ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 349/RC/2017

Asupra recursului în casație de față;

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 944 din 16 august 2016 în Dosarul nr. x/212/2015, Judecătoria Constanța a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere

a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41

alin. (1) și art. 43, alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 159 alin. (1) C. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. .228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., prin împăcarea părților.

În baza art. 60 C. pen. s-a dispus că pedeapsa se va executa în regim de detenție.

În temeiul art. 404, alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei închisorii reținerea de la data de 08 decembrie 2015 și arestarea preventivă de la data de 09 decembrie 2015 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut față de inculpatul A. măsura arestării preventive până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la 14 octombrie  2016 inclusiv.

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B., recidivist la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 78, alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere

a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplic. Art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere

prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, respectiv sporul de 1 an închisoare, pedeapsa stabilită în final fiind de 4 ani închisoare.

A constatat că faptele deduse judecății au fost săvârșite în termenul de încercare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare dispuse prin sentința penală nr. 1131 din 07 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul penal nr. x/212/2013 definitivă la data de 18 octombrie  2013, prin nerecurare.

În temeiul art. 15/LPA rap. la art. 86

4

și art. 83 C. pen. a revocat măsura suspendării sub supraveghere, a descontopit pedeapsa de 1 an și 6 luni pe care a repus-o în individualitate, rezultând o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87, alin. (1) O.U.G nr. 195/2002 și pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4, alin. (2) Legea 143/2000 pe care le-a adăugat la pedepsele stabilite în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni.

În baza art. 60 C. pen. s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție.

În temeiul art. 404, alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei închisorii reținerea de la data de 08 decembrie 2015 și arestarea preventivă de la data de 09 decembrie 2015 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut față de inculpatul B. măsura arestării preventive până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la 14 octombrie  2016 inclusiv.

III. În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata C., fără antecedente penale la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 78, alin. (1) C. pen.

În baza art. 91, C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (1), C. pen. a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se va calcula conform art. 97, alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a obligat inculpata să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

Potrivit art. 93 alin. (3), C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la una din următoarele unități: Primăria/Consiliul Local Constanța, pe o perioadă de 80 zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. sens în care dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 404, alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei închisorii reținerea de la data de 08 decembrie 2015 și arestul la domiciliu de la data de 09 decembrie 2015 la zi.

În temeiul art. 404, alin. (4), lit. b) rap. la art. 241, alin. (1)

1

, lit. a) C. proc. pen. a constatat încetată de drept măsura arestului la domiciliu luate față de inculpata C.

În temeiul art. 397 rap. la art. 25 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Inspectoratul de Poliție Județean Constanța și a obligat pe inculpatul B. la plata către aceasta a sumei de 7.310,8 lei, prejudiciu material.

În temeiul art. 22 C. proc. pen. a luat act că partea civilă D. a renunțat la pretențiile civile formulate.

În temeiul art. 112, lit. b) C. pen. a confiscat dispozitivul electronic tip telecomandă cu antenă aflat la camera corpuri delicte a Inspectoratului de Poliție a Județului Constanța conform dovezii din 18 decembrie 2015.

În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpații A. și B. la plata către stat a sumei de 1.500 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare și pe inculpata C. la suma de 900 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din totalul de 3.900 de lei (3.000 de lei din faza de urmărire penală).

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit procesului-verbal de prindere în flagrant întocmit la data de 08 decembrie 2015, în timp ce agenții din cadrul Secției 1 Poliție Constanța se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu în colaborare cu lucrătorii din cadrul Serviciului de Operațiuni Speciale, la ora 11.45, în zona Complexului Comercial din mun. Constanța au observat cum în parcarea hipermarketului și-a făcut apariția o mașină, de culoare neagră.

Despre ocupanții acelui autoturism, organele de poliție dețineau date și informații conform cărora se ocupă de comiterea de furturi din autoturisme prin metoda telecomandă sau “bujie", fiind identificat șoferul în persoana inculpatului A., cunoscut cu antecedente penale pe linia comiterii de furturi din autoturisme.

În continuare, organele de poliție au consemnat faptul că, inculpatul A. a parcat autoturismul, în centrul parcării magazinului comercial, după care a schimbat locul cu ocupantul din dreapta șoferului, persoană identificată ulterior ca fiind inculpatul B.

