ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5477/2019

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, societatea B. S.R.L. și societatea C. S.R.L. anularea autorizației de funcționare nr. x/13.04.2011, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "Farmacia D." în structura societății B. S.R.L, în spațiul situat în București, B-dul x nr. 106 și anularea autorizației de funcționare preschimbată sub nr. x/19.07.2012, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare sub aceeași denumire și în același spațiul, în structura societății. E. S.R.L.

S-a mai solicitat suspendarea executării actelor administrative, de la data soluționării in fond a primului capăt de cerere, până la momentul rămânerii irevocabile a soluției.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 3076 pronunțată în data de 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile, respingând acțiunea formulată de reclamanta societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, societatea C. S.R.L. și societatea B. S.R.L ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta societatea A. S.A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința atacata instanța a apreciat în mod eronat că plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Sănătății sub nr. x/28.11.2013 a fost formulată după împlinirea termenului de 6 luni de la data luării la cunoștința a actului, prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007, care în finalul considerentelor, ce fac corp comun cu dispozitivul și intră în puterea de lucru judecat, momentul de la care începe, să curgă termenul de prescripție al dreptului de a formula plângere prealabilă, pentru a respecta cerința de constituționalitate, este cel la care terțul a luat cunoștința de actul administrativ adresat altui subiect de drept.

Prin luare la cunoștința se înțelege în opinia recurentei nu doar posibilitatea părții, interesate de a afla că un act administrativ a fost emis, respectiv consultarea unei rubrici tabelare existente pe site-ul Ministerului Sănătății, ce cuprinde anumite mențiuni din autorizațiile de funcționare emise, ci faptul cunoașterii efective a actului administrativ, incumbând părții care invocă prescripția să dovedească faptul că actul a fost adus la cunoștința părții care îl atacă într-un mod care să-i fie opozabil.

Fiind vorba despre un termen de prescripție, așadar care atrage după sine o sancțiune procedurală, acest moment nu se prezumă, ci trebuie stabilit efectiv.

Singurul termen de luare la cunoștința a actului administrativ atacat, ce îi este opozabil este data de 08.10.2013, când Ministerul Sănătății i-a comunicat reclamantei autorizațiile de funcționare nr. x/13.04.2011, respectiv nr. x/19.07.2012, ca răspuns la solicitarea de comunicare acte nr. 55112/12.09.2013.

Instanța de fond a apreciat eronat posibilitatea efectuării unei comunicări valabile către terții interesați a actelor administrative adresate altor subiecte de drept prin publicarea lor sub forma tabelara pe site-ul Ministerului Sănătății.

Site-ul Ministerului Sănătății nu cuprinde informații complete și corecte despre autorizațiile de funcționare.

Nici Ministerul Sănătății și nici administratorul site-ului acestuia, Serviciul de Telecomunicații Speciale, nu pot oferi mai multe informații referitoare la datele existente pe site cu privire la exactitatea informațiilor, data încărcării lor pe site, etc.

Tabelele existente pe site-ul Ministerului Sănătății cuprind fie informații incomplete, fie corecte referitoare la autorizațiile de funcționare, existând multiple erori cu privire la tipul autorizației, deținător sau adresa acestuia.

În acest sens, se învederează faptul ca mențiunea referitoare la deținătorul inițial al autorizației de funcționare atacate este greșită, fiind menționată la rubrica "Fond de comerț" societatea general Concept Pharm S.R.L. în loc de societatea B. S.R.L..

Mai mult, nu se poate prezuma faptul că prin imprimarea fizică a tuturor extraselor tabelare existente pe site-ul Ministerului Sănătății o persoana poate lua cunoștința în mod valabil și în sensul art. alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de conținutul tuturor celor 8.673 de farmacii care funcționează în România.

Comunicarea actului administrativ atacat era esențială, întrucât dovada înființării prin excepție de la criteriul demografic se poate face doar prin verificarea conținutului actului administrativ din moment ce la adresa la care funcționează farmacia D. nu exista organizat un centru comercial de mare suprafață, ci se afla un simplu parter de bloc.

