ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1562/2016
Asupra
conflictului de față, reține următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții A., B., C., D.,
E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T.,
Ț., U. și V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Justiției, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor au solicitat acordarea
unor drepturi bănești.
Prin
sentința civilă nr. 5635 din 23 octombrie 2015, Tribunalul Dolj a
admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza
spre competentă soluționare Tribunalului Bihor, instanță pe
rolul căreia a fost înregistrat Dosarul nr. x/63/2014.
Prin
sentința civilă nr. 68 din 11 februarie 2016, Tribunalul Bihor a
declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea
Tribunalul Sălaj.
În motivare,
a reținut incidența art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare
la alin. (3) al aceluiași articol.
Ca atare, în
stabilirea instanței competente să soluționeze cauza trebuie
avută în vedere nu numai instanța la care funcționează
reclamantul, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se
află această instanță.
Potrivit
înscrisului de la dosarul Tribunalului Dolj, în temeiul art. 127 C. proc. civ.,
reclamanții au ales instanța competentă: Tribunalul Bihor,
însă întrucât sunt angajați ai Judecătoriei Aleșd
aflată în circumscripția Tribunalului Bihor și a Curții de
Apel Oradea, în temeiul aceluiași articol, instanța va admite
excepția necompetenței facultative a Tribunalului Bihor,
excepție absolută, și în consecință va declina
competența de soluționare a acțiunii formulată de
reclamanți, în favoarea Tribunalului Sălaj, instanță
judecătorească de același grad, aflată în circumscripția
curții de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea.
Învestit prin
declinare, Tribunalul Sălaj a pronunțat sentința nr. 828 din
data de 13 iunie 2016, prin care a admis excepția necompetenței
teritoriale, a declinat competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de
competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat
dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
soluționarea conflictului negativ de competență.
În motivare,
a reținut că instanța va da o interpretare restrictivă a
dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., avute în vedere de către
Tribunalul Bihor având în vedere faptul că acestea sunt noime de
excepție ce reglementează materia competenței instanțelor
impunându-se astfel o interpretare restrictivă.
În plus,
instanța mai reține faptul că prin decizia nr. 7/2016,
nepublicată însă la data pronunțării prezentei
hotărâri, Înalta Curte de Casație de Justiție a admis recursul
în interesul legii formulat de colegiul de conducere al Înaltei Curți de
Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, în
consecință, a stabilit că sintagma „instanța la care
își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1)
C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se
referă la situația în care judecătorul își
desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței
competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată
în primă instanță. Art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de „grefier”, în sensul că
este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din
personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă
instanțele judecătorești”.
În aceste
condiții, reclamanții nefuncționând în cadrul Tribunalului
Bihor, instanța competentă să soluționeze cererea acestora,
nu le sunt aplicabile dispoziții art. 127 C. proc. civ., ci vor fi
incidente, în privința competenței teritoriale, prevederile art. 269
alin. (2) C. muncii și cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Analizând
conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a
cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1)
C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
Potrivit art.
327 C. proc. civ. „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant
într-o cerere de competența instanței la care își
desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele
judecătorești de același grad aflate în circumscripția
oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a
cărei circumscripție se află instanța la care își
desfășoară activitatea.
În cazul în
care cererea se introduce împotriva unui judecător care își
desfășoară activitatea la instanța competentă să
judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele
judecătorești de același grad aflate în circumscripția
oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a
cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost
competentă, potrivit legii.
Dispozițiile
alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul
procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.”
Înalta Curte
reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc.
civ. reglementează o normă specială ce se aplică în
situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât,
este judecător la instanța competentă să judece cauza.
Fiind vorba
despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare
și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.
În
cauză, se reține că reclamanții au calitatea de grefieri la
Judecătoria Aleșd, iar nu la Tribunalul Bihor, care este
instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în
judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu este
incidență ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ.
Împrejurarea
că Judecătoria Aleșd este în circumscripția Tribunalului
Bihor și a Curții de Apel Oradea nu este un argument suficient de
natură a înlătura competența cu caracter general
menționată în cuprinsul art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Înalta Curte
are în vedere decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, completele pentru soluționarea recursurilor
în interesul legii, și publicată în M. Of., Partea I, nr. 461 din 22
iunie 2016, prin care s-a decis că sintagma „instanța la care
își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin.
(1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se
referă la situația în care judecătorul își
desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței
competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată
în primă instanță.
În
considerentele acesteia, s-a arătat că interpretarea extensivă a
dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. contravine redactării
restrictive a textului de lege, întrucât circumstanțiază atât
persoanele care intră sub incidența normei, cum ar fi calitatea de
reclamant a judecătorului, a procurorului, a asistentului judiciar sau a
grefierului, cât și instanța vizată, care nu poate fi decât
prima instanță.
De asemenea,
s-a subliniat că interpretarea extensivă nu poate fi
reținută și pentru că nu se poate anticipa exercitarea
căii de atac în cauză, fiind posibil ca părțile să
achieseze la hotărârea pronunțată sau aceasta să
rămână definitivă prin neexercitarea căii de atac
prevăzute de lege.
Înalta Curte
amintește că, în situația în care pricina ar ajunge în cale de
atac la instanța unde funcționează judecătorul, legea de
procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și urm.
C. proc. civ., instituția juridică a strămutării la care
părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială
asupra imparțialității judecătorilor pentru motive legate
de calitatea părților.
Înalta Curte
a mai avut în vedere și că prin Decizia Curții
Constituționale nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în M. Of. al
României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, s-a decis că
dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I și ale art. 145 alin. (1) teza
I C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de
bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de
judecător la curtea de apel a uneia dintre părți.
Prin urmare,
față de prevederile legale invocate, competența de
soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.