Aceștia au așteptat în interiorul autoturismului aprox. 5 minute, până când și-a făcut apariția în incinta parcării, un autoturism, care a parcat la o distanță de circa 7-8 m lateral stânga față de un autoturismul.

Din acest autoturism au coborât persoana vătămată D. și părinții acesteia, tatăl său fiind cel care a asigurat autoturismul prin telecomandă.

După ce persoana vătămată și părinții acesteia s-au îndepărtat de autoturism, inculpatul B. a coborât din autoturism, rămânând în picioare lângă portiera stânga față, pentru a se asigura că persoana vătămată a intrat în magazin.

Organele de poliție și lucrătorii din cadrul S.O.S. Constanța au observat cum inculpatul B. s-a deplasat apoi lângă autoturism, ocazie cu care a deschis portiera șoferului, apoi a închis-o la loc, revenind la ceilalți inculpați care îl așteptau în autoturismul.

Inculpatul B. s-a urcat la volanul autoturismului și a condus până în dreptul autoturismului x, parcându-l paralel cu acesta, la aproximativ jumătate de metru de portiera stânga față a acestuia.

În tot acest timp, inculpata C. (identificată ulterior) se afla pe bancheta din spate. Mai departe, inculpații A. și B. au coborât din autoturismul, s-au apropiat de autoturism, prilej cu care fiecare a deschis câte o portieră (stânga față/spate), iar inculpatul A. a pătruns în interior de unde a sustras bunurile persoanei vătămate, fiind observat ca „având în mâini un obiect voluminos de culoare albă".

În acest timp, inculpata C. s-a mutat de pe bancheta din spate pe locul din dreapta față a autoturismului, pentru a-i facilita inculpatului A. pătrunderea cât mai rapidă în interiorul autoturismului cu bunurile sustrase, astfel că inculpatul A. a urcat pe bancheta din spate, iar inculpatul B. a urcat pe locul destinat șoferului.

Inculpatul B. a pus imediat în mișcare autoturismul, moment în care organele de poliție au intervenit pentru a-i bloca, fiind somați verbal să oprească autoturismul.

Inculpații nu au dat curs somațiilor legale, astfel că organele de poliție au tras două focuri cu armamentul din dotare, unul de avertisment în plan vertical, iar cel de-al doilea în plan orizontal, pe direcția autoturismului în cauză.

Cu toate acestea, inculpatul B. nu a oprit autoturismul, continuându-și drumul. Ba mai mult, inculpatul B. a forțat blocajul format din mai multe autoturisme ale Poliției, avariind două dintre autoturismele poliției folosite de lucrători din cadrul S.O.S, reușind astfel să părăsească parcarea hipermarketului, virând dreapta spre varianta x.

S-a procedat la urmărirea inculpaților, reușindu-se blocarea acestora în dreptul stației de transformare de pe varianta x.

Chiar și în aceste condiții, inculpații au coborât din autoturism, încercând să fugă, sens în care lucrătorii din cadrul S.O.S. au executat un alt foc de avertisment, în plan vertical, fiind apoi utilizată forța fizică pentru mobilizarea și încătușarea acestora.

Astfel s-a reușit legitimarea acestora în persoana inculpaților A., B. și C.

Cu ocazia depistării inculpaților în flagrant, s-a verificat sumar autoturismul, prin vizualizare de la exterior la interior, prilej cu care s-a constatat că pe bancheta din spate se aflau o tabletă de culoare albă și un aparat foto, iar în locașul din dreptul schimbătorului de viteză se afla un dispozitiv tip telecomandă de bruiere a sistemelor de asigurare a portierelor auto.

Cu prilejul depistării lor, inculpatul A. a recunoscut faptul că el a acționat respectiva telecomandă asupra autoturismului, din care a sustras bunurile respective.

Inculpatul B. a menționat aceleași aspecte, precum și faptul că nu deține permis de conducere auto și că în aceste împrejurări, a condus autoturismul, fără a opri la semnalele polițiștilor.

Inculpata C. a declarat că îi însoțea pe sus-numiții, context în care inculpatul A. a venit la autoturismului, cu o tabletă de culoare albă, ulterior fiind opriți pe varianta x, de către organele de poliție.

