ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 759/2017

Decizia nr. 759/2017

Asupra conflictului negativ de

competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 4 noiembrie 2015 pe rolul

Tribunalului Bihor, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K.,

L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E.,

F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L. au solicitat în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Direcția pentru Investigarea

Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Direcția

Națională Anticorupție, M.M.,obligarea pârâților la

reîncadrarea conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data

de 1 ianuarie 2011, stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor

salariale lunare, obligarea pârâților la emiterea deciziilor de

reîncadrare, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale

aferente perioadei 1 ianuarie 2011 și până la pronunțarea

sentinței actualizată cu rata inflației și acordarea

daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale, potrivit O.G. nr. 9/2000

privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.

Au solicitat, de asemenea, obligarea

pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca ordonator principal de credite, la emiterea grilelor

de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au

fost incluse unele sporuri și obligarea pârâtului M.M. să asigure

pârâtului N.N. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Prin încheierea din data de 14 martie

2016, instanța a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții

care au calitatea de grefieri, de cererea introductivă inițială,

în care figurau și reclamanți care dețin funcția de

personal conex, funcționari publici și personal contractual, în

cadrul acelorași instituții.

Astfel, s-a format Dosarul nr. x/111/2016

ce are ca

obiect drepturile salariale solicitate de către reclamanții care au

calitatea de grefieri

în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetului de pe

lângă Judecătoria Beiuș, Parchetului de pe lângă

Judecătoria Aleșd, Parchetului de pe lângă Judecătoria

Salonta, Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Oradea și Direcției Naționale

Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

Prin sentința civilă nr. 330/LM

pronunțată la data de 16 mai 2016, Tribunalul Bihor, secția I

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

În motivarea soluției

pronunțate, instanța a reținut că, în analiza

competenței prevăzute de dispozițiile art. 127 C. proc. civ.,

trebuie avută în vedere nu numai instanța la care

funcționează reclamantul, ci și curtea de apel în

circumscripția căreia se află această instanță,

iar dispozițiile Deciziei nr. 7/2016 pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție sunt obligatorii doar de la data publicării

în M. Of.

Învestit prin declinare,Tribunalul Alba,

secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 459 din data de 7

martie 2017, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de

competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța

a reținut că reclamanții își desfășoară

activitatea la Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea, Judecătoria

Aleșd, Judecătoria Beiuș, Judecătoria Marghita,

Judecătoria Salonta, Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor

de Crimă Organizată și Terorism Oradea și Direcția Națională

Anticorupție Oradea, concluzionând că nu sunt întrunite

cerințele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluționarea cererii

este de competența Tribunalului Bihor, ca instanță în a

cărei circumscripție teritorială reclamanții își au

domiciliul procesual ales și locul de muncă.

Analizând conflictul de

competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca

obiect cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu persoanele

juridice angajatoare - ordonatori de credite, are caracterul unui conflict

individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art.

1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al

competenței materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, s

e reține

că, în materia conflictelor individuale de muncă, pentru

situația în care salariatul are calitatea de reclamant, sunt relevante

pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011,

potrivit cărora c

ererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează

tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau

locul de muncă reclamantul.

Având în vedere că

reclamanții își au domiciliul și locul de muncă în

județul Bihor, reiese că instanța căreia i-ar reveni competența

de soluționare și cea pe care, de altfel, reclamanții au

înțeles să o învestească cu soluționarea cauzei, este

Tribunalul Bihor.

Problema pe care o

ridică prezentul conflict de competență este aceea de a stabili dacă,

față de norma generală cuprinsă în textele legale

sus-menționate, sunt incidente în speță dispozițiile

speciale cuprinse în

art. 127 C. proc. civ.,

care

reglementează situația particulară a litigiilor în care este

implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în

calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a

înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei

din pricina calității părții.

Prin Decizia nr. 7 din data de 16 mai

2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea

recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.,publicată

în M. Of., Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, s-a stabilit că sintagma

„instanța la care își desfășoară activitatea” din

cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată

restrictiv, în sensul că se referă la situația în care

judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își

desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței

competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată

în primă instanță.

De asemenea, s-a statuat că

interpretarea literală a textului art. 127alin. (3) C. proc. civ., în

sensul aplicării sale doar grefierilor din cadrul instanțelor, nu ar fi

posibilă, întrucât textul nu cuprinde o astfel de mențiune și nu

distinge între grefierii din cadrul instanțelor și cei din cadrul

parchetelor, motiv pentru care prevederile se aplică în egală

măsură grefierilor de la instanțe și celor de la parchete.

În cauză, se reține că

reclamanții

au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetului de pe

lângă Judecătoria Marghita, Parchetului de pe lângă Judecătoria

Aleșd, Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș,

Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta,

Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism

-

Serviciul Teritorial Oradea, respectiv Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

Ca atare, pentru a opera prorogarea

legală de competență teritorială specială în favoarea

altei instanțe de același grad din circumscripția unei

curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă

calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța

competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la

parchetul care funcționează pe lângă această

instanță.

Se constată că în cauză

nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că

niciunul dintre

reclamanți nu își desfășoară efectiv activitatea în

cadrul Tribunalului Bihor (sau în cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor)

,

care este instanța competentă să soluționeze cererea de

chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu

este incidentă ipoteza normei cuprinsă în dispozițiile art. 127 C.

proc. civ.

Sintagma utilizată de legiuitor,

respectiv competența instanței la care își

desfășoară activitatea, nu poate fi interpretată în sens larg,

de curte de apel în a cărei circumscripție își

desfășoară activitatea judecătorul, procurorul,asistentul

judiciar sau grefierul reclamant, ci are înțelesul de instanța

judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

Faptul că respectivul tribunal se

află în circumscripția Curții de Apel Oradea, instanță

la care își desfășoară activitatea o parte dintre

reclamanți, nu este un argument suficient, de natură a înlătura

competența cu caracter general prevăzută de dispozițiile art.

210 din Legea nr. 62/2011.

Prevederile art. 127 C. proc. civ. au

în vedere sesizarea primei instanțe, nu și exercitarea căilor de

atac, iar interpretarea extensivă a acestor dispoziții contravine

redactării restrictive a textului de lege, neputându-se anticipa

exercitarea căii de atac în cauză pentru a justifica învestirea Tribunalului

Alba cu judecarea litigiului.

Înalta Curte amintește că

legea de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140

și următoarele C. proc. civ., instituția juridică a

strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge

în caz de bănuială asupra imparțialității

judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților.

Având în vedere considerentele

expuse,Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.