ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 57/2017

Decizia nr. 57/2017

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.

Obiectul acțiunii;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/115/2016, reclamantul A. prin reprezentant legal B. Caraș-Severin a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. și D. Caraș-Severin:

- obligarea pârâtei C. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie  2015, prin emiterea în temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de șoferii din cadrul D. Caraș-Severin, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

) în cadrul E.;

- obligarea pârâtei D. Caraș - Severin ca, pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie  2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite.

Prin sentința civilă nr. 2138 din data de 2 noiembrie 2016, Tribunalul Caraș-Severin, secția conflicte de munca și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de pârâte prin întâmpinare și a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele C. și D. Caraș-Severin.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că nu este învestită cu soluționarea unui conflict de muncă în sensul

prevederilor art. 266 C. muncii, a apreciat

că

C. este organ de specialitate al administrației publice centrale, președintele acesteia are abilita

tea de a emite acte administrative în regim de putere publică, precum Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie  2015 a cărui completare se solicită în prezenta cauză, iar în stabilirea competenței de soluționare a cauzei au incidență dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 249 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale de judecată în primă instanță a cauzei, a declinat în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele D. Caraș-Severin și C., a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, precum și suspendarea judecății în cauză până la soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că natura juridică a raportului de drept dedus judecății este unul de dreptul muncii, deoarece în cauză nu se atacă un act administrativ tipic sau atipic, iar reclamantul urmărește, de fapt, obținerea unor drepturi salariale, capătul principal de cerere fiind, în realitate, al doilea petit,privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, în timp ce solicitarea de obligare la emiterea unor acte administrative reprezintă doar mijlocul de realizare a unei astfel de măsuri.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar al reclamantului A. este structurat pe două capete de cerere, iar în opinia reclamantului, acestea se află în raport de interdependență și reflectă etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea drepturilor salariale asimilate reglementate de art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014.

Din modul în care reclamantul a înțeles să își motiveze în fapt și în drept pretențiile deduse judecății, rezultă că folosul practic, direct și imediat pe care îl urmărește și, implicit, obiectul principal al acțiunii îl reprezintă obținerea unor drepturi salariale calculate pe baza unei grile de salarizare stabilite prin asimilare, în care să fie incluse și anumite sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamant, dar și cea a raporturilor juridice dintre autoritățile pârâte chemate în judecată și inițiatorul acțiunii judecătorești.

Reclamantul A. este angajat în cadrul D. Caraș-Severin și încadrat în funcția contractuală de execuție de șofer. Neavând calitatea de funcționar public, pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ - conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999, raportului dintre acesta și autoritatea pârâtă angajatoare îi sunt aplicabile dispozițiile legislației muncii, litigiul fiind unul de dreptul muncii.

În același timp,

Înalta Curte constată că prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 lit. f) din Legea cadru nr. 554/2004, reclamantul nu a înțeles să invoce ca temei de drept dispozițiile legii contenciosului administrativ și a ales să învestească, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a tribunalului, motiv pentru care instanța este datoare să respecte principiul disponibilității în procesul civil.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. Caraș Severin și A.

și pe pârâtele C. și D. Caraș-Severin

în favoarea Tribunalului Caraș-Severin - secția civilă - Complet specializat - conflicte de muncă și de asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.