Cu ocazia cercetării la fața locului, nu s-au constatat urme de forțare asupra autoturismului.

În schimb, în ceea ce privește autoturismul, organele de poliție au constatat avarii la caroseria acestuia, geamul portierei stânga față fiind spart, cioburi de sticlă în interiorul mașinii, precum și un orificiu în geamul mic al portierei stânga spate, care are corespondent, pe traseu oblic, în rama interioară a portierei dreapta față, în zona oglinzii retrovizoare.

În interiorul autoturismului au fost identificate următoarele bunuri: un dispozitiv tip telecomandă de bruiere a sistemelor de asigurare a portierelor auto, un briceag, o pereche de mănuși albe din material textil, o șurubelniță, un prosop, iar pe bancheta din spate au fost identificate bunurile persoanei vătămate D., respectiv o tabletă și un aparat foto, precum și încărcătoarele aferente acestora.

De asemenea, s-a efectuat o cercetare la fața locului și cu privire la cele două autoturisme ce aparțin Inspectoratului de Poliție Județean Constanța, respectiv autoturismul, asupra căruia s-au constatat următoarele avarii: farul stânga față spart și bara față zgâriată, fiind afectată pelicula de vopsea, precum și autoturismul, asupra căruia s-au constatat următoarele avarii: aripa stânga față înfundată, far stânga față spart.

În legătură cu aspectele menționate mai sus, la data de 16 decembrie 2015 Inspectoratul de Poliție Județean Constanța a formulat plângere penală împotriva inculpatului B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., constituindu-se parte civilă cu suma de 2711, 83 lei pentru avariile produse asupra autoturismului, iar cu suma de 4.598,97 lei pentru avariile produse asupra autoturismului, conform devizului atașat la filele 62-68 d.u.p.

În cursul cercetării judecătorești, persoana vătămată D. a depus o declarație de împăcare autentificată din data de 28 martie 2016, prin care a arătat că se împacă cu inculpatul A., atât asupra laturii civile, cât și asupra laturii penale.

Audiat sub aceste aspect, inculpatul A. a declarat în ședința din data de 05 aprilie 2016 că este de acord să se împace cu persoana vătămată D. sub aspectul infracțiunii de furt.

Sub aspectul laturii penale, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres (art. 159 alin. (1) C. pen.), iar art. 16 lit. g) C. proc. pen. enumeră printre cazurile în care exercitarea acțiunii penale este împiedicată, situația în care a intervenit împăcarea.

De asemenea, conform art. 231 alin. (2) C. pen., pentru faptele prevăzute la art. 229 alin. (1) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală.

Ca urmare a împăcării intervenite între A. și D., instanța a constatat stinsă acțiunea civilă formulată împotriva acestuia ca urmare a împăcării părților, în temeiul art. 19 alin. (1) C. proc. pen. și art. 159 alin. (2) lit. c). pen.

Prin Decizia penală nr. 1331/P din data de 19 decembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către apelanții-inculpați A. și B.:

A desființat în parte sentința penală nr. 355 din 25 martie 2016 a Judecătoriei Constanța și judecând a dispus:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 335 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., de la pedeapsa de 2 ani închisoare la cea de 1 an și 11 zile închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 159 alin. (1) C. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 78 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 335 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și a menținut pedeapsa aplicată inculpatului B., de 1 an și 6 luni, pentru această infracțiune, în prezenta cauză.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată pentru această infracțiune, de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite și a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final, rezultând pedeapsa, de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 15 din LPA rap. la art. 86

4

și art. 83 C. pen. 1969 a menținut revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 1 an și 6 luni închisoare, dispuse prin sentința penală nr. 1131 din 07 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Constanța și a adăugat-o la pedeapsa de 1 an și 10 luni (stabilită prin prezenta), în final, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, dacă nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. raportat la art. 424 alin. (2), (3) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. și perioada de arest preventiv de la 16 august 2014 la zi.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. raportat la art. 424 alin. (2), (3) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. și perioada de arest preventiv și arest domiciliar de la 16 august 2014 la zi.

A constatat executată pedeapsă aplicată inculpatului A.

