ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 824/2014

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 5 București sub nr. 11626/302/2013 la data de 10 iunie

2013, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâta S.I.V., pentru ca

instanța să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei încheiată între

părți, precum și capetele de cerere accesorii divorțului.

Reclamantul a invocat

faptul că niciunul dintre cei doi soți nu mai locuiește în țară, ci în

Republica Cehă, în imobile diferite.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b), art. 398 C. civ., art. 400 C.

civ. și art. 402 C. civ.

Prin întâmpinate din

data de 23 septembrie 2013, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale

a Judecătoriei sectorului 5 București, motivat de faptul că în speță sunt

aplicabile prevederile art. 914 alin. (1) C. proc. civ., deoarece reclamanta

are încă domiciliul în România și locuiește perioade lungi în țară și numai

provizoriu în Republica Cehă.

Pârâta a mai

învederat faptul că a înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraș, la data de 12

iunie 2013, cererea cu nr. 3430/226/2013 având ca obiect divorț, precum și

capete de cerere accesorii.

La data de 1

noiembrie 2013, pârâta S.I.V. a formulat cerere reconvențională la acțiunea

introductivă de instanță, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată

între părți, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii.

Prin Sentința civilă

nr. 10009/2013 din data de 28 noiembrie 2013 Judecătoria sectorului 5 București

a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță, din oficiu și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

Instanța a motivat că

în speță sunt aplicabile prevederile art. 914 teza I din noul C. proc. civ.

potrivit cărora "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în

circumscripția căreia se afla cea din urmă locuință comună a soților.",

iar nu ale art. 914 alin. (2) din noul C. proc. civ. în sensul cărora "(2)

Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot

conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România."

În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei

Sectorului 5 al municipiului București, deoarece a reținut că cea din urmă

locuință comună a soților din România a fost în Făgăraș, iar pârâta are în

continuare această locuință în țară și domiciliul legal stabilit la adresa din

Făgăraș.

La rândul său, S.I.V.

a înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraș, cu nr. 3430/226/2013 din 12 iunie

2013, cererea prin care a solicitat, în calitate de reclamantă, în

contradictoriu cu pârâtul S.G., desfacerea căsătoriei încheiate între părți și

soluționarea capetelor de cerere accesorii.

Pârâtul a depus

întâmpinare la data de 9 septembrie 2014 prin care a invocat excepția

conexității, solicitând trimiterea dosarului la Judecătoria sectorului 5

București, aceasta din urmă fiind instanța ce a fost prima învestită, la data

de 10 iunie 2014 cu soluționarea cauzei înregistrată sub nr. 11626/302/2013,

invocând ca temei juridic dispozițiile art. 916 C. proc. civ., derogatorii de

la art. 139 C. proc. civ.

În temeiul art. 130

și art. 914 C. proc. civ. a invocat excepția necompetenței teritoriale, motivat

de faptul că niciuna dintre părți nu mai are locuința în România, iar ultima

locuință comună a fost în localitatea Brno din Republica Cehă, motiv pentru

care Judecătoria sectorului 5 București este competentă să judece cauza.

Analizând cu

prioritate excepția necompetenței teritoriale în raport cu excepția

conexității, prin Sentința civilă nr. 3767 din 19 noiembrie 2013, Judecătoria

Făgăraș a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 5 București, în temeiul dispozițiilor art. 30, art. 130

și art. 914 C. proc. civ., motivat de faptul că niciuna din părți nu are

locuința în România și ultima locuință comună a fost în localitatea Brno din

Republica Cehă, iar în materie de divorț normele de competență sunt imperative.

Totodată, instanța a

mai reținut că pârâtul a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 5

București, acțiunea civilă înregistrată sub nr. 11626/302/2013, având ca obiect

divorț cu minori.

În urma declinării de

competență, Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș a ajuns la

Judecătoria sectorului 5 București la data de 6 decembrie 2013.

Prin încheiere din

data de 17 decembrie 2013, Judecătoria sectorului 5 București a dispus

conexarea Dosarului nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș la Dosarul nr.

11626/302/2013 al Judecătoriei sectorului 5 București și a trimis cauza la

Judecătoria Făgăraș, fiind înregistrată la această din urmă instanță sub nr.

77/226/2014 din data de 13 ianuarie 2014.

În ședința din data

de 4 februarie 2014, în cauza înregistrată sub nr. 77/226/2014, Judecătoria

Făgăraș a pus în discuția părților necesitatea de a solicita pronunțarea

regulatorului de competență, urmare a conflictului negativ de competență ivit

între Judecătoria Făgăraș și judecătoria sectorului 5 București.

Prin Sentința civilă

nr. 181 din data de 4 februarie 2014, Judecătoria Făgăraș a constatat ivit

conflictul negativ de competență între Judecătoria Făgăraș și Judecătoria

sectorului 5 București și, în temeiul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a

trimis cauza spre competenta soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea pronunțării regulatorului de competență în legătură cu soluționarea

cauzei având ca obiect divorț cu copii, "obiect al Dosarului nr.

11626/302/2013 al Judecătoriei sectorului 5 București, ce are conexat Dosarul

nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș".

