ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3831/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.02.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și S.C. B. S.R.L., anularea autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "C." în structura S.C. B. S.R.L., precum și suspendarea executării acestui act administrativ de la data soluționării în fond a primului capăt de cerere până la momentul rămânerii irevocabile a soluției.

Prin încheierea din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins proba cu expertiză în specialitatea construcții, propusă de reclamantă, ca neutilă cauzei.

Prin sentința civilă nr. 4417 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, ca neîntemeiate; a respins excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă; a respins cererea de anulare a autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.), prin administrator judiciar E. S.P.R.L., și F. S.R.L., ca neîntemeiată.

De asemenea, a respins cererea de suspendare a autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 13 iunie 2018 și a sentinței civile nr. 4417 din 31 octombrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului au fost invocate critici ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din noul C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și S.C. B. S.R.L., anularea autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "C." în structura S.C. B. S.R.L., precum și suspendarea executării acestui act administrativ de la data soluționării în fond a primului capăt de cerere până la momentul rămânerii irevocabile a soluției.

Prin încheierea atacată s-a respins proba cu expertiză în specialitatea construcții, propusă de reclamantă, ca neutilă cauzei.

Prin sentința civilă nr. 4417 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, ca neîntemeiate; a respins excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă; a respins cererea de anulare a autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.), prin administrator judiciar E. S.P.R.L., și F. S.R.L., ca neîntemeiată.

De asemenea, a respins cererea de suspendare a autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes sunt neîntemeiate, dat fiind că soluțiile pronunțate de prima instanță de fond cu privire la aceste soluții nu au fost recurate, iar împotriva acestei părți a sentinței de fond pârâtele nu au formulat recurs.

Reclamanta este titulara autorizației de funcționare farmacie emisă de Ministerul Sănătății sub nr. x/07.11.2007, ce funcționează în vecinătatea farmaciei care funcționează în baza autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, atacată.

Calitatea procesuală (în speță, cea contestată este cea activă) reprezintă transpunerea în plan procesual a raportului juridic de drept material, respectiv, la cazul examinat, subiectul activ al raportului juridic dedus judecății este cel cu legitimare activă, ofensivă, în proces, împotriva subiectului pasiv al raportului juridic obiect al cauzei.

Observând actul administrativ a cărui anulare se solicită, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, cum este si situația in speța, calitatea procesuala activa aparține celui care se poate prevala de acest interes.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ consacră principiul conform căruia:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Or, reclamanta este persoană care se consideră vătămată prin emiterea autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010.

In contradicție cu punctul de vedere al pârâtei, fosta S.C. B. S.R.L, ce a invocat excepția, a reținut însă instanța fondului că reclamanta are interes în promovarea acțiunii.

Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia - cerere în justiție sau apărare de fond ori procedurală. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Invocarea vătămării (încălcarea unor dispoziții legale imperative care produc un anumit rezultat nu doar asupra activității sale economice, dar și asupra drepturilor sale rezultând din autorizația ce îi fusese emisă raportat la condițiile de autorizare a unor farmacii terțe, cum se reține de prima instanță de fond) justifică interesul reclamantei în promovarea acțiunii de a fi anulată autorizația de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010 cu privire la care se invocă că nu ar fi respectat dispozițiile incidente, fiind întrunite condițiile art. 8 alin. (1)

1

din Legea 554/2004.

Excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă este neîntemeiată.

Înalta Curte, prin decizia de casare nr. 2492/19.09.2017, a constatat că recurenta-reclamantă a îndeplinit în termen procedura prealabilă.

Pe fond, reclamanta a susținut că autorizația de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010 emisă prin excepție de la criteriul demografic este nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei ca urmare a faptului ca spațiul comercial în care s-a autorizat pe cale de excepție funcționarea C. nu îndeplinea condiția de a fi "centru comercial de mare suprafața"; deși la parterul blocului 14B din București, B-dul x nr. 1 exista un complex comercial, acesta nu se încadrează în categoria centrelor comerciale de mare suprafața.

Curtea de apel a reținut că Legea nr. 266/2008 din 7 noiembrie 2008, republicată, legea farmaciei prevede:

"art. 8 - (1) Farmacia comunitară funcționează pe baza autorizației de funcționare emise de Ministerul Sănătății, în condițiile prezentei legi.