În baza art. 272 alin. (1), (2) C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu,av. E., onorariu, în sumă de 90 lei și av. F., onorariu, în sumă de 260 lei vor fi avansate către Baroul Constanța, din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea domnilor avocați.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele:

Curtea a apreciat criticile aduse sentinței penale, aparținând instanței de fond, ca fiind, în parte, pertinente.

Astfel, deși, în mod corect, prima instanță, a stabilit starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților, fiind îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, cu privire la cei doi inculpați s-a apreciat că se impune, în raport de aspectele învederate de apărare, redozarea pedepselor aplicate inculpaților, dar și încetarea procesului penal, față de inculpatul B., din perspectiva intervenirii unui acord de mediere.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, privind pe inculpatul B., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

Prin încheierea pronunțată la data de 23 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen. iar motivul invocat se circumscrie cazului de casare indicat. Față de aceste aspecte, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei Completului nr. x în vederea judecării recursului în casație, stabilindu-se termen de judecată la data de 22 septembrie 2017.

Învestită cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte de Casație și Justiție constată și reține următoarele:

Prin recursul în casație formulat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal” procurorul susținând că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. pentru infracțiunea de furt calificat prevăzut de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 77 lit. a), 78 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen., constatându-se că între inculpat și partea vătămată a intervenit un acord de mediere.

Totodată, s-a precizat în recursul în casație formulat de parchet că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. la data de 15 iulie 2016, s-a stabilit termenul până la care poate interveni încheierea unui acord de mediere cu privire la latura penală a unei cauze, la fel ca și în cazul împăcării părților, acesta fiind până la citirea actului de sesizare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 159 alin. (3) teza a II-a C. pen. În condițiile în care decizia Curții Constituționale a fost publicată în M. Of. la data de 16 august 2016 iar acordul de mediere a intervenit în apel la data de 16 septembrie 2016, s-a arătat că instanța de control judiciar trebuia să constate că acordul de mediere a intervenit prea târziu și că nu produce efecte.

Astfel, procurorul a solicitat admiterea recursului în casație în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., menținerea pedepsei stabilită de instanța de fond de 3 ani pentru infracțiunea de furt calificat și aplicarea pedepsei rezultante de 5 ani și 4 luni închisoare.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivul invocat este întemeiat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un

termen

rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de

jurisdicție

.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură

cale de atac

ordinară, și anume apelul,

recursul

devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de „recurs în casație”, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de

lege

și numai pentru motive de

nelegalitate

.

Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la Proiectul noului C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează așadar exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În speță, se constată că, în fața instanței de fond inculpatul B. a recunoscut infracțiunile de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și distrugere, iar pentru infracțiunea de furt calificat a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen. arătând că nu sunt probe că și el a participat la infracțiunea de furt calificat.

Tot în fața instanței de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul A. s-a împăcat cu persoana vătămată D. astfel încât, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 159 C. pen. față de acest inculpat, s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat.

Deoarece față de inculpatul B. instanța de fond a reținut că sunt probe că și acesta a participat alături de inculpatul A. la comiterea infracțiunii de furt calificat, s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Întrucât inculpatul B. a dorit să-și dovedească nevinovăția, acesta a decis să nu se împace cu persoana vătămată D. înainte de începerea cercetării judecătorești (care a avut loc la data de 05 aprilie 2016), așa cum a făcut inculpatul A.

Cu toate că în fața instanței de apel inculpatul B., prin apărătorul ales a solicitat, în principal achitarea sa pentru infracțiunea de furt calificat, la termenul din data de 03 noiembrie  2016, în fața Curții de Apel Constanța acesta a depus acordul de mediere din 16 septembrie 2016 încheiat pe latură penală și civilă cu persoana vătămată D., aceasta din urmă arătând că nu mai are nicio pretenție de natură civilă sau penală și înțelege să se împace cu inculpatul B., în vederea înlăturării răspunderii penale. Astfel că, în subsidiar, inculpatul B., prin apărătorul ales a solicitat, în raport de infracțiunea de furt calificat, încetarea procesului penal, urmare a încheierii raportului de mediere.

Instanța de control judiciar reținând că există probe din care rezultă vinovăția inculpatului B. pentru infracțiunea de furt calificat nu a dispus achitarea acestuia, așa cum s-a solicitat în principal, însă a dispus în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, luându-se act de acordul de mediere din 16 septembrie 2016.

