Curtea de Apel Oradea. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru argumentele ce succed: Prioritar Înalta Curte constată următoarele: Conflictul negativ de competență privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C., D., E., F., G., S., A. și B., și pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,, având ca obiect obligarea pârâților, la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.01.2011 până la zi și pe viitor, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, la care să se adauge și dobânda legală și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariate, motivând în esență că potrivit prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 și a Legii nr. 285/2010, sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale solicitate.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de ceilalți reclamanți H., I. în calitate de specialiști IT, J., K., în calitate de conducători auto, Q., în calitate de îngrijitoare, precum și R., în calitate de îngrijitoare, urmare a măsurii disjungerii dispuse la termenul din 29.09.2016, Tribunalul Bihor nu s-a declarat necompetent în soluționarea acesteia și nu a declinat competența de soluționarea în favoarea Tribunalului Cluj pentru a fi în prezența unui conflict negativ de competență.

Analizând înscrisurile aflate Ia dosarul cauzei, Înalta Curte constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții C., D., E., F., G., S., A. și B., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unor drepturi salariate. Dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competență, instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Scopul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței, iar alin. (3) al aceluiași articol indică expres și limitativ subiecții pe care înțelege să îi plaseze în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., nominalizând, fără a face nicio distincție, pe grefieri, categorie circumscrisă noțiunii generaie de personal auxiliar de specialitate, astfel cum aceasta este definită de art. 3 din Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 4 și 76 din Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, din cadrul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea fac parte și grefierii, aceștia având obligația ca, prin întreaga lor activitate, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, să respecte normele deontologice ale profesiei, să își îndeplinească îndatoririle de serviciu cu profesionalism, imparțialitate și celeritate, în conformitate cu legea, și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului justiției.

Prin urmare, legiuitorul a înțeles sa plaseze grefierii de la instanțe și de la parchetele de pe lângă acestea sub un regim juridic unitar, chiar dacă, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, parchetele sunt independente în relațiile cu instanțele judecătorești. Interpretarea literală a textului art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în sensul aplicării sale doar grefierilor din cadrul instanțelor, nu ar fi posibilă, întrucât textul nu cuprinde o astfel de mențiune, iar interpretarea literală necesită concordanță deplină între formularea textului interpretat și cazurile din practică ce se încadrează în ipoteza normei. De vreme ce art. 127 alin. (3) din C. proc.

civ. nu distinge între grefierii din cadrul instanțelor și cei din cadrul parchetelor, în virtutea principiului ubi lex nou distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se aplică în egală măsură grefierilor de la instanțe și celor de la parchete. Dacă la această concluzie se adaugă faptul că în cadrul parchetelor funcționează atât procurori, cât și grefieri, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. „se aplică în mod corespunzător” trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier.

Argumentul potrivit căruia art. 127 alin. (3) C. proc. civ. este o normă cu caracter special care este de strictă interpretare, ceea ce exclude o interpretare extensivă, nu subzistă câtă vreme textul nu exclude expres de la aplicare nicio categorie de grefieri, iar obligația de păstrare a aparenței de imparțialitate se impune și în raport cu grefierii care funcționează la parchetele de pe lângă instanțe. Ca atare, noțiunea de „grefier” din cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se și la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești. Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 „(2) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT”.

Reclamanții din prezenta cauză au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Oradea, așa cum reiese din adresa emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bihor, aflată la Dosarul nr. x/111/2016 a Tribunalului Bihor. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 7/2016, obligatorie conform art. 517 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C., D., E., F., G., S., A. și B., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect drepturi bănești aparține Tribunalului Cluj, ca instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C., D., E., F., G., S., A. și B., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Cluj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2016.