- art. 10 - (1) Autorizația de funcționare prevăzută la art. 8 alin. (1) se acordă pe denumirea persoanei juridice și numele farmacistului-șef de farmacie de către Ministerul Sănătății.

(2) Pentru obținerea autorizației de funcționare prevăzute la art. 8 alin. (1), solicitantul depune la direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București următoarele documente în copie, pe suport hârtie sau în format electronic:

a) cererea-tip;

b) contractul de muncă sau dovada exercitării profesiei în formă liberală, pentru o normă întreagă cu durata timpului de lucru de 8 ore, pentru farmacistul-șef al unității, și certificatul de membru al Colegiului Farmaciștilor din România, eliberat în condițiile legii, însoțit de certificatul profesional curent, emis de Colegiul Farmaciștilor din România;

c) fișele de atribuții ale farmaciștilor, avizate de Colegiul Farmaciștilor din România;

d) actul constitutiv al societății prevăzute la art. 6 alin. (1);

e) certificatul de înregistrare a societății la oficiul registrului comerțului;

f) certificatul constatator emis de oficiul registrului comerțului, care atestă înregistrarea ca punct de lucru a spațiului destinat farmaciei comunitare sau, după caz, a sediului social cu activitate, pentru care se solicită autorizarea;

g) schița în care să fie prezentate suprafețele încăperilor, certificată de reprezentantul legal al solicitantului;

h) documentul care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de unitate farmaceutică;

i) lista privind dotarea cu mobilier, ustensile și aparatură;

j) dovada încadrării în prevederile art. 12 alin. (1);

k) dovada achitării taxei prevăzute la art. 42 pentru autorizare, mutare sau orice altă modificare în autorizația de funcționare a farmaciilor.

(3) În termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii documentației, personalul împuternicit din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București verifică dacă aceasta este completă, dispune efectuarea inspecției, efectuează inspecția în vederea autorizării și transmite Ministerului Sănătății decizia de conformitate a spațiului cu destinație de unitate farmaceutică, raportul de inspecție și documentația completă.

(4) Dacă documentația depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat și va avea la dispoziție 15 zile lucrătoare, din momentul notificării, pentru completarea dosarului. În cazul în care dosarul nu va fi completat în acest interval cu documentația solicitată, acesta se clasează.

(5) Decizia de conformitate sau neconformitate a spațiului cu destinație de unitate farmaceutică se emite de către directorul executiv al direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, pe baza raportului de inspecție întocmit de către personalul împuternicit din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București."

Norma privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și drogheriilor din 29.07.2009 prevede la art. 3:

"(1) Autorizația de funcționare a unității farmaceutice este emisă la cererea administratorului societății, în baza raportului de inspecție favorabil întocmit de farmaciștii inspectori ai Ministerului Sănătății - Direcția generală strategii și politica medicamentului.

(2) Pentru obținerea autorizației de funcționare a unității farmaceutice, solicitantul depune la Ministerului Sănătății o cerere-tip conform modelului nr. 4 din anexa la norme, însoțită de documentele prevăzute la art. 10 alin. (2), respectiv la art. 24 alin. (2) din lege. Documentele depuse vor fi semnate, ștampilate și introduse într-un dosar, în ordinea prevăzută la articolele menționate

(3) Pentru farmaciile comunitare înființate în baza criteriului demografic sau, prin excepție de la acesta, se vor depune în original și documentele prevăzute la art. 12 alin. (1) și (2) din lege, eliberate de către autoritatea administrației publice locale."

Art. 12 din Legea nr. 266/2008 prevede:

"(1) Avizul de oportunitate se va solicita înaintea înființării farmaciei comunitare și se eliberează în termen de maximum 15 zile de la depunerea cererii de eliberare, de către autoritatea de sănătate publică în raza căreia se solicită înființarea farmaciei comunitare, cu respectarea următoarelor condiții: a) în mediul urban, o farmacie comunitară se poate înființa la minimum 3.000 de locuitori în municipiul București, la minimum 3.500 de locuitori în orașele reședință de județ și la minimum 4.000 de locuitori în celelalte orașe;

b) în mediul rural, o farmacie comunitară se poate înființa la minimum 4.000 de locuitori în localitățile cu peste 4.000 de locuitori și maximum o farmacie în localitățile cu sub 4.000 de locuitori.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se mai poate înființa câte o farmacie comunitară în gări și aerogări, precum și în centrele comerciale cu o suprafață de vânzare de minimum 3.000 m

2

în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate.

