ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 824/2014

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București sub nr. 11626/302/2013 la data de 10 iunie 2013, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâta S.I.V., pentru ca instanța să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei încheiată între părți, precum și capetele de cerere accesorii divorțului. Reclamantul a invocat faptul că niciunul dintre cei doi soți nu mai locuiește în țară, ci în Republica Cehă, în imobile diferite. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b), art. 398 C. civ., art. 400 C. civ. și art. 402 C. civ. Prin întâmpinate din data de 23 septembrie 2013, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București, motivat de faptul că în speță sunt aplicabile prevederile art. 914 alin. (1) C. proc.

civ., deoarece reclamanta are încă domiciliul în România și locuiește perioade lungi în țară și numai provizoriu în Republica Cehă. Pârâta a mai învederat faptul că a înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraș, la data de 12 iunie 2013, cererea cu nr. 3430/226/2013 având ca obiect divorț, precum și capete de cerere accesorii. La data de 1 noiembrie 2013, pârâta S.I.V. a formulat cerere reconvențională la acțiunea introductivă de instanță, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii. Prin Sentința civilă nr. 10009/2013 din data de 28 noiembrie 2013 Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță, din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

Instanța a motivat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 914 teza I din noul C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se afla cea din urmă locuință comună a soților.", iar nu ale art. 914 alin. (2) din noul C. proc. civ. în sensul cărora "(2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România." În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București, deoarece a reținut că cea din urmă locuință comună a soților din România a fost în Făgăraș, iar pârâta are în continuare această locuință în țară și domiciliul legal stabilit la adresa din Făgăraș.

La rândul său, S.I.V. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraș, cu nr. 3430/226/2013 din 12 iunie 2013, cererea prin care a solicitat, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul S.G., desfacerea căsătoriei încheiate între părți și soluționarea capetelor de cerere accesorii. Pârâtul a depus întâmpinare la data de 9 septembrie 2014 prin care a invocat excepția conexității, solicitând trimiterea dosarului la Judecătoria sectorului 5 București, aceasta din urmă fiind instanța ce a fost prima învestită, la data de 10 iunie 2014 cu soluționarea cauzei înregistrată sub nr. 11626/302/2013, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 916 C. proc. civ., derogatorii de la art. 139 C. proc.

civ. În temeiul art. 130 și art. 914 C. proc. civ. a invocat excepția necompetenței teritoriale, motivat de faptul că niciuna dintre părți nu mai are locuința în România, iar ultima locuință comună a fost în localitatea Brno din Republica Cehă, motiv pentru care Judecătoria sectorului 5 București este competentă să judece cauza. Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale în raport cu excepția conexității, prin Sentința civilă nr. 3767 din 19 noiembrie 2013, Judecătoria Făgăraș a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în temeiul dispozițiilor art. 30, art. 130 și art. 914 C. proc. civ., motivat de faptul că niciuna din părți nu are locuința în România și ultima locuință comună a fost în localitatea Brno din Republica Cehă, iar în materie de divorț normele de competență sunt imperative.

Totodată, instanța a mai reținut că pârâtul a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, acțiunea civilă înregistrată sub nr. 11626/302/2013, având ca obiect divorț cu minori.

În urma declinării de competență, Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș a ajuns la Judecătoria sectorului 5 București la data de 6 decembrie 2013. Prin încheiere din data de 17 decembrie 2013, Judecătoria sectorului 5 București a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș la Dosarul nr. 11626/302/2013 al Judecătoriei sectorului 5 București și a trimis cauza la Judecătoria Făgăraș, fiind înregistrată la această din urmă instanță sub nr. 77/226/2014 din data de 13 ianuarie 2014. În ședința din data de 4 februarie 2014, în cauza înregistrată sub nr. 77/226/2014, Judecătoria Făgăraș a pus în discuția părților necesitatea de a solicita pronunțarea regulatorului de competență, urmare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Făgăraș și judecătoria sectorului 5 București.

Prin Sentința civilă nr. 181 din data de 4 februarie 2014, Judecătoria Făgăraș a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Făgăraș și Judecătoria sectorului 5 București și, în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., a trimis cauza spre competenta soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență în legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect divorț cu copii, "obiect al Dosarului nr. 11626/302/2013 al Judecătoriei sectorului 5 București, ce are conexat Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș". Instanța a motivat că prima instanța ce s-a declarat necompetentă a fost Judecătoria Făgăraș prin Sentința nr. 3767 din data de 19 noiembrie 2013, iar cea din urmă instanță a fost Judecătoria sectorului 5 București prin Sentința civilă nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013 și, deși se ivise conflictul negativ de competență, deoarece Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș a ajuns la Judecătoria Sectorului 5 București, după data la care se dezînvestise și se declarase necompetentă, aceasta din urmă, instanța nu a constatat ivit conflictul negativ de competență, ci, prin încheierea din data de 17 decembrie 2013, a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/226/2013 la Dosarul nr. 11626/302/2013 și a trimis cauza, din nou, Judecătoriei Făgăraș.

Cu privire la sesizarea Judecătoriei Făgăraș privind pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte urmează să o respingă având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte constată faptul că a fost învestită cu cererea de pronunțare a regulatorului de competență urmare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Făgăraș și Judecătoria sectorului 5 București, în legătură cu soluționarea cauzelor ce au ca obiect divorț și capete de cerere accesorii. Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente ". Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 133 pct. 2 C. proc.

civ., în sensul existenței unui conflict negativ de competență urmare a faptului că două sau mai multe instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece același proces. În speță, Înalta Curte constată că prin două cereri distincte, înregistrate pe rolul a două instanțe diferite, respectiv Judecătoria sectorului 5 București și Judecătoria Făgăraș, s-a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părțile S.G. și S.I.V. Astfel, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București a fost înregistrată, la data de 10 iunie 2013, cu nr. 11626/302/2013, cererea de divorț formulată de reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâta S.I.V., precum și cererea reconvențională formulată de S.I.V. Totodată, pe rolul Judecătoriei Făgăraș a fost înregistrată, la data de 12 iunie 2013, cu nr. 3430/226/2013, cererea de divorț formulată de reclamanta S.I.V.

în contradictoriu cu pârâtul S.G. Ulterior, fiecare dintre cele două instanțe a declinat competența de soluționare a cauzei aflată pe rolul său, în favoarea celeilalte instanțe. Astfel, prin Sentința civilă nr. 10009/2013 din data de 28 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 11626/302/2013 în favoarea Judecătoriei Făgăraș. La rândul său, Judecătoria Făgăraș, prin Sentința nr. 3767 din 19 noiembrie 2013, a declinat competența de soluționare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013 în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

După ce s-a dezînvestit prin Sentința civilă nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 5 a dispus conexarea cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș, la Dosarul nr. 10009/2013 al Judecătoriei sectorului 5 și, fără a se fi pronunțat în legătură cu competența de soluționare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013, a trimis ambele dosare la Judecătoria Făgăraș în vederea soluționării cauzei. La rândul său, Judecătoria Făgăraș, prin Sentința nr. 181 pronunțată în Dosarul nr. 77/226/2014, fără să fi pus în discuția părților și să se fi pronunțat asupra excepției de necompetență teritorială în legătură cu soluționarea cauzei înregistrate la Judecătoria sectorului 5 București, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că două instanțe diferite, respectiv Judecătoria sectorului 5 și judecătoria Făgăraș au pronunțat fiecare dintre ele, hotărâri de declinare a competenței în două dosare diferite: Judecătoria sectorului 5 în acțiunea având ca obiect divorț promovată de S.G. în contradictoriu cu S.I.V. și cerere reconvențională, iar Judecătoria Făgăraș în cererea de divorț promovată de S.I.V. în contradictoriu cu S.G. Constatarea este justificată și de faptul că procesele, aflate pe rolul unor instanțe diferite, nu au fost conexate cu respectarea dispozițiilor art. 139 C. proc. civ. și ale art. 916 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria sectorului 5 București a dispus conexarea cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013 la Dosarul nr. 11626/302/2013 după ce se dezînvestise prin Sentința nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013, iar Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș a fost trimis la Judecătoria sectorului 5 București în urma admiterii excepției necompetenței teritoriale iar nu a excepției de conexitate, care, deși fusese invocată, nu a fost analizată cu prioritate. În consecință, cele două cauze, nefiind conexate, nu sunt îndeplinite condițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., în sensul existenței a două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, motiv pentru care Înalta Curte urmează să respingă sesizarea privind pronunțarea regulatorului de competență cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge sesizarea Judecătoriei Făgăraș privind pronunțarea regulatorului de competență. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2014. Procesat de GGC - NN