ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3809/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2013 sub nr. x/45/2014 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâți Municipiul Iași, Primăria Municipiului Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași, obligarea pârâților la plata sumei de 3.566.601,03 lei cu titlu de dobânzi datorate ca urmare a plății cu întârziere a sumelor reprezentând contravaloarea costurilor de transport public de persoane pentru unele categorii sociale defavorizate precum și obligarea pârâților la plata în continuare a dobânzii legale, de la data de 01.01.2013 și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 226 pronunțată în data de 04 decembrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primărie Mun. Iași și a respins acțiunea formulată împotriva acesteia; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește sumele de bani solicitate pentru perioada anterioară datei de 11.03.2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iași, societate în insolvență, prin administrator judiciar provizoriu A. SPRL - Filiala Iași în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Iași, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.464.691,75 lei reprezentând dobândă legală datorată în baza disp. art. 52.2 din contractul nr. 48018 din 30 iunie 2005 încheiat între părți; a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași; a obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași la plata către reclamantă a sumei de 29.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iași, prin lichidator judiciar A. SPRL, și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași.

2.1. Invocând considerente care au fost încadrate prin raportul asupra admisibilității în principiu în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iași, prin lichidator judiciar A. SPRL, a solicitat casarea sentinței pentru următoarele considerente:

Admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iași și a Municipiul Iași este nelegală deoarece din interpretarea dispozițiilor art. 4, art. 9, art. 20, art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001 rezultă că ambele autorități publice au calitate procesuală pasivă.

De asemenea, tot nelegal a fost soluționată și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 11.03.2010 deoarece din interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c), h) și m), art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 rezultă că în materia contractelor administrative plângerea prealabilă are semnificația concilierii directe și, pe cale de consecință, întrerupe cursul prescripției. Dacă ar fi fost avută în vedere această întrerupere din data de 27.08.2012, acțiunea ar fi fost în termen pentru întreaga perioadă.

De aceea, solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea în întregime a acțiunii.

2.2. Invocând considerente care au fost încadrate prin raportul asupra admisibilității în principiu în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași a solicitat casarea sentinței pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Iași nu a luat în considerare actele întocmite de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Iași (auditul financiar pentru contul de execuție pe anul 2012, procesul-verbal de constatare și Decizia nr. 60/2013) din cuprinsul cărora rezultă că subvențiile pentru acoperirea diferențelor de tarif pentru gratuitățile acordate la transportul urban persoanelor beneficiare ale drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 și de O.G. nr. 105/1999 (care reprezintă obligația principală în raport cu care dobânzile solicitate în prezenta acțiune reprezintă obligații accesorii) se suportă de alte autorități publice.

De asemenea, nu a luat în considerare modificarea contractului inițial prin actul adițional nr. 1/47622 din 26 mai 2010 din care rezultă că, ulterior modificării, calitatea de concedent o are Municipiul Iași.

Examinând sentința recurată prin raportare la motivelor de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților din cererile de recurs și întâmpinări, ținând cont de actele și lucrările dosarului precum și de dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

3.1. Cu privire la recursul reclamantei Regia Autonomă de Transport Public Iași prin lichidator judiciar A. SPRL

Prin sentința recurată Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iași și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 11.03.2010.

Judecând pe fond, a admis în parte acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași și a respins acțiunea față de pârâtul Municipiul Iași.

Din cuprinsul considerentelor rezultă însă că acțiunea a fost respinsă față de Municipiul Iași deoarece acest pârât nu este parte în contractul pe care a fost întemeiată acțiunea, ceea ce echivalează cu soluționarea cauzei față de acest pârât în temeiul excepției lipsei calității procesuale pasive (aspect necontestat de recurenta Regia Autonomă de Transport Public Iași, care, în recurs, critică greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași).

Potrivit art. 36 C. proc. civ. (2010), calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Cum acțiunea a fost întemeiată pe contractul nr. 48018 din 30 iunie 2005 și pe actele adiționale acestuia, rezultă că în cauză vor avea calitate procesuală exclusiv părțile din contract, respectiv reclamanta-recurentă Regia Autonomă de Transport Public Iași și pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului Iași.

Deși pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași arată în propriul recurs că actul adițional nr. 1/47622 din 26 mai 2010 a modificat părțile contractului inițial și că în locul Consiliului Local al Municipiului Iași a fost introdus în calitate de concedent Municipiul Iași, din cuprinsul actului adițional nu rezultă o astfel de modificare. Este adevărat că actul adițional a fost încheiat între Municipiul Iași și Regia Autonomă de Transport Public Iași și se referă la contractul de concesiune amintit dar nu modifică părțile din contract.

În consecință, în mod legal prima instanță a soluționat fondul pricinii exclusiv față de Consiliul Local al Municipiului Iași.

În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivarea instanței de fond este legală și completă. Într-adevăr, așa cum corect se arată în cuprinsul sentinței, termenul de prescripție se întrerupe prin introducerea cererii de chemare în judecată. Or, procedura prealabilă sesizării instanței nu echivalează cu o cerere de chemare în judecată.

Așa fiind, recursul Regia Autonomă de Transport Public Iași este neîntemeiat.

3.2. Cu privire la recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Iași

Curtea de Apel Iași a judecat fondul pricinii exclusiv în temeiul contractului de concesiune nr. 48018 din 30 iunie 2005 încheiat între Consiliul Local al Municipiului Iași în calitate de concedent și Regia Autonomă de Transport Public Iași în calitate de concesionar, precum și a actelor adiționale acestuia, fără să ia în considerare că pretențiile reclamantei se referă la dobânzi pentru plata cu întârziere a diferențelor de tarif pentru facilitățile acordate la transportul urban anumitor categorii de persoane arătate expres în Anexa nr. 6 la contract și fără să țină cont că, cel puțin în parte, aceste facilități au un regim juridic legal.

Spre exemplu, potrivit art. 8 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, menționate în Anexa 6 la contract, beneficiază de transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); în cazul societăților cu capital privat, costul abonamentelor de transport se decontează integral de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază beneficiarul; în celelalte cazuri, plata se face de către direcțiile de muncă și protecție socială (cf. art. 12).

De asemenea, persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, au dreptul în anumite condiții, potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 105/1999, la "transport urban gratuit cu mijloace de transport în comun aparținând unităților cu capital de stat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou)", iar stabilirea și plata acestor drepturi se face de casa județeană de pensii sau, după caz, de Casa de pensii a municipiului București (cf. art. 7 din ordonanță) de la bugetul de stat (cf. art. 11).

Aceste din urmă persoane nu sunt menționate în Anexa nr. 6 la contract, în schimb, din verificările Curții de Conturi - Camera de Conturi Iași rezultă că s-au făcut plăți și pentru aceste persoane iar acest fapt este relevant în condițiile în care raportul de expertiză efectuat în cauză a calculat dobânzile așa cum i s-a cerut prin obiectivul încuviințat de către instanță, respectiv în raport cu plățile efectuate către "categoriile sociale defavorizate", adică în raport cu o categorie foarte largă ce poate include și pe beneficiarii O.G. nr. 105/1999.

Procedând în acest fel, prima instanță a încălcat ierarhia actelor normative și a aplicat dispoziții contractuale în domenii reglementate prin acte normative cu forță juridică superioară. Or, contractul nu derogă de la lege.

Așadar, sentința este nelegală în măsura în care a obligat Consiliul Local al Municipiului Iași la plata unor dobânzi al căror principal are un regim juridic reglementat prin decret-lege sau ordonanță de guvern și pentru care titularul obligației de plată este o altă autoritate publică.

Totuși, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că toate plățile s-au efectuat pentru diferențe de tarif pentru facilități acordate unor beneficiari ale căror drepturi sunt stabilite prin acte normative cu forța legii.

De aceea, în lipsa elementelor necesare rejudecării în recurs, Înalta Curte va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța pentru ca aceasta să efectueze următoarele verificări:

- va stabili, în funcție de precizările reclamantei, fiecare pretenție defalcat, raportat la fiecare categorie de persoane dintre cele menționate în Anexa nr. 6 la contract;

- va stabili, atunci când există, actul normativ care reglementează regimul juridic al obligației principale față de care reclamanta cere dobândă și va soluționa cauza ținând cont de principiul ierarhiei actelor juridice, în sensul arătat în cuprinsul prezentei decizii.

3.3. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iași, va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iași, prin lichidator judiciar A. SPRL, împotriva sentinței nr. 226 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași, împotriva sentinței nr. 226 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2017.