ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2828/2014

Asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 1459/1/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, revizuientul C.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr.

125 din 5 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, invocând în drept dispozițiile art.

322 alin. (1) pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., respectiv art. 509 alin. (1) pct.

8 din noul C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivului cererii de revizuire s-a susținut că Decizia nr. 125 din 5

martie 2014 prin care s-a respins recursul împotriva sentinței civile nr. 6984

din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeș este potrivnică Deciziei civile nr.

805 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a admis recursul,

s-a casat sentința nr. 459 din 17 martie 2011 a Tribunalului Argeș și s-a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A

arătat revizuientul că prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța nu

a respectat dispozițiile obligatorii ale instanței de casare, potrivit art. 315

C. proc. civ., iar hotărârea nu este motivată în fapt și în drept.

A

susținut revizuientul că cele două hotărâri sunt potrivnice întrucât prin

decizia de casare s-au dat îndrumări instanței de rejudecare să judece fondul

cauzei, iar această instanță nu s-a conformat îndrumării date și a respins

acțiunea, hotărârea fiind nemotivată în fapt și în drept.

Revizuientul

a expus pe larg istoricul litigiului și soluțiile pronunțate, formulând critici

de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor pronunțate.

Intimata

C.J.P. Argeș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității cererii de revizuire motivat de faptul că cele două hotărâri

nu sunt potrivnice.

La

data de 17 septembrie 2014 revizuientul C.C., în temeiul dispozițiilor art. 519

și 520 din Noul C. proc. civ., a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea

unei probleme de drept, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (5) din

Legea nr. 303/2004 .

În

motivarea cererii s-a susținut că, în interpretarea și aplicarea legii,

instanțele s-au pronunțat diferit.

Astfel

unele instanțe au reținut că decizia de stabilire a pensiei de serviciu trebuie

să aibă în vedere venitul pe care îl are un magistrat în activitate la data

emiterii deciziei; alte instanțe au stabilit că decizia trebuie să aibă în

vedere venitul pe care l-a avut magistratul în activitate la data la care

trebuia stabilită pensia de serviciu.

În

opinia revizuientului, interpretarea corectă a dispozițiilor art. 82 alin. (5)

din Legea nr. 303/2004 este că la stabilirea pensiei de serviciu trebuie să se

aibă în vedere venitul unui magistrat în activitate la data emiterii deciziei.

Intimata

C.J.P. Argeș a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

cererii, motivat de faptul că dispozițiile legii noi de procedură se aplică

numai cauzelor începute după intrarea sa în vigoare.

Având

în vedere că judecata în prezenta caută este începută anterior intrării în vigoare

a noului C. proc. civ., dispozițiile art. 519-520 nu sunt incidente.

În

susținerea aceleiași excepții s-a arătat că în raport de obiectul prezentei

judecăți, soluționarea cauzei nu depinde de interpretarea dispozițiilor art. 85

din Legea nr. 303/2004, care este o problemă de fond, ci de admisibilitatea

căii de atac exercitată.

Cererea

de revizuire cât și cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei

chestiuni de drept, sunt inadmisibile pentru următoarele considerente.

În

ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți, în vederea pronunțării

unei hotărâri prealabile pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 82

alin. (5) din Legea nr. 303/2004, aceasta este inadmisibilă,

conform celor statuate prin Decizia nr. 8/2014 de completul pentru dezlegarea

unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prezentul

proces a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 13 iulie 2010.

Noul

C. proc. civ. a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, publicată în M. Of. al

României, Partea 1, nr. 485 din 15 iulie 2010, data intrării în vigoare a

acestuia fiind 15 februarie 2013.

Art.

24 Cap. III „Aplicarea legii de procedură civilă” din Titlul preliminar al C.

proc. civ., reglementând legea aplicabilă proceselor noi, stabilește că:

„Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acesteia în vigoare. "

În

același mod este reglementat domeniul de aplicare a C. proc. civ. prin

dispozițiile art. 3 alin. (1) Titlul II „Dispoziții tranzitorii și de punere în

aplicare", Cap. I „Dispoziții tranzitorii" din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Dispozițiile

C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după

intrarea acestuia în vigoare ".

Potrivit

alin. (2) al aceluiași articol: „Procesele începute prin cereri depuse, în

condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de

data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii

vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată ".

Posibilitatea

sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei

hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementată de

dispozițiile art. 519-521 C. proc. civ., reprezintă una dintre soluțiile

legislative noi instituite prin acest act normativ, prin care să se asigure

interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele

judecătorești.

În

același timp, instituția dezlegării, în prealabil, a unor chestiuni de drept

reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia Înalta Curte este

chemată să statueze, printr-o hotărâre de principiu, asupra unei chestiuni noi

de care depinde soluționarea pe fond și în ultimă instanță a unei cauze civile.

În

raport cu aceste argumente, se reține că dispozițiile C. proc. civ. adoptat

prin Legea nr. 134/2010, ce reglementează acest incident procedural, se aplică

numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare.

Prin

urmare, această procedură judiciară nouă este guvernată de regulile procesuale

prevăzute de Codul de procedură civilă care o instituie, inclusiv sub aspectul

domeniului său de aplicare.

De

asemenea se constată că problema de drept pentru care revizuientul solicită

pronunțarea unei hotărâri prealabile este o chestiune de drept ce ține de

fondul judecății cauzei ori, în cauză, prioritar este a se analiza

admisibilitatea cererii de revizuire.

Rațiunea

reglementării revizuirii în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin

„una și aceeași pricină” se înțelege întrunirea triplei identități cu privire

la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a

doua să nu aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința

fiind anularea celei de-a doua hotărâri.

Textul

nu este aplicabil dacă prin două hotărâri nu s-au soluționat cereri de chemare

în judecată diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar

în cicluri procesuale diferite, prima fiind o decizie de casare cu trimitere

pronunțată de instanța de recurs, iar cea de a doua decizie de respingere a

recursului.

În

speță, se constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu au fost

pronunțate în dosare diferite, ci au fost pronunțate în același dosar, în faze

procesuale diferite.

Prin

Decizia nr. 805/2012 Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de reclamantul

C.C., a casat sentința nr. 1974/2011 a Tribunalului Argeș și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

În

rejudecare, prin sentința nr. 6984/2012, Tribunalul Argeș a respins acțiunea

reclamantului.

Prin

Decizia nr. 2482/2013, Curtea de Apel Pitești a respins recursul formulat de

reclamant.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în anulare, care a fost

admisă prin Decizia nr. 12/2014 a Curții de Apel Suceava.

Prin

decizia nr. 125 din 5 martie  2014, Curtea de Apel Suceava a respins recursul

împotriva sentinței nr. 6984/2012 a Tribunalului Argeș.

În

raport de soluțiile pronunțate de către instanțe pe parcursul soluționării

cererii de chemare în judecată este evident că, hotărârile sunt pronunțate

într-un unic dosar și nu în dosare diferite.

Încălcarea,

eventuală, de către instanța de trimitere a dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., în rejudecare, nu poate constitui motiv de revizuire, ci de nelegalitate

și care a fost analizat de către instanța de recurs.

Având

în vedere acest considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 326 C.

proc. civ. și art. 510 Noul C. proc. civ. a se respinge cererea de revizuire,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni

de drept, formulată de revizuientul C.C.

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul C.C. împotriva Deciziei

nr. 125 din 05 martie 2014 a Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. 1540/46/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 octombrie 2014.