ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2014

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Iași la data de 14 mai 2013 reclamanta A.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul A.V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună desfacerea căsătoriei prin acord și revenirea sa la numele purtat

anterior încheierii căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 971 și urm. C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 10405 din 05 iulie 2001, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că părțile au reședința în Italia, reclamanta fiind

reprezentată prin mandatar iar pârâtul a împuternicit-o să-i reprezinte

interesele, la dosar fiind atașate procurile judiciare date de părți.

Prin urmare, instanța

a constatat că nu s-a făcut dovada că, în acest moment, vreuna dintre părți mai

locuiește în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași fiind incidente

dispozițiile alin. (2) ale art. 914 noului C. proc. civ. care prevăd că

"dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot

conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În

lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei

sectorului 5 al municipiului București."

Pe de altă parte, s-a

mai reținut că la dosarul cauzei nu a fost depus acordul expres al părților ca

cererea să se judece de către Judecătoria Iași.

Învestită prin

declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, a pronunțat Sentința civilă nr.

10704 din 10 decembrie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea Judecătoriei Iași și, constatând ivit conflictul de competență a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea regulatorului

de competență.

În considerentele

sentinței, instanța a reținut că, în cauză, prin procura specială emisă la 12

aprilie 2013 la Torino, Italia, pârâtul a mandatat pe soția sa, reclamanta din

prezenta cauză, printre altele, "să întreprindă procesul de divorț de

comun acord la Tribunalul Iași", această mențiune reprezintând un acord

expres pentru alegerea unei instanțe potrivit art. 914 alin. (2) noul C. proc.

civ.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea

introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta

A.G. a chemat în în judecată pe pârâtul A.V., și a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei prin acord și

revenirea sa la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, în temeiul dispozițiile

art. 971 și urm. C. proc. civ.

Potrivit art. 914

alin. (2) din noul C. proc. civ., dacă nici reclamantul nici pârâtul nu au

locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice

judecătorie din România, în lipsa unui astfel de acord cererea de divorț fiind

de competența Judecătoriei Sectorului 5.

Manifestarea de

voință a părților în sensul alegerii de comun acord a instanței competente să

soluționeze divorțul decurge din chiar procura specială emisă la 12 aprilie

2013 la Torino, Italia, prin care pârâtul a mandatat-o pe reclamanta din

prezenta cauză, printre altele, "să întreprindă procesul de divorț de

comun acord la Tribunalul Iași", această mențiune echivalând cu acordul

expres al părților pentru alegerea unei instanțe.

Competența

Judecătoriei Sectorului 5 București este în acest caz subsidiară, devenind

aplicabilă în cazul în care între părți nu există nici un fel de convenție

referitoare la alegerea unei instanțe din România.

Cum în cauză părțile

și-au manifestat expres acordul de voință pentru alegerea instanței competente

să judece divorțul, astfel cum rezultă din procura specială aflată la dosar

Judecătoria Iași, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN