ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2828/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1459/1/2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul C.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 125 din 5 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, invocând în drept dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. În dezvoltarea motivului cererii de revizuire s-a susținut că Decizia nr. 125 din 5 martie 2014 prin care s-a respins recursul împotriva sentinței civile nr. 6984 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeș este potrivnică Deciziei civile nr. 805 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința nr. 459 din 17 martie 2011 a Tribunalului Argeș și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A arătat revizuientul că prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța nu a respectat dispozițiile obligatorii ale instanței de casare, potrivit art. 315 C. proc. civ., iar hotărârea nu este motivată în fapt și în drept. A susținut revizuientul că cele două hotărâri sunt potrivnice întrucât prin decizia de casare s-au dat îndrumări instanței de rejudecare să judece fondul cauzei, iar această instanță nu s-a conformat îndrumării date și a respins acțiunea, hotărârea fiind nemotivată în fapt și în drept. Revizuientul a expus pe larg istoricul litigiului și soluțiile pronunțate, formulând critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor pronunțate. Intimata C.J.P. Argeș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire motivat de faptul că cele două hotărâri nu sunt potrivnice.

La data de 17 septembrie 2014 revizuientul C.C., în temeiul dispozițiilor art. 519 și 520 din Noul C. proc. civ., a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 . În motivarea cererii s-a susținut că, în interpretarea și aplicarea legii, instanțele s-au pronunțat diferit. Astfel unele instanțe au reținut că decizia de stabilire a pensiei de serviciu trebuie să aibă în vedere venitul pe care îl are un magistrat în activitate la data emiterii deciziei; alte instanțe au stabilit că decizia trebuie să aibă în vedere venitul pe care l-a avut magistratul în activitate la data la care trebuia stabilită pensia de serviciu.

În opinia revizuientului, interpretarea corectă a dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 este că la stabilirea pensiei de serviciu trebuie să se aibă în vedere venitul unui magistrat în activitate la data emiterii deciziei. Intimata C.J.P. Argeș a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivat de faptul că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai cauzelor începute după intrarea sa în vigoare. Având în vedere că judecata în prezenta caută este începută anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., dispozițiile art. 519-520 nu sunt incidente. În susținerea aceleiași excepții s-a arătat că în raport de obiectul prezentei judecăți, soluționarea cauzei nu depinde de interpretarea dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 303/2004, care este o problemă de fond, ci de admisibilitatea căii de atac exercitată.

Cererea de revizuire cât și cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, sunt inadmisibile pentru următoarele considerente. În ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, aceasta este inadmisibilă, conform celor statuate prin Decizia nr. 8/2014 de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prezentul proces a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 13 iulie 2010. Noul C. proc. civ.

a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, publicată în M. Of. al României, Partea 1, nr. 485 din 15 iulie 2010, data intrării în vigoare a acestuia fiind 15 februarie 2013. Art. 24 Cap. III „Aplicarea legii de procedură civilă” din Titlul preliminar al C. proc. civ., reglementând legea aplicabilă proceselor noi, stabilește că: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. " În același mod este reglementat domeniul de aplicare a C. proc. civ. prin dispozițiile art. 3 alin. (1) Titlul II „Dispoziții tranzitorii și de punere în aplicare", Cap. I „Dispoziții tranzitorii" din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. „Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare ". Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „Procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată ". Posibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementată de dispozițiile art. 519-521 C. proc. civ., reprezintă una dintre soluțiile legislative noi instituite prin acest act normativ, prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.

În același timp, instituția dezlegării, în prealabil, a unor chestiuni de drept reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia Înalta Curte este chemată să statueze, printr-o hotărâre de principiu, asupra unei chestiuni noi de care depinde soluționarea pe fond și în ultimă instanță a unei cauze civile. În raport cu aceste argumente, se reține că dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, ce reglementează acest incident procedural, se aplică numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare. Prin urmare, această procedură judiciară nouă este guvernată de regulile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă care o instituie, inclusiv sub aspectul domeniului său de aplicare.

De asemenea se constată că problema de drept pentru care revizuientul solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile este o chestiune de drept ce ține de fondul judecății cauzei ori, în cauză, prioritar este a se analiza admisibilitatea cererii de revizuire. Rațiunea reglementării revizuirii în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prin „una și aceeași pricină” se înțelege întrunirea triplei identități cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să nu aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința fiind anularea celei de-a doua hotărâri.

Textul nu este aplicabil dacă prin două hotărâri nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite, prima fiind o decizie de casare cu trimitere pronunțată de instanța de recurs, iar cea de a doua decizie de respingere a recursului. În speță, se constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate în dosare diferite, ci au fost pronunțate în același dosar, în faze procesuale diferite. Prin Decizia nr. 805/2012 Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de reclamantul C.C., a casat sentința nr. 1974/2011 a Tribunalului Argeș și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința nr. 6984/2012, Tribunalul Argeș a respins acțiunea reclamantului. Prin Decizia nr. 2482/2013, Curtea de Apel Pitești a respins recursul formulat de reclamant. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în anulare, care a fost admisă prin Decizia nr. 12/2014 a Curții de Apel Suceava. Prin decizia nr. 125 din 5 martie 2014, Curtea de Apel Suceava a respins recursul împotriva sentinței nr. 6984/2012 a Tribunalului Argeș. În raport de soluțiile pronunțate de către instanțe pe parcursul soluționării cererii de chemare în judecată este evident că, hotărârile sunt pronunțate într-un unic dosar și nu în dosare diferite. Încălcarea, eventuală, de către instanța de trimitere a dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., în rejudecare, nu poate constitui motiv de revizuire, ci de nelegalitate și care a fost analizat de către instanța de recurs. Având în vedere acest considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 326 C. proc. civ. și art. 510 Noul C. proc. civ. a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, formulată de revizuientul C.C. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul C.C. împotriva Deciziei nr. 125 din 05 martie 2014 a Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. 1540/46/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2014.