ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3659/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unui act administrativ după cum urmează:

- să se constatate că S.C. A. S.R.L. îndeplinește condițiile prevăzute de Legea farmaciei nr. 266/2008 actualizată și ale Ordinului Ministrului Sănătății nr. 962/2009 pentru autorizarea activității de farmacie la adresa mun. Buzău, str. Transilvaniei;

- să se constatate refuzul paratului Ministerul Sănătății (prin Direcția Generala de Strategii și Politică a Medicamentului) de a emite Autorizația de funcționare pentru punctul de lucru cu destinația de farmacie al S.C. A. S.R.L., localizat în Buzău, str. Transilvaniei, nr. 201; să se dispună, în conformitate cu dispozițiile art. 8 rap. la art. 12 alin. (1) lit. (b) din Legea farmaciei nr. 266/2008, obligarea paratului la emiterea Autorizației de funcționare a farmaciei comunitare B., din Buzău, str. Transilvaniei, aparținând S.C. A. S.R.L.

Reclamantul a solicitat și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata și daunelor cominatorii al căror cuantum urma să-l precizeze.

Prin sentința civilă nr. 231 din 17 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Împotriva sentinței nr. 231 din 17 noiembrie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta S.C. A. S.R.L., susținând că în cauză sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la următoarele aspecte:

3.1. În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că instanța de fond nu a motivat în drept hotărârea.

3.2. În susținerea celui de-al doilea motiv de casare, reclamanta apreciază că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, iar în raport cu probele pe care aceasta le-a depus a interpretat greșit prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008.

Prin decizia nr. 1368 din 4 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 231 din 17 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin neîndeplinirea obligației de a depune actul doveditor al numărului de locuitori din localitatea în care recurenta urma să-și deschidă o farmacie, în temeiul art. 4 alin. (3) din Ordinul MS nr. 962/2009, dosarul prin care se solicita autorizarea se clasează.

În raport cu dispozițiile legale incidente, termenele prevăzute în sarcina intimatului sunt termene de recomandare întrucât legea nu prevede sancțiuni pentru nerespectarea acestora, însă legiuitorul sancționează solicitantul care nu depune documentația completă prin clasarea dosarului, potrivit dispozițiilor art. 4 din OMS nr. 962/2009.

Pentru aceste considerente în cauză nu se poate vorbi despre existența unui refuz nejustificat din partea intimatului, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond interpretând corect situația dedusă judecății.

În speță intimatul nu avea obligația să răspundă recurentei în condițiile în care aceasta nu s-a conformat în termen de 30 de zile solicitărilor de completare a dosarului de autorizare venite din partea Ministerului Sănătății, sancțiunea fiind reprezentată de clasarea dosarului.

Criticile formulate de recurentă cu privire la interpretarea greșită a normelor de drept material sau a faptului că motivarea primei instanțe excede prevederilor legale sunt neîntemeiate, întrucât instanța de fond interpretează cauza dedusă judecății în raport cu prevederile art. 12 din Legea nr. 266/2008 și ale art. 4 din OMS nr. 962/2009.

În speța de față, nu a existat din partea Ministerului Sănătății o atingere a valorilor ocrotite de legea mai sus menționată și nici nu a avut o atitudine culpabilă pentru a se putea reține existența unui refuz nejustificat care ar fi putut conduce la producerea de prejudicii recurentei.

Calea de atac extraordinară exercitată

Împotriva deciziei nr. 1368 din 04.04.2017 a formulat contestație în anulare recurenta S.C. A. S.R.L., criticând-o prin prisma dispozițiilor art. 503 alin. (3) din C. proc. civ., solicitând anularea acesteia și rejudecarea cauzei.

Contestatorul a argumentat, în esență, că instanța de control judiciar nu a cercetat motivele de nelegalitate prin care a criticat sentința recurată pentru faptul că nu a fost motivată în drept și au fost aplicate/interpretate greșit normele de drept.

Din hotărâre lipsește analiza și cercetarea efectivă a motivelor de recurs, motivarea în drept și arătarea cauzelor pentru care recursul a fost respins.

Instanța de fond s-a limitat la a achiesa la apărările intimatului și la motivarea instanței de fond, preluând aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept și lipsa motivării în drept.

Nici instanța de fond și nici cea de recurs nu au motivat în drept faptul că adeverința eliberată de Primăria Municipiului Buzău trebuia să conțină numărul total de locuitori ai orașului Buzău, nu au motivat raționamentul intimatului Ministerul Sănătății.

Autoritatea publică locală a precizat și a confirmat neechivoc faptul că S.C. A. S.R.L. îndeplinește prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, iar motivarea instanței de fond și a celei de recurs exced prevederilor legale.

Soluția și considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, examinând contestația în anulare și motivele dezvoltate de către contestator, față de lucrările dosarului și susținerile părților, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară și de retractare, îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, care se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. (2010).

În speță, argumentele contestatorului vizează incidența motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., anume "instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Examinând criticile formulate de către contestator în recurs și considerentele instanței de control judiciar, Înalta Curte constată că soluția dată și motivarea acesteia sunt de natură a răspunde motivelor de recurs și criticilor dezvoltate în calea de atac a contestației în anulare.

Instanța de recurs a examinat convingător criticile formulate de recurentă, așa cum s-a arătat anterior, a confirmat legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe și validitatea raționamentului expus de aceasta în considerentele hotărârii atacate cu recurs, indicând textele legale apreciate ca incidente, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. numai pentru că instanța de recurs nu a adoptat interpretarea dorită de către contestatoare.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reamintește faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1368 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de S.C. "A." S.R.L. împotriva deciziei nr. 1368 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2017.