ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2017

Decizia nr. 219/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I-civilă (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale) sub nr. x/115 din 24 mai 2016, reclamantul A., prin reprezentant B. Caraș-Severin, a chemat în judecată pe pârâtele C. și D. Caraș-Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de șoferii D. Caraș-Severin, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul E., precum și obligarea pârâtei ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare să plătească acestuia diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin (82) din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2137 din 2 septembrie 2016, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale) a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., prin reprezentant B. Caraș-Severin în contradictoriu cu pârâtele C. și D. Caraș-Severin, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, raportat la primul petit al acțiunii, în condițiile în care pârâta C., care a emis Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, ce se solicită a fi completat, este autoritate publică centrală potrivit disp. art. 5 lit. a) și lit. c) din O.G. nr. 42 din 29 ianuarie 2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că, din punct de vedere material, competența de soluționare în primă instanță a primului petit al acțiunii aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ceea ce privește cel de-al doilea petit al acțiunii, Tribunalul a reținut că acesta este accesoriu primului capăt de cerere, întrucât soluționarea acestuia depinde de soluția dată primului capăt de cerere, și drept urmare devin incidente dispozițiile art. 123 alin. (1) din N.C.P.C., potrivit cărora cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Prin sentința nr. 254 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a declinat în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă. (complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale) competența materială de soluționare a cererii promovate de reclamantul A., reprezentat prin B. Caraș-Severin, împotriva pârâtelor C. și D. Caraș-Severin.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut că principalul scop pe care-l urmărește reclamantul nu îl constituie emiterea unui act administrativ sau modificarea celui existent, ci obținerea unor drepturi salariale pretins a fi fost stabilite în O.U.G. nr. 83/2014, actul administrativ în discuție reprezentând doar mijlocul prin care reclamantul a considerat că trebuie să îi fie stabilite aceste drepturi salariale. La aceeași interpretare conduce și precizarea făcută de reclamant referitoare la motivul pentru care nu a înțeles să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței (acesta arătând că nu a urmărit ca scop în sine modificarea sau completarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015).

Ca atare, trebuie concluzionat că principalul petit al acțiunii îl constituie cel de obligare a pârâtelor la plata drepturilor salariale, în timp ce solicitarea de obligare la emiterea unor acte administrative de asimilare constituie doar mijlocul de realizare a unei astfel de măsuri. Or, astfel fiind calificată acțiunea, este corect a se considera că ea intră în sfera de atribuții în primă instanță a Tribunalului Caraș-Severin, secția I-civilă, (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie emiterea/completarea unui ordin de către C. de asimilare a funcției și salariului reclamantului, angajat al D. Caraș - Severin, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite în cadrul C.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul are calitatea de personal contractual, fiind angajat pe post de șofer, în cadrul D. Caraș - Severin.

Avându-se în vedere calitatea reclamantului de salariat contractual și conținutul cererii de chemare în judecată, care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă și care intră în categoria conflictelor individuale de muncă, în litigiul de față sunt incidente prevederile C. muncii și nu dispozițiile Legii 554/2004, din moment ce reclamantul nu are calitatea de funcționar public, calitate care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ prin prisma dispozițiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 95 pct. 1 N.C.P.C., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Tribunalele sunt competente să soluționeze în primă instanță conflictele de muncă, în înțelesul pe care îl au potrivit disp. art. 266 C. muncii, așa cum este cazul prezentului conflict care vizează modificarea și executarea contractului de muncă al reclamantului, sub aspectul salariului cuvenit, astfel că va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, secția I civilă, (complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții B. Caraș - Severin și A. în contradictoriu cu pârâții C. și D. Caraș - Severin în favoarea Tribunalului Caraș - Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.