Instanța de apel a reținut că, deși procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a precizat că se impune respingerea solicitării inculpatului B. de încetare a procesului penal ca urmare a încheierii acordului de mediere, invocând Decizia nr. 397 a Curții Constituționale din data de 15 iunie 2016, publicată în M. Of. la data de 15 iulie 2016, prin care s-a statuat că „dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale, în măsura în care, încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea, produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței”, cu toate acestea s-a dat eficiență acordului de mediere încheiat la data de 16 septembrie 2016 în baza contractului de mediere din 16 septembrie 2016 încheiat între inculpatul B. și persoana vătămată D. cu mențiunea că Decizia Curții Constituționale care, în mod evident operează numai pentru viitor, deci începând cu data publicării acesteia în M. Of. al României, este aplicabilă situațiilor în care faptele pentru care ar putea interveni medierea sunt comise după data de 15 iulie 2016 și nu celor comise anterior intrării în vigoare a deciziei.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod greșit instanța de control judiciar a ajuns la concluzia că, deși Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 15 iunie 2016 își produce efectele pentru viitor, respectiv de la data publicării sale în M. Of. din data de 15 iulie 2016, ea este aplicabilă doar faptelor comise după data de 15 iulie 2016 și nu și infracțiunilor comise până la această dată, cum este și cazul inculpatului B. care a comis infracțiunea de furt calificat la data de 08 decembrie 2015.

La pct. 37 din Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. din data de 15 iulie 2016, s-a stabilit că termenul până la care poate interveni încheierea unui acord de mediere cu privire la latura penală a cauzei, nu este prevăzut în mod expres în art. 67 din Legea nr. 192/2006, cu toate acestea acordul de mediere nu poate fi încheiat oricând în cursul procesului penal, ci doar atât timp cât poate interveni și împăcarea, și anume până la citirea actului de sesizare a instanței, astfel cum prevede art. 159 alin. (3) teza a II-a, C. pen.

Din această constatare a Curții Constituționale rezultă că pentru a se putea dispune încetarea procesului penal pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, acordul de mediere, la fel ca și împăcarea, trebuie să opereze până la citirea actului de sesizare a instanței.

Pentru situațiile tranzitorii, respectiv când până la data publicării Deciziei nr. 397 a Curții Constituționale în M. Of. din data de 15 iulie 2016, au fost încheiate acorduri de mediere după depășirea momentului de citire a actului de sesizare a instanței, avându-se în vedere Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în practica judiciară instanțele au valorificat astfel de acorduri de mediere, nefiind culpa inculpaților apariția Deciziei Curții Constituționale nr. 397 prin publicarea acesteia la data de 15 iulie 2016.

În condițiile în care Decizia Curții Constituționale nr. 397 a fost publicată la data de 15 iulie 2016, Judecătoria Constanța a dispus condamnarea inculpatului B. pentru infracțiunea de furt calificat la data de 16 august 2016, iar în apelul acestui inculpat a intervenit acordul de mediere cu persoana vătămată D. abia la data de 16 septembrie 2016, instanța de control judiciar trebuia să dea o interpretare constituțională art. 67 din Legea nr. 192/2016, în sensul că aceste dispoziții sunt în acord cu normele constituționale numai dacă încheierea acordului de mediere ar fi avut loc cel mai târziu până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 397 în M. Of. la data de 15 iulie 2016 și să nu dispună încetarea procesului penal în baza unui acord de mediere încheiat la data de 16 septembrie 2016 motivând că Decizia instanței constituționale este aplicabilă doar infracțiunilor comise după data de 15 iulie 2016.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, privind pe inculpatul B.

Va casa hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe B. și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, Curtea de Apel Constanța, instanță care va pronunța și asupra individualizării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Va dispune anularea formelor de executare emise în cauză și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2340 din 19 decembrie  2016 emis în baza sentința penală nr. 944 din 16 august 2016 a Judecătoriei Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casație formulat de către parchet, vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.,

în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, privind pe inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 1331/P din data de 19 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe B. și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, Curtea de Apel Constanța.

Dispune anularea formelor de executare emise în cauză și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2340 din 19 decembrie  2016 emis în baza sentinței penale nr. 944 din 16 august 2016 a Judecătoriei Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casație formulat de către parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.,

în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2017.