Din acest motiv s-a considerat că autorizația în discuție este una emisă în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea farmaciei, cu respectarea criteriului demografic.

În lipsa existenței unui centru comercial la adresa de funcționare a farmaciei D., pe de o parte, reclamanta nu avea interesul de a efectua verificări cu privire la natura autorizației de funcționare emise, presupunând în mod legitim că la acea adresă funcționează o farmacie înființată cu respectarea criteriului demografic, iar pe de alta parte, reclamanta se putea afla în ipoteza unei alte erori de înregistrare pe site-ul Ministerului Sănătății.

Abia la data de 12.09.2013, cu ocazia unei verificări generale a unui număr mare de farmacii aflate în vecinătatea farmaciilor F., reclamanta a solicitat și această autorizație de la Ministerul Sănătății, neavând nici la acea dată cunoștință despre faptul era vorba despre o farmacie înființată pe excepție, ci efectuând o simpla verificare de rutină.

În concluzie, se apreciază că data luării la cunoștința a actului administrativ nu poate fi aceea a imprimării fizice a unor tabele incomplete și incorecte existente pe site-ul Ministerului Sănătății, ci data comunicării efective a actului administrativ atacat, respectiv data de 08.10.2013, prin raportare la care procedura prealabilă a fost realizată legal.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare pârâtele societatea B. S.R.L. și societatea C. S.R.L. au solicitat respingerea recursului reclamantei apreciind că hotărârea instanței de fond este legală, plângerea prealabilă efectuată de reclamantă fiind formulată în mod evident cu depășirea termenului de 6 luni de la data luării la cunoștință de existența autorizației atacate.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de fond cu analiza legalității autorizației anularea autorizației de funcționare nr. x/13.04.2011 prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare "Farmacia D." în structura societății B. S.R.L. și a autorizației de funcționare preschimbată sub nr. x/19.07.2012, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare sub aceeași denumire și în același spațiul, în structura societății E. S.R.L.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, apreciind că reclamanta a formulat plângerea prealabilă după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 care începe să curgă de la data luării la cunoștință a actului, care a avut loc cel târziu în luna octombrie 2012, odată cu depunerea răspunsului la întâmpinare de către reclamantă în dosarul nr. x/2012 la data de 09.10.2012, acestui act procedural fiindu-i atașat un extras de pe site-ul Ministerului Sănătății, respectiv situația autorizațiilor emise în București, prin excepție de la criteriul demografic.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1), (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. [...]

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). [...]

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".

Prin Decizia nr. 797/2007 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, și a constatat că textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.

Prin urmare, terțul vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ adresat altei persoane, poate formula plângere prealabilă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de act, termen, care contrar celor reținute de instanța de fond, a fost respectat în speță.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de control judiciar reține că reclamanta a aflat de existența autorizației contestate în urma demersurilor făcute la Ministerul Sănătății din data de 12.09.2013, iar plângerea prealabilă a fost înregistrată pe rolul Ministerului Sănătății la data de 23.11.2013, care situează conduita procesuală a reclamantei din punct de vedere temporal în interiorul termenului prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că reclamanta a atașat răspunsului la întâmpinare din dosarul nr. x/2012 la data de 09.10.2012 un extras de pe site-ul Ministerului Sănătății, cu situația tabelară a autorizațiilor emise în București, prin excepție de la criteriul demografic, nu presupune că acesta a luat cunoștință de conținutul actului administrativ contestat în prezenta cauză, pentru că numai în măsura cunoașterii acestuia se poate afirma că terțul este în măsură să poată identifica elementele de nelegalitate ale actului administrativ și consecințele vătămătoare drepturilor sau intereselor sale legitime, moment în raport de care începe să curgă termenul de prescripție înlăuntrul căruia poate solicita apărarea și protecția lor jurisdicțională.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de cele arătate mai sus, constând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3076 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.