ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2016

Decizia nr. 1562/2016 Asupra conflictului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U. și V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor au solicitat acordarea unor drepturi bănești. Prin sentința civilă nr. 5635 din 23 octombrie 2015, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bihor, instanță pe rolul căreia a fost înregistrat Dosarul nr. x/63/2014. Prin sentința civilă nr. 68 din 11 februarie 2016, Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalul Sălaj.

În motivare, a reținut incidența art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol. Ca atare, în stabilirea instanței competente să soluționeze cauza trebuie avută în vedere nu numai instanța la care funcționează reclamantul, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află această instanță. Potrivit înscrisului de la dosarul Tribunalului Dolj, în temeiul art. 127 C. proc. civ., reclamanții au ales instanța competentă: Tribunalul Bihor, însă întrucât sunt angajați ai Judecătoriei Aleșd aflată în circumscripția Tribunalului Bihor și a Curții de Apel Oradea, în temeiul aceluiași articol, instanța va admite excepția necompetenței facultative a Tribunalului Bihor, excepție absolută, și în consecință va declina competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanți, în favoarea Tribunalului Sălaj, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția curții de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea.

Învestit prin declinare, Tribunalul Sălaj a pronunțat sentința nr. 828 din data de 13 iunie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În motivare, a reținut că instanța va da o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., avute în vedere de către Tribunalul Bihor având în vedere faptul că acestea sunt noime de excepție ce reglementează materia competenței instanțelor impunându-se astfel o interpretare restrictivă.

În plus, instanța mai reține faptul că prin decizia nr. 7/2016, nepublicată însă la data pronunțării prezentei hotărâri, Înalta Curte de Casație de Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de „grefier”, în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești”. În aceste condiții, reclamanții nefuncționând în cadrul Tribunalului Bihor, instanța competentă să soluționeze cererea acestora, nu le sunt aplicabile dispoziții art. 127 C. proc. civ., ci vor fi incidente, în privința competenței teritoriale, prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii și cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011. Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 327 C. proc. civ. „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.” Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător la instanța competentă să judece cauza. Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive. În cauză, se reține că reclamanții au calitatea de grefieri la Judecătoria Aleșd, iar nu la Tribunalul Bihor, care este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu este incidență ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc.

civ. Împrejurarea că Judecătoria Aleșd este în circumscripția Tribunalului Bihor și a Curții de Apel Oradea nu este un argument suficient de natură a înlătura competența cu caracter general menționată în cuprinsul art. 210 din Legea nr. 62/2011. Înalta Curte are în vedere decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completele pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, și publicată în M. Of., Partea I, nr. 461 din 22 iunie 2016, prin care s-a decis că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

În considerentele acesteia, s-a arătat că interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanțiază atât persoanele care intră sub incidența normei, cum ar fi calitatea de reclamant a judecătorului, a procurorului, a asistentului judiciar sau a grefierului, cât și instanța vizată, care nu poate fi decât prima instanță. De asemenea, s-a subliniat că interpretarea extensivă nu poate fi reținută și pentru că nu se poate anticipa exercitarea căii de atac în cauză, fiind posibil ca părțile să achieseze la hotărârea pronunțată sau aceasta să rămână definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege. Înalta Curte amintește că, în situația în care pricina ar ajunge în cale de atac la instanța unde funcționează judecătorul, legea de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și urm. C. proc.

civ., instituția juridică a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparțialității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților. Înalta Curte a mai avut în vedere și că prin Decizia Curții Constituționale nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, s-a decis că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I și ale art. 145 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți. Prin urmare, față de prevederile legale invocate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bihor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.