ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2016

HOTĂRÂRE

22.09.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1585/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1585/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/3/2015 la data de 30 ianuarie 2015, reclamanții A. - judecător la Judecătoria Sighetu Marmației, B., C., D., E., F. - judecători la Judecătoria Aleșd, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției, Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice au solicitat obligarea acestora la acordarea premiului anual aferent anului 2010 și la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul anual, începând cu anul 2011, și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor de bani datorate de la data când trebuia făcută plata până la data plății efective.

În cauză au formulat întâmpinări pârâții Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 9505 din 9 octombrie 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează Tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, a reținut prima instanță învestită, reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Aleșd, respectiv Judecătoria Sighetu Marmației, motiv pentru care a apreciat ca nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și că litigiul cu a cărui soluționare a fost învestită este de competența tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv Tribunal Bihor.

Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 89/LM din 16 februarie 2016, a admis la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. în cazul în care la data înregistrării cererii reclamantul se regăsește în ipoteza alin. (3) din acest articol, acesta este obligat să sesizeze o instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Tribunalul Bihor, constatând că reclamanții au calitatea de judecători la instanțe aflate în raza Curții de Apel Oradea, a apreciat că pentru a asigura respectarea aparenței de imparțialitate și aplicabilitatea art. 127 C. proc. civ. în spiritul și în litera lui se impune ca acest text legal să nu fie interpretat într-o manieră restrictivă și a declinat cauza spre competentă soluționare unei instanțe învecinate, respectiv Tribunalul Sălaj.

Tribunalul Sălaj, prin sentința civilă nr. 287 din 13 iunie 2016 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, dând o interpretarea restrictivă dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. și reținând că reclamanții nu funcționează în cadrul Tribunalului Bihor.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată Înaltei Curți în vederea soluționării acestuia.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului Bihor pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 30 ianuarie 2015, reclamanții au învestit instanța de judecată cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta A. îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria Sighetu Marmației, iar reclamanții B., C., D., E., F. pe aceia de judecători la Judecătoria Aleșd.

Așa fiind, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competența instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

În speță, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Bihor, ci la Judecătoriile Aleșd și Sighetu Marmației, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ.

Prin urmare, soluționarea cererii este de competența Tribunalului Bihor, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au locul de muncă precum și domiciliul procesual ales reclamanții.

Soluția este în acord și cu decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoare activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Bihor.