ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2022

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății-Direcția Politica Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la eliberarea unei noi autorizații de funcționare farmacie comunitară pe numele societății în urma schimbării deținătorului autorizației nr. x din data de 12.03.2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1328/2019 din 8 aprilie 2019, a admis în parte acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. București, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății-Direcția Politica Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantei de eliberare a unei noi autorizații de funcționare farmacie comunitară, înregistrată la data de 23.02.2016, a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, a respins cererea reconvențională, ca tardiv formulată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă, a sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată,.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța a apreciat în mod greșit că:

"chiar dacă s-a dispus pe cale judecătorească anularea autorizației de funcționare nr. x/28.02.2011 nu a fost anulată și autorizația nr. x/12.03.2015 emisă ca urmare a pierderii și declarării nule a celei inițiale".

În opinia recurentului, admiterea acțiunii nu respectă silogismul juridic prevăzut la art. 131 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, din care să rezulte aplicarea normei de drept la situația de fapt reținută.

Legea nr. 266/2008, forma în vigoare la data formulării cererii de eliberare a unei noi autorizații, prevede numai două situații. Prima situație este cea potrivit căreia autorizația de funcționare se eliberează exclusiv pe numele persoanei juridice și a farmacistului-șef, iar a doua situație reglementată este aceea a schimbării deținătorului autorizației.

Chiar dacă Normele metodologice de aplicare a Legii farmaciei prevăd că în cazul pierderii autorizației de funcționare se eliberează o nouă autorizație, în fapt aceasta nu este o nouă autorizație, pierderea autorizației neregăsindu-se în cele două ipoteze prevăzute de lege.

Așadar, făcând aplicarea practică a Legii farmaciei, autorizația eliberată în cazul pierderii autorizației inițiale este în fapt un duplicat.

Recurenta consideră că anularea pe cale judecătorească a autorizației de funcționare nr. x/28.02.2011 duce și la anularea autorizației nr. x/12.03.2011, emisă ca urmare a pierderii și declarării nule a celei inițiale.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a formulat la data de 23.02.2016, o cerere de eliberare a unei noi autorizații de funcționare farmacie comunitară, având în vedere faptul că a preluat fondul de comerț deținut de S.C. B. S.R.L. care cuprindea și autorizația de funcționare farmacie nr. x din data de 12.03.2015.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 potrivit cărora:

"În cazul schimbării persoanei juridice pe numele căreia a fost eliberată autorizația de funcționare, Ministerul Sănătății înscrie denumirea noii persoane juridice pe autorizația de funcționare inițială, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data solicitării, în cazul în care nu sunt solicitate alte modificări. Până la înscrierea noii denumiri, farmacia comunitară funcționează în baza autorizației emise pe numele persoanei juridice anterioare. Documentele pe baza cărora se fac modificările sunt prevăzute în norme și se depun la Ministerul Sănătății în copie, pe suport hârtie sau în format electronic."

În cauza de față, societatea C. S.R.L., redenumită societatea B. S.R.L., a solicitat Ministerului Sănătății în data de 19.02.2011 preschimbarea autorizației de funcționare farmacie comunitară nr. 9778/CSA/2089/28.02.2011 ca urmare a pierderii acesteia ceea ce a determinat emiterea autorizației nr. x din data de 12.03.2015.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că autorizația nr. x din data de 12.03.2015 își produce în continuare efectele, farmacia în cauză funcționând în baza acesteia.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că, și în situația în care pe cale judecătorească s-a dispus anularea autorizației de funcționare nr. x/28.02.2011 emisă de Ministerul Sănătății, nu a fost anulată și autorizația de funcționare farmacie comunitară nr. x/12.03.2015 emisă ca urmare a pierderii și declarării nule a celei inițiale.

Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că, în cauză, cererea reclamantei de eliberare a unei noi autorizații de funcționare farmacie comunitară ca urmare a schimbării persoanei juridice pe numele căreia a fost eliberată autorizația de funcționare se impune a fi soluționată, în condițiile în care art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 permite, până la înscrierea noii denumiri, ca farmacia comunitară să funcționeze în baza autorizației emise pe numele persoanei juridice anterioare.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 1328/2019 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.