O.G. nr. 99/2000, art. 4 definește:

"În înțelesul prezentei ordonanțe, următorii termeni se definesc astfel: l) structură de vânzare cu suprafață mică - structură de vânzare având o suprafață de vânzare de până la 400 mp inclusiv;

m) structură de vânzare cu suprafață medie - structură de vânzare având o suprafață de vânzare cuprinsă între 400 - 1.000 mp inclusiv;

n) structură de vânzare cu suprafață mare - structură de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp;

o) centru comercial - structura de vânzare cu suprafață medie sau mare în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare cu amănuntul de produse și servicii de piață și de alimentație publică cuprinse în acesta;"

Or, prin adresa nr. x/28.03.2011, Primăria Sectorului 3, analizând documentația depusă de S.C. C. și a situației juridice prezentate de Serviciul Patrimoniu Evidența Proprietății și Cadastru din cadrul Primăriei Sectorului 3, Secretariatul Comisiei Socio- Economice certifică îndeplinirea criteriilor de implementare a structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafață mare pentru imobilul Complex Comercial A26 situat in București, B-dul x nr. 4, in condițiile impuse de O.G. nr. 99/2000.

Se arată în continuare că, certificarea încadrării imobilului in categoria structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafață mare este emisă în condițiile prevăzute de H.G. nr. 1454/2004, art. 88 din O.G. nr. 99/2000.

Pe cale de consecință, au fost respectate dispozițiile evocate anterior la emiterea autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010, prin care Ministerul Sanatatii a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "C." în structura S.C. B. S.R.L.

Reclamanta a arătat ca Ministerul Sanatatii a încuviințat pe cale de excepție înființarea unei noi farmacii comunitare la locația din imediata sa proximitate, fiind emisa autorizația de funcționare nr. 9499/CSA 12269/22.11.2010 prin care s-a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "C." in structura S.C. B. S.R.L, in spațiul situat in București, str. x; considera nelegala emiterea autorizației atacate prin excepție de la criteriul demografic.

Prin sentința civilă nr. 112/21.01.2015 pronunțată de această instanță curtea de apel a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiata, autorizația contestata fiind legala si temeinica, reținând, in esență, următoarele:

"… solicitarea in septembrie 2012 de date privind autorizația de funcționare a unei farmacii care funcționa din 2010 si apoi contestarea in instanța abia in 2014 releva faptul ca reclamanta nu s-a considerat vătămată de emiterea autorizației pentru parata inițial, ci abia mai târziu, iar acest fapt poate fi consecința unor alte împrejurări si nu a emiterii autorizației contestate.

Instanța nu poate retine susținerile din sentința civila nr. 2681/2013 a acestei instanțe (depuse de reclamanta ca practica judiciara) in sensul ca MS in baza art. 10 din legea nr. 266/2008 ii revenea inclusiv obligația de a verifica inclusiv existenta unui centru comercial de mare suprafața.

Daca legea ar fi impus o asemenea obligație nu ar mai fi făcut trimitere la dispozițiile O.G. nr. 99/2000 si nici nu ar mai fi fost necesara depunerea de adeverințe emise de autoritățile publice locale.

Mai mult diferența dintre un spațiu comercial de mare suprafața si unul de suprafața medie poate fi numai de cativa metri pătrați, ceea ce evident nu se poate aprecia la o simpla vizionare ci numai in urma unor maturatori, iar MS bineînțeles ca nu era autorizat de niciun act normativ sa efectueze maturatori in spatiile unor comercianți care activează in alte domenii fata de domeniul sau de activitate.

Simpla supoziție in sensul ca cele doua farmacii, cea a reclamantei si cea a paratei sunt apropiate si ii afectează clientela nesusținuta de nicio alta proba nu demonstrează ca reclamanta a fost vătămata prin emiterea autorizației contestate si ca sunt îndeplinite condițiile art. 8 din legea nr. 554/2004.

Mai mult trebuia dovedita si legătura de cauzalitate intre emiterea actului si eventuala scădere a profitului ori clientelei.

Alte condiții ale pieței, oferta de produse, preturile de la furnizori, managementul, pot fi tot atâtea motive ale unei eventuale scăderi a profitului, chiar daca s-ar fi dovedit o astfel de scădere.

In condițiile in care nu se retine nelegalitatea actului nu se poate retine ca fiind îndeplinita nici condiția existentei unul caz bine justificat pentru a se putea admite cererea de suspendare a autorizației contestate."

