ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2331/2014

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița la data de 31 iulie 2013 sub nr. 1004/273/2013, reclamantul B.C., prin mandatar, a chemat în judecată pe pârâta L.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între soți din culpă comună, păstrarea de către pârâtă a numelui din căsătorie; în subsidiar, a solicitat desfacerea căsătoriei pe baza acordului soților. Prin sentința civilă nr. 73 din 10 februarie 2014, Judecătoria Oravița a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile au locuit în localitatea Prigor timp de un an de zile după încheierea căsătorie de unde au plecat împreună la muncă în Italia, că reclamantul locuiește în continuare în Italia, iar pârâta are domiciliul în sectorul 3. Întrucât pârâta L.I. are domiciliul în București, str. G.D., sector 3, locuind, prin urmare, în circumscripția Judecătoriei sectorului 3 București, iar reclamantul locuiește efectiv în Italia, în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 914 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 a pronunțat sentința civilă nr. 7735 din 04 iunie 2014, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamant și a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Oravița; constatând ivit conflictul de competență, a înaintat pricina pentru regulator de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție. În considerentele sentinței , instanța a reținut că din nicio probă nu rezultă că pârâta ar fi revenit la un moment dat în țară și că în Italia ar fi rămas doar reclamantul.

Faptul că pârâta figurează în evidența DEPABD cu domiciliul la o adresă din București sectorul 3 la care nu locuiește și nici nu s-a demonstrat că ar fi locuit la momentul intentării acțiunii de divorț nu atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3. În consecință s-a statuat că reclamantul și pârâta sunt cetățeni români cu domiciliul în Romania, iar niciuna din părți nu mai locuiește în com. P., jud. Caraș-Severin, la adresa ultimului domiciliu comun, reclamantul locuind în Italia iar pârâta având domiciliu necunoscut. Așadar s-a reținut că reclamantul are în continuare domiciliul la adresa ce a constituit ultimul domiciliu comun al soților având numai reședința în Italia, în această situație devind incidente dispozițiile art. 107, 108 noul C. proc.

civ. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 914 alin. (2) noul C. proc. civ., dacă nici reclamantul nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, în lipsa unui astfel de acord cererea de divorț fiind de competența Judecătoriei sectorului 5. S-a susținut în cauză că părțile au locuit după încheierea căsătoriei în localitatea Prigor, iar după aproximativ un an de zile au plecat împreună în Italia. Cartea de identitate cu valabilitate până la 05 aprilie 2019 depusă la Dosarul nr. 1004/273/2013 al Judecătoriei Oravița, atestă faptul că reclamantul are reședința în Italia.

Noțiunea de locuință trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, așadar, nu atât locuința statornică și principală a reclamantului, cât adresa unde locuiește efectiv, ceea ce înseamnă că în cazul de față reclamantul are locuința în Italia. În ceea ce o privește pe pârâtă , aceasta figurează în evidența DEPABD cu domiciliul la o adresă din București, sectorul 3, la care nu locuiește efectiv, astfel cum rezultă din mențiunile de pe procesul verbal de înmânare a citației. Drept urmare, ipoteza în cauza de față este aceea în care nici reclamantul nici pârâta nu locuiesc efectiv în România - situație care, față de dispozițiile art. 914 alin. (2) noul C. proc. civ.

și pentru o bună administrare a justiției, atrage competența Judecătoriei sectorului 5 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2014.