ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2346/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2346/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2346/2016
Asupra
conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/117/2015,
reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P.,
Q., R. și S. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public
- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de
pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Finanțelor Publice
și au solicitat obligarea pârâților la acordarea diferenței de
salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu
data de 01.01.2011 până la zi și pe viitor, reactualizat în
funcție de indicele de inflație la data plății efective, Ia
care să se adauge și dobânda legală și obligarea pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare
plății drepturilor saîariale, motivând în esență că
potrivit prevederilor Legii cadru nr. 330/2009 și a Legii 285/2010. sunt
îndreptățiți la plata drepturilor salariate solicitate.
Prin
sentința civilă nr. 506 din 15.02.2016, Tribunalul Cluj, secția
mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de
muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța a reținut
următoarele:
Reclamanții
nu menționează în cuprinsul cererii de chemare în judecată în ce
calitate funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Bihor, împrejurare care face imposibilă verificarea
incidenței prevederilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ.
Prin urmare,
competența de soluționare aparține Tribunalului Bihor.
Învestit prin
declinare, Tribunalului Bihor, la termenul din data de 29.09.2016, a dispus
disjungerea cererii formulate de reclamanții C., D., E., F., G., S., A.
și B., înregistrându-se un nou dosar cu nr. x/111/2016.
Prin
sentința civilă nr. 645 din 04 octombrie 2016, pronunțată
în Dosarul nr. x/111/2016, Tribunalul Bihor a declinat competența de
soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., D., E., F., G., S., A.
și B., și pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor
Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție. în favoarea Tribunalului Cluj. A constatat
intervenit conflictul negativ de competentă și a dispus înaintarea
cauzei înaltei Curți pentru soluționarea conflictului negativ de
competență.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța a reținut
următoarele:
Din
precizările depuse reclamanți la dosarul cauzei și adresa
emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea,
rezultă că aceștia sunt angajați în cadrul Parchetului de
pe lângă Tribunalul Bihor în funcția de grefieri, având calitatea de
personal auxiliar de specialitate.
Or, în
aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare
la alin. (3) al aceluiași articol, competența de soluționare
aparține Tribunalului Cluj, instanță judecătorească de
același grad, aflată în circumscripția Curții de Apei Cluj,
învecinate cu Curtea de Apel Oradea.
Înalta Curte,
competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2
raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va
stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Prahova, pentru argumentele ce succed:
Prioritar Înalta
Curte constată următoarele:
Conflictul
negativ de competență privește cererea de chemare în
judecată formulată de reclamanții C., D., E., F., G., S., A.
și B., și pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor
Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție,, având ca obiect obligarea pârâților,
la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual
în salariul lunar începând cu data de 01.01.2011 până la zi și pe
viitor, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data
plății efective, la care să se adauge și dobânda
legală și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice
să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariate, motivând
în esență că potrivit prevederilor Legii cadru nr. 330/2009
și a Legii nr. 285/2010, sunt îndreptățiți la plata
drepturilor salariale solicitate.
În ceea ce
privește cererea de chemare în judecată formulată de
ceilalți reclamanți H., I. în calitate de specialiști IT, J., K.,
în calitate de conducători auto, Q., în calitate de îngrijitoare, precum
și R., în calitate de îngrijitoare, urmare a măsurii disjungerii
dispuse la termenul din 29.09.2016, Tribunalul Bihor nu s-a declarat
necompetent în soluționarea acesteia și nu a declinat competența
de soluționarea în favoarea Tribunalului Cluj pentru a fi în prezența
unui conflict negativ de competență.
Analizând
înscrisurile aflate Ia dosarul cauzei, Înalta Curte constată că prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții C.,
D., E., F., G., S., A. și B., în contradictoriu cu pârâții Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul
Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au
solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unor drepturi
salariate.
Dispozițiile
art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd
că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de
competență, instanței în care își desfășoară
activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de
același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre
curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei
circumscripție se află instanța la care își
desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd
că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător
și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
Scopul art.
127 alin. (1) C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea
instanței, iar alin. (3) al aceluiași articol indică expres
și limitativ subiecții pe care înțelege să îi plaseze în
sfera de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.,
nominalizând, fără a face nicio distincție, pe grefieri,
categorie circumscrisă noțiunii generaie de personal auxiliar de
specialitate, astfel cum aceasta este definită de art. 3 din Legea nr.
567/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.
3 alin. (1) coroborat cu art. 4 și 76 din Legea nr. 567/2004, cu
modificările și completările ulterioare, din cadrul personalului
auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al
parchetelor de pe lângă acestea fac parte și grefierii, aceștia
având obligația ca, prin întreaga lor activitate, să respecte
drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea
lor în fața legii și să asigure un tratament juridic
nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare,
să respecte normele deontologice ale profesiei, să își
îndeplinească îndatoririle de serviciu cu profesionalism,
imparțialitate și celeritate, în conformitate cu legea, și să
se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii
persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului justiției.
Prin urmare,
legiuitorul a înțeles sa plaseze grefierii de la instanțe și de
la parchetele de pe lângă acestea sub un regim juridic unitar, chiar
dacă, potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, parchetele sunt
independente în relațiile cu instanțele judecătorești.
Interpretarea
literală a textului art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în sensul
aplicării sale doar grefierilor din cadrul instanțelor, nu ar fi
posibilă, întrucât textul nu cuprinde o astfel de mențiune, iar
interpretarea literală necesită concordanță deplină
între formularea textului interpretat și cazurile din practică ce se
încadrează în ipoteza normei.
De vreme ce
art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. nu distinge între grefierii din cadrul
instanțelor și cei din cadrul parchetelor, în virtutea principiului
ubi lex nou distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 alin. (1) C. proc.
civ. se aplică în egală măsură grefierilor de la
instanțe și celor de la parchete.
Dacă la
această concluzie se adaugă faptul că în cadrul parchetelor
funcționează atât procurori, cât și grefieri, sintagma
utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. „se
aplică în mod corespunzător” trebuie înțeleasă ca
referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei
unități de parchet ce funcționează pe lângă
instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba
despre un procuror sau un grefier.
Argumentul potrivit
căruia art. 127 alin. (3) C. proc. civ. este o normă cu caracter
special care este de strictă interpretare, ceea ce exclude o interpretare
extensivă, nu subzistă câtă vreme textul nu exclude expres de la
aplicare nicio categorie de grefieri, iar obligația de păstrare a
aparenței de imparțialitate se impune și în raport cu grefierii
care funcționează la parchetele de pe lângă instanțe.
Ca atare,
noțiunea de „grefier” din cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ.
trebuie interpretată ca referindu-se și la personalul auxiliar de
specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele
judecătorești.
Conform art.
3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 „(2) Personalul auxiliar de specialitate al
instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe
lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri
documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și
specialiști IT”.
Reclamanții
din prezenta cauză au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Oradea, așa cum reiese din adresa emisă de
către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bihor, aflată la Dosarul
nr. x/111/2016 a Tribunalului Bihor.
În
același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație
și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 7/2016, obligatorie
conform art. 517 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin urmare,
pentru considerentele arătate, competența de soluționare a
cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C., D., E.,
F., G., S., A. și B., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor,
Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect
drepturi bănești aparține Tribunalului Cluj, ca
instanță judecătorească de același grad, aflată
în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în
a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost
competentă, potrivit legii.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cererii de chemare în judecată
formulată de reclamanții C., D., E., F., G., S., A. și B., în
contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Ministerul Finanțelor
Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, având ca obiect drepturi bănești,
în favoarea Tribunalului Cluj.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2016.