ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2482/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 18 noiembrie 2012, sub număr de Dosar 4954/205/2012, reclamantul S.D.C. a chemat în judecată pe pârâta S.I.M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea comunității matrimoniale dobândită de acesta și pârâtă în timpul căsătoriei sub aspectul pasivului matrimonial, precum și obligarea pârâtei Ia plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit Ia data de 17 aprilie 2004, iar prin sentința civilă nr. 1230 din 29 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în Dosarul civil nr. 2400/205/2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei.

Pârâta S.I.M. a formulat și a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței, prin întâmpinare, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung, iar pe calea cererii reconvenționale, desființarea comunității matrimoniale sub aspectul activului și pasivului, chemarea în judecată, în calitate de intervenienți a numiților S.M. și S.G. și stabilirea masei partajabile ca fiind formată din bunurile indicate prin cererea reconvențională și atribuirea lor conform acestei cereri. Prin sentința civilă nr. 2066 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, motivat de faptul că, părțile solicită partajarea unui imobil aflat în circumscripția acestei din urmă instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 28 decembrie 2012, sub nr. 4954/202/2012. Judecătoria sectorului 5 București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât în raport de dispozițiile art. 5 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea pendite având ca obiect desființarea comunității matrimoniale dobândită de părți în timpul căsătoriei sub aspectul pasivului matrimonial, este instanța de la domiciliul pârâtei. Astfel, având în vedere că potrivit art. 17 C. proc.

civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, și ținând cont că la data introducerii cererii principale, domiciliul legal al pârâtei reclamante figura în Câmpulung, s-a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Câmpulung, instanța sesizată cu cererea principală fiind competentă să dispună și împărțirea bunurilor comune menționate în cererea reconvențională, chiar dacă printre acestea se menționează și un imobil aflat în circumscripția aitei instanțe. În consecință, prin sentința civilă nr. 2027/2013 din 7 martie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorul 5 București, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Câmpulung competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul S.D.C. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită să se dispună desființarea comunității matrimoniale dobândită de acesta și pârâta S.I.M.

în timpul căsătoriei sub aspectul pasivului matrimonial. Este adevărat că prin cererea reconvențională formulată pârâta reclamantă S.I.M. a solicitat stabilirea masei partajabile ca fiind formată din bunurile indicate prin cererea reconvențională și atribuirea lor conform acestei cereri, printre care și imobilul situat în București, sector 5, dar este de necontestat că potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

În speță, cererea principală are ca obiect desființarea comunității matrimoniale dobândită de părți în timpul căsătoriei sub aspectul pasivului matrimonial, fără a se cere împărțeală vreunui bun mobil sau imobil, iar competența de soluționare aparține instanței de Ia domiciliul pârâtei, instanță care devine competentă să dispună și împărțirea bunurilor comune menționate în cererea reconvențională, chiar dacă printre aceste bunuri se menționează și un imobil aflat în circumscripția altei instanțe. Astfel, având în vedere că, în pricina dedusă judecății, potrivit art. 5 C. proc.

civ., competența teritorială este determinată de domiciliul pârâtei, care la data introducerii acțiunii principale figura în Câmpulung, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, fiind lipsită de relevanță și împrejurarea că pe parcursul litigiului, pârâta și-a schimbat domiciliul în București, întrucât momentul în raport de care se determină competența teritorială îl constituie data promovării acțiunii. O atare soluție este justificată pe deplin și de necesitatea realizării unei bune administrări a justiției, printr-o judecată a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea fiind aceea de a evita declinările de competență impuse de schimbările ulterioare de domiciliu ale pârâtului pe parcursul soluționării unui proces.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul S.D.C. în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.