ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la 13 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF. Prin Moștenitorii - GGG., HHH. și III., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea acestora la: - reîncadrarea reclamanților conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu 01.01.2011 și stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare; - obligarea pârâtei Curtea de Apel Oradea la emiterea deciziilor de reîncadrare, conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, începând cu 01.01.2011; - obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 și până la pronunțarea sentinței, actualizată cu rata inflației și acordarea daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri; - obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale. În drept, au fost invocate prevederile art. 148 din C. proc. civ., art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 5 și 6 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, precum și art. 1 alin. (5) și art. 20 alin. (1) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 788/LM/2018 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția Civilă. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de grefier - personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Oradea, precum și incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) și a celor din Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea Constituțională, motiv pentru care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă, sub nr. x/2018, la 13 decembrie 2018.

Prin sentința civilă nr. 34/2019 din 18 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției Mixte de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Cluj. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că litigiul este un conflict de muncă, iar competența de soluționare a cauzei aparține secției Mixte de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției Mixte de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Cluj, sub nr. x/2018*, la 21 ianuarie 2019.

Prin sentința civilă nr. 643/2019 din 18 martie 2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Oradea, iar prin cererea de chemare în judecată se solicită reîncadrarea și stabilirea corectă a modului de calcul al indemnizațiilor de încadrare, precum și plata diferențelor salariale rezultate. Totodată, s-a reținut că dispozițiile de la art. 127 din C. proc. civ., în limitele edictate de decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, au fost stabilite în interesul părții reclamante. Reclamanții din prezenta cauză au înțeles să sesizeze Tribunalul Bihor, în raport de domiciliul și locul de muncă, astfel că această instanță nu avea posibilitatea să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale. Prin urmare, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor, instanța sesizată de reclamanți.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente: Acțiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale restante, fiind dedus judecății un conflict de muncă, prin care reclamanții, în calitate de grefier-personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Oradea, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Ministerul Finanțelor Publice, la plata acestora, competența materială revenind în primă instanță Tribunalului, în baza art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, a dialogului social. Totodată, calitatea reclamanților de personal de specialitate și conex în justiție, sub aspectul competenței teritoriale, atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea Constituțională. Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă. În acest sens, se arată în considerentele deciziei, la punctul 47: "În continuare, Curtea reține că, prin aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, și nu și la ipoteza la care instanța de judecată ar avea această calitate, dispozițiile legale nu își ating scopul pentru care au fost reglementate. Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanță imparțială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanța competentă să îi judece cauza și nu doar un judecător din cadrul acesteia. Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calității de judecător a părții pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanța de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opțiune părții reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acțiuni de competența de soluționare a instanței la care acesta își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privința modului de soluționare a litigiului tocmai de colegii acestuia." Curtea reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție (pct. 50), iar "art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu". Din această perspectivă, se poate aprecia că noțiunea de "grefier" din textul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie interpretată în sens larg, o asemenea interpretare extensivă fiind în acord cu spiritul considerentelor deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale și fiind în măsură să răspundă efectiv dezideratului unei justiții imparțiale. Așa fiind, față de dispozițiile legale expuse și în raport cu cele statuate prin evocata decizie a Curții Constituționale, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant, el trebuie să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Din această perspectivă, soluția preconizată de Tribunalul Bihor este apreciată ca fiind legală, întrucât, această instanță a fost sesizată cu încălcarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de pârâți în cauză o au atât Tribunalul Bihor, cât și Curtea de Apel Oradea, jurisdicția învecinată celei în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea reclamanții fiind un argument menit să asigure și dezideratul de imparțialitate a justiției. Prin urmare, având în vedere că Tribunalul Cluj din circumscripția Curții de Apel Cluj, este aflat în vecinătatea Tribunalului Bihor din circumscripția Curții de Apel Oradea, în circumscripția căreia se află Judecătoria Oradea, rezultă că Tribunalul Cluj este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.