ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2016

Decizia nr. 625/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 13 februarie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B. Brașov, solicitând:

- anularea actului administrativ emis de pârâtă din 26 ianuarie 2015 (raportat la anul 2008), cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 108.294 lei reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 880,50 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000-Situl Călimani-Gurghiu, în zona/tipul funcțional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de C. pe întreaga perioadă a anului 2008, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2008;

- plata dobânzilor calculate asupra debitului principal începând cu data de 19 iulie 2012, dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care Comisia Europeană a emis Decizia nr. C(2012)5166 final-publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe data de 13 septembrie 2012(RO);

- în cazul în care instanța de judecată va considera că adresa contestată nu întrunește elementele constitutive ale unui act administrativ tipic sau asimilat conform prevederilor Legii nr. 554/2004 (iar pe cale de consecință nu poate fi anulată pe calea contenciosului administrativ), s-a solicitat, urmare a refuzului nejustificat al pârâtei, emis cu exces de putere, manifestat în adresa menționată, obligarea pârâtei, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, la plata ajutorului de stat cuvenit reclamantei raportat la anul 2008, în cuantum de 108.294 lei, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 952 din data de 11 septembrie 2015 Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat in favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții D. Brașov și E. și chemații în garanție E. și F. Brașov.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță sesizată a reținut că sumele solicitate reprezintă ajutoare de stat, constând în compensații pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 46/2008 - C. silvic, H.G. nr. 861/2009 și Anexele acesteia și de art. 26 din O.U.G. nr. 57/2007, coroborate cu prevederile Deciziei C(2012) nr. 5166 final din 19 iulie 2012 a Comisiei Europene, acte normative invocate prin cererea de chemare în judecată.

Dreptul invocat de reclamant de a primi compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le recoltează, este recunoscut prin dispozițiile art. 97 din Legea nr. 46/2008, iar obligația corelativă îi revine statului, prin intermediul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, ceea ce atrage competența curții de apel din punct de vedere material.

Împrejurarea că se solicită și anularea unei adrese emise de B. Brașov nu este de natură a atrage competența materială a tribunalului, având în vedere, pe de o parte, că natura juridică a acesteia urmează a se stabili în cadrul procesului, inclusiv prin acțiune ridicându-se un semn de întrebare cu privire la caracterul de act administrativ al acesteia, iar, pe de altă parte, că a fost chemată în judecată autoritatea publică centrală pentru a fi obligată la plata ajutorului de stat solicitat.

Prin sentința nr. 129 din data de 27 noiembrie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții G. Brașov (fostul D. Brașov), E. și chemații în garanție E. și F. Brașov - H. Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Târgu - Mureș și Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că

în materia contenciosului administrativ competența este expres stabilită de legiuitor, prin raportare la actul administrativ emis, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. O acțiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acțiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, relevante fiind în acest sens prevederile art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Obiectul principal al acțiunii deduse judecății îl reprezintă anularea adresei din 26 ianuarie 2015 emisă de B. Brașov (reclamantul nu a solicitat și anularea adresei din 17 martie 2015 emisă de E., reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă formulată împotriva pretinsului refuz nejustificat al pârâtului).

Capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă despre care reclamantul susține că nu le-a putut recolta în calitate de proprietar este accesoriu celui care vizează afirmativul refuz al actualei G. Brașov concretizat în adresa amintită, iar potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., „cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești”.

Faptul că obligația acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, nu este de natură a conduce la concluzia că ar reveni curții de apel competența de soluționare a cauzei, întrucât potrivit art. 6, coroborat cu art. 12 din H.G. nr.  861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plățile, aceste structuri fiind, totodată, cele care transmit documentația și avizează calculul efectiv al cuantumul despăgubirilor.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea adresei din 26 ianuarie 2015 (raportat la anul 2008) emisă de B. Brașov și obligarea pârâtei la plata sumei de 108.294 lei reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 880,50 ha, situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000-Situl Călimani-Gurghiu, în zona/tipul funcțional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de C. pe întreaga perioadă a anului 2008, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2008.

Prin precizarea depusă la termenul din data de 5 iunie 2015 reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a E. și obligarea, în solidar, a celor doi pârâți, la plata ajutorului de stat cuvenit pentru anul 2008, în cuantum de 108.294 lei, precum și a dobânzii calculate asupra debitului principal.

Sumele astfel solicitate reprezintă ajutoare de stat, constând în compensații pentru lipsa de folosință a terenurilor forestiere, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - C. silvic, potrivit căruia „

1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă”.

Așadar, părțile raportului juridic dedus judecății sunt proprietarul fondului forestier - reclamantul A. și Statul Român, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și administrează bugetul necesar acordării compensațiilor.

Chemarea în judecată și a altor autorități publice, care au competență să acționeze pentru realizarea dreptului său (D. Brașov) sau formularea și a altor capete de cerere (anularea unei adrese, dobânzi, etc.) nu prezintă relevanță, pentru stabilirea instanței competente fiind determinante părțile raportului juridic dedus judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Competența materială a instanțelor de contencios administrativ se stabilește, așadar, în raport de două criterii : - criteriul valoric în cazul litigiilor privind taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, precum și accesorii ale acestora; - criteriul rangului autorității, în celelalte cazuri.

Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se constată că, în cauză, refuzul de acordare a compensațiilor pretinse de reclamant nu poate fi exprimat decât de minister, iar față de dispozițiile legale care guvernează domeniul acordării acestor ajutoare de stat, respectiv art. 97 și 98 C. silvic în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează se realizează din bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, după ce documentația stabilită în anexa 1 a H.G. nr. 861/2009 se transmite autorității centrale de către structurile teritoriale.

Întrucât acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor pretinse de reclamant, la stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei va fi avut în vedere criteriul rangului autorității publice pârâte implicate în raportul juridic administrativ, astfel încât competența de soluționare a cauzei de față revine Curții Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în considerarea calității de autoritate publică centrală a pârâtului E.

Distinct de cele arătate, examinând și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept, se constată că astfel de litigii sunt soluționate în primă instanță de Curțile de Apel, secțiile de contencios administrativ, iar în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, (ex.: Decizia nr. 3583/2013, Decizia nr. 3907/2014, Decizia nr. 4091/2014, Decizia nr. 3809/2015).

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții G. Brașov, E. și chemații în garanție E. F. Mureș - H. Mureș, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2016.