Instanța a motivat că

prima instanța ce s-a declarat necompetentă a fost Judecătoria Făgăraș prin

Sentința nr. 3767 din data de 19 noiembrie 2013, iar cea din urmă instanță a

fost Judecătoria sectorului 5 București prin Sentința civilă nr. 10009 din data

de 28 noiembrie 2013 și, deși se ivise conflictul negativ de competență,

deoarece Dosarul nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș a ajuns la

Judecătoria Sectorului 5 București, după data la care se dezînvestise și se

declarase necompetentă, aceasta din urmă, instanța nu a constatat ivit

conflictul negativ de competență, ci, prin încheierea din data de 17 decembrie

2013, a dispus conexarea Dosarului nr. 3430/226/2013 la Dosarul nr.

11626/302/2013 și a trimis cauza, din nou, Judecătoriei Făgăraș.

Cu privire la

sesizarea Judecătoriei Făgăraș privind pronunțarea regulatorului de competență,

Înalta Curte urmează să o respingă având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte constată

faptul că a fost învestită cu cererea de pronunțare a regulatorului de

competență urmare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria

Făgăraș și Judecătoria sectorului 5 București, în legătură cu soluționarea

cauzelor ce au ca obiect divorț și capete de cerere accesorii.

Potrivit

dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de

competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc

competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive,

dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea

uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente ".

Înalta Curte constată

că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., în

sensul existenței unui conflict negativ de competență urmare a faptului că două

sau mai multe instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece același

proces.

În speță, Înalta

Curte constată că prin două cereri distincte, înregistrate pe rolul a două

instanțe diferite, respectiv Judecătoria sectorului 5 București și Judecătoria

Făgăraș, s-a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părțile S.G. și

S.I.V.

Astfel, pe rolul

Judecătoriei sectorului 5 București a fost înregistrată, la data de 10 iunie

2013, cu nr. 11626/302/2013, cererea de divorț formulată de reclamantul S.G. în

contradictoriu cu pârâta S.I.V., precum și cererea reconvențională formulată de

S.I.V.

Totodată, pe rolul

Judecătoriei Făgăraș a fost înregistrată, la data de 12 iunie 2013, cu nr.

3430/226/2013, cererea de divorț formulată de reclamanta S.I.V. în

contradictoriu cu pârâtul S.G.

Ulterior, fiecare

dintre cele două instanțe a declinat competența de soluționare a cauzei aflată

pe rolul său, în favoarea celeilalte instanțe.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 10009/2013 din data de 28 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 5

București a declinat competența de soluționare a cauzei ce face obiect al

Dosarului nr. 11626/302/2013 în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

La rândul său,

Judecătoria Făgăraș, prin Sentința nr. 3767 din 19 noiembrie 2013, a declinat

competența de soluționare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013

în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

După ce s-a

dezînvestit prin Sentința civilă nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013,

Judecătoria sectorului 5 a dispus conexarea cauzei ce face obiect al Dosarului

nr. 3430/226/2013 al Judecătoriei Făgăraș, la Dosarul nr. 10009/2013 al

Judecătoriei sectorului 5 și, fără a se fi pronunțat în legătură cu competența

de soluționare a cauzei ce face obiect al Dosarului nr. 3430/226/2013, a trimis

ambele dosare la Judecătoria Făgăraș în vederea soluționării cauzei.

La rândul său,

Judecătoria Făgăraș, prin Sentința nr. 181 pronunțată în Dosarul nr.

77/226/2014, fără să fi pus în discuția părților și să se fi pronunțat asupra

excepției de necompetență teritorială în legătură cu soluționarea cauzei

înregistrate la Judecătoria sectorului 5 București, a trimis cauza la Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

Înalta Curte constată

că două instanțe diferite, respectiv Judecătoria sectorului 5 și judecătoria

Făgăraș au pronunțat fiecare dintre ele, hotărâri de declinare a competenței în

două dosare diferite: Judecătoria sectorului 5 în acțiunea având ca obiect

divorț promovată de S.G. în contradictoriu cu S.I.V. și cerere reconvențională,

iar Judecătoria Făgăraș în cererea de divorț promovată de S.I.V. în

contradictoriu cu S.G.

Constatarea este

justificată și de faptul că procesele, aflate pe rolul unor instanțe diferite,

nu au fost conexate cu respectarea dispozițiilor art. 139 C. proc. civ. și ale

art. 916 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria

sectorului 5 București a dispus conexarea cauzei ce face obiect al Dosarului

nr. 3430/226/2013 la Dosarul nr. 11626/302/2013 după ce se dezînvestise prin

Sentința nr. 10009 din data de 28 noiembrie 2013, iar Dosarul nr. 3430/226/2013

al Judecătoriei Făgăraș a fost trimis la Judecătoria sectorului 5 București în

urma admiterii excepției necompetenței teritoriale iar nu a excepției de

conexitate, care, deși fusese invocată, nu a fost analizată cu prioritate.

În consecință, cele

două cauze, nefiind conexate, nu sunt îndeplinite condițiile art. 133 pct. 2 C.

proc. civ., în sensul existenței a două instanțe care și-au declinat reciproc

competența de a judeca același proces, motiv pentru care Înalta Curte urmează

să respingă sesizarea privind pronunțarea regulatorului de competență cu care a

fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea

Judecătoriei Făgăraș privind pronunțarea regulatorului de competență.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN