ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Soluțiile pronunțate în cauză

Prin Decizia nr. 3234 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, s-a anulat ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Teritorială-Administrativă Oraș Dăbuleni, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 2552 din data de 6 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

În argumentele prezentate, Curtea de Apel a reținut că prin Decizia nr. 20 de la 5 octombrie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 898 din 3 decembrie 2015, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 28716

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea pronunțată de către secția de contencios administrativ a tribunalului în procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică poate fi atacată numai cu recurs".

Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. (4) Noul C. proc. civ., "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ".

S- a mai arătat că, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, termenul de recurs împotriva sentinței este cel prevăzut de

art. 28716

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv de 5 zile de la comunicare.

Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar în prezenta cauză, astfel încât admiterea acestei excepții exclude analizarea aspectelor invocate în cererea de recurs.

Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Dăbuleni a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3234 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015, solicitând anularea deciziei, iar pe cale de consecință rejudecarea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2552 din 6 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

În cursul judecării contestației în anulare, contestatoarea a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 129 din Constituția României, în măsura în care aceste dispoziții se interpretează în sensul că ar deveni aplicabile doar în cazul mențiunii eronate din hotărâre în ceea ce privește calea de atac ce ar putea fi exercitată, nu și în cazul mențiunii eronate din hotărâre în ceea ce privește durata termenului de exercitare a căii de atac sau în ceea ce privește momentul de la care ar începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac.

A arătat că în situația în care dispozițiile procesuale în cauză s-ar interpreta doar în sensul că devine aplicabilă doar în cazul mențiunii eronate din hotărâre în ceea ce privește calea de atac ar fi încălcat dreptul de acces la justiție, prev. de art. 21 alin. (1) și art. 129 din Constituția României.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 308/2017 din 1 februarie 2017 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ., invocată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Dăbuleni, ca inadmisibilă.

Totodată, a respins contestația în anulare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Dăbuleni împotriva Deciziei nr. 3234 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL.

În ceea ce privește cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. și contestația în anulare, Curtea de apel a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din cuprinsul acestei text legal, rezultă ca una dintre condițiile ce se cer întrunite pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale, este aceea ca dispoziția legală în litigiu să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

A mai reținut instanța că deși în aparență art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. ar avea legătura cu soluționarea cauzei, aceste dispoziții nu au legătură și nu influențează soluția asupra contestației în anulare, ci ar fi putut avea legătură cu judecarea recursului exercitat de către parte, ceea ce presupunea invocarea excepției în fața instanței de recurs.

Conchide instanța în sensul respingerii cererii având în vedere că nu este neîndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ.

Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 308 din 1 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Dăbuleni, solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei atacate, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ.

Criticile recurentei, reluând de altfel susținerile formulate în fața instanței de apel, s-au axat pe aspectul că, prin contestația în anulare recurenta a criticat tocmai soluția instanței de recurs privind respingerea recursului ca tardiv formulat.

Mai arată că excepția de neconstituționalitate are legătură cu criticile formulate în cadrul contestației în anulare și, implicit cu cauza având ca obiect contestație în anulare.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât SC A. SRL nu a înțeles să formuleze întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat.

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurenta-contestatoare Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Dăbuleni, în condițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, obligarea acesteia din urmă la plata către reclamantă a sumei de 23.683,12 RON reprezentând c/val lucrări conform facturii din 26 februarie 2015 și a sumei de 32.934,83 RON, reprezentând 70% din garanția de bună execuție.

Pe parcursul judecării cauzei de către Curtea de Apel Craiova A. (contestație în anulare) recurenta a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 129 din Constituția României

Criticile recurentei, referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (3) teza I din Noul C. proc. civ., potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este de amintit că asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, decide Curtea Constituțională.

Așa cum în mod corect a reținut curtea de apel, din cuprinsul acestui text legal, rezultă că una dintre condițiile ce se cer întrunite pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale, este aceea ca dispoziția legală în litigiu să aibă legătura cu soluționarea cauzei.

Așadar, instanța învestită cu soluționarea cauzei în contestație în anulare, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective va dispune efectuarea controlul de constituționalitate pe calea excepției care reprezintă un control concret referitor la una sau mai multe dispoziții legale expres indicate, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, condiționând admisibilitatea unei astfel de excepții de legătura pe care textul a cărui neconstituționalitate se invocă o are cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului.

Astfel spus, pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie admisibilă este necesar să existe o legătură instrumentală între problema de constituționalitate și fondul cauzei, respectiv ca textul legal să fie aplicabil în cazul în speță în chiar momentul ridicării excepției.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei, este de observat că raportul cu aceasta trebuie să privească incidența dispoziției legale a cărei neconstituționaliate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual civil aflat pe rolul instanței judecătorești.

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

Ca atare, raționând per a contrario, rezultă că soluția curții de apel este legală în sensul că aceste dispoziții nu au legătură și nu influențează soluția asupra contestației în anulare, ci ar fi putut avea legătură cu judecarea recursului exercitat de către parte, ceea ce presupunea invocarea excepției în fața instanței de recurs.

Nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/92, republicată, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, este legală, așa încât încheierea atacată nu este supusă cazului de casare prev. de art. 496. C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii instanței de apel.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, în temeiul art. 496 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Dăbuleni împotriva Deciziei nr. 308 din 1 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - CL