Sentința a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță (decizia ICCJ nr. 2245/15.06.2017 - f. x din dosarul nr. x/2014).

Având în vedere dispozițiile art. 500 alin. (1) C. proc. civ., o hotărâre casată nu are nicio putere, nu se mai poate bucura de autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Așadar, pentru suspendarea unui act administrativ trebuie întrunite in mod cumulativ următoarele cerințe: existența unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii unei pagube iminente și dovada declanșării procedurii prealabile.

În ceea ce privește cele două condiții de admitere a cererii de suspendare, s-a avut în vedere că prin art. 2 lit. t) este definit cazul bine justificat:

"împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Aspecte de nelegalitate invocate au făcut obiectul analizei instanței o data cu dezlegarea fondului litigiului, conform celor expuse în considerentele hotărârii.

In ceea ce privește îndeplinirea condiției "prevenirii unei pagube iminente", s-a avut in vedere ca prin pagubă iminentă se înțelege, potrivit art. 2 lit. ș) "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Doar o întrunire cumulativă a celor două condiții legale prevăzute de art. 15 alin. (1) rap. la art. 14 din Legea 554/2004 poate duce la o soluție favorabilă reclamantei.

A mai reținut instanța de fond și faptul că potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, aplicabilă în speță mutatis mutandis, un prejudiciu de ordin pecuniar nu poate, cu excepția unor împrejurări excepționale, să fie considerat drept ireparabil în măsura în care actul administrativ care a stat la baza provocării sale se dovedește finalmente a fi unul legal (G. și alții c. Comisiei, C 213/91, pct. 24).

Mai trebuie reținut că suspendarea efectelor actului administrativ reprezintă o situație de excepție, această măsură urmând a fi dispusă numai în cazul întrunirii cerințelor expres prevăzute de lege.

În limitele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, aprofundate în contextul analizei pe fond a pretențiilor, nefiind furnizate argumente juridice și de fapt aparent valabile in contestarea legalității autorizației de funcționare contestate, față de aceste considerente, tribunalul constată că cererea de suspendare a autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010 este neîntemeiată și o va respinge ca atare.

In temeiul art. 18 din legea nr. 554/2004, autorizația contestata fiind legala si temeinica, cererea de anulare a autorizației de funcționare nr. 9500/CSA 12269/22.11.2010 formulată de reclamantă va fi respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că sentința atacată este nelegală, în condițiile în care instanța de fond nu a analizat efectiv argumentul esențial al reclamantei prin care se susține nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care stipulează posibilitatea de înființare, prin excepție, a farmaciilor comunitare în centre comerciale de mare suprafață.

În opinia Înaltei Curți, referirea instanței de fond la adresa nr. x/28.03.2011 nu poate fi considerată o analiză a argumentului menționat, dat fiind că prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat în mod explicit instanței de fond să se pronunțe asupra valabilității acesteia în raport cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Rolul principiului motivării hotărârilor judecătorești, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

În acest context, Înalta Curte reține și nelegalitatea încheierii atacate, având în vedere că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili dacă la data eliberării autorizației contestate, spațiul comercial din bd. x, bloc 14B era situat într-un complex comercial de mare suprafață.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că, deși instanța fondului a respins acțiunea ca neîntemeiată, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât nu a analizat în întregime argumentele expuse de reclamantă în motivarea acțiunii și nu s-a pronunțat pe toate aspectele esențiale ale cauzei, conform celor arătate mai sus.

Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin cererea de chemare în judecată. În mod evident, atât principiul dublului grad de jurisdicție cât și imposibilitatea administrării probei cu expertiză în recurs, în raport cu prevederile art. 492 din noul C. proc. civ. împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 13 iunie 2018 și a sentinței civile nr. 4417 din 31 octombrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa în tot încheierea din 13 iunie 2018 și în parte sentința civilă nr. 4417 din 31 octombrie 2018 și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea fondului.

De asemenea, va menține dispozițiile sentinței cu privire la modalitatea de soluționare a excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 13 iunie 2018 și a sentinței civile nr. 4417 din 31 octombrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot încheierea din 13 iunie 2018 și în parte sentința civilă nr. 4417 din 31 octombrie 2018.

Trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea fondului.

Menține dispozițiile sentinței cu privire la modalitatea de soluționare a excepțiilor.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021.