ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4514/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății – Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale, a solicitat următoarele:

În principal, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 52 alin. (1) din Constituția României, art. 10 alin. (1) teza I și teza finală din Legea nr. 266/2008 și art. 7 alin. (1)-(2) din Norma din 2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice aprobată prin Ordinul nr. 444/2019 emis de către Ministerul Sănătății, să fie obligată pârâta să înscrie mențiunea aferentă schimbării deținătorului autorizației farmaciei comunitare - persoană juridică, ca efect al rezoluțiuni contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 287/25.07.2014, respectiv să (re)înscrie reclamanta pe anexa Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 (9800/EN7293 din data de 10.09.2014) și implicit, să emită pe numele reclamantei o nouă autorizație de funcționare, cu păstrarea și menționarea istoricului acesteia, în termen de 10 zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unor penalități în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației.

În subsidiar, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să fie obligată pârâta să răspundă cererii transmise în format electronic de către reclamantă, în data de 25.01.2021 (înregistrată în data de 26.01.2021), respectiv să soluționeze cererea având ca obiect înscrierea mențiunii pe anexa la autorizația de funcționare aferentă schimbării deținătorului autorizației de funcționare farmacie comunitară-persoană juridică ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 287/25.07.2014 și implicit, emiterea unei noi autorizații de funcționare farmacie comunitară, cu păstrarea și menționarea istoricului acesteia pe numele subscrisei, în termen de 10 zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancțiunea aplicării unor penalități în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de modificare a acțiunii, reclamanta a arătat că înțelege să introducă două noi capete principale de cerere, solicitând în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 52 alin. (1) din Constituția României, art. 10 alin. (1) teza I și teza finală din Legea nr. 266/2008 și art. 7 alin. (1)-(2) din Norma din 2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice aprobată prin Ordinul nr. 444/2019 emis de către Ministerul Sănătății, anularea Referatului de clasare petiție nr. 389/05.02.2021 emis de Ministerul Sănătății - Direcția politica medicamentului, a dispozitivelor și tehnicilor medicale, și pe cale de consecință, obligarea pârâtei să înscrie mențiunea aferentă schimbării deținătorului autorizației farmaciei comunitare - persoană juridică, ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 287/25.07.2014, sens în care, să (re)înscrie reclamanta pe anexa Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 (9800/EN7293 din data de 10.09.2014), respectiv să emită pe numele reclamantei o nouă autorizație de funcționare, cu păstrarea și menționarea istoricului acesteia, în termen de 10 zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unor penalități în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației; în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei Ministerul Sănătății - Direcția politica medicamentului, a dispozitivelor și tehnicilor medicale în solidar cu persoanele responsabile de nesoluționare în termen legal al cererii/de refuzul nejustificat de a soluționa cererea, respectiv cu pârâta B. - consilier superior, pârâta C. - consilier superior și pârâta D. - Director, la daune materiale în cuantum de 889.035.33 RON, sumă ce va fi actualizată cu 111.129,41 RON/lună până la data înscrierii mențiunii aferente schimbării deținătorului autorizației farmaciei comunitare - persoană juridică, ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare - cumpărare fond de comerț nr. 287/25.07.2014 și anume, (re)înscrierea reclamantei pe anexa Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 (9800/EN7293 din data de 10.09.2014), respectiv emiterea pe numele reclamantei a unei noi autorizații de funcționare, cu păstrarea și menționarea istoricului acesteia.

La data de 19.11.2021, reclamanta a formulat o precizare a cererii adiționale, în sensul precizării capătului de cerere nr. x din cererea adițională inițială, respectiv: în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) și alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a, 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 52 alin. (1) din Constituția României, art. 10 alin. (9) teza I și teza finală din Legea nr. 266/2008 și art. 7 alin. (1)-(2) din Norma din 2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice aprobată prin Ordinul nr. 444/2019 emis de către Ministerul Sănătății, a solicitat să fie obligată pârâta să înscrie mențiunea aferentă schimbării deținătorului autorizației farmaciei comunitare - persoană juridică, ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 287/25.07.2014, sens în care, să (re)înscrie reclamanta pe anexa Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 - 9800/EN7293 din data de 10.09.2014 (astfel cum a fost modificată), și pe cale de consecință, să emită pe numele reclamantei o nouă autorizație de funcționare farmacie comunitară, cu păstrarea și menționarea istoricului acesteia, în termen de 10 zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unor penalități în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației și anularea Referatului de clasare petiție nr. 389/05.02.2021 emis de Ministerul Sănătății - Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale, respectiv a refuzului nejustificat de a rezolva cererea transmisă în data de 25.01.2021.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 97 din 24 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate în cauză de către pârâții Ministerul Sănătății – Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale, B., C. și D..

A admis în parte acțiunea formulată, astfel cum a fost modificată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății – Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale, B., C. și D..

A dispus obligarea pârâtului Ministerul Sănătății – Direcția Politica Medicamentului să răspundă cererii transmise în format electronic de către reclamantă, în data de 25.01.2021 (înregistrată în data de 26.01.2021), respectiv să soluționeze cererea având ca obiect înscrierea mențiunii pe anexa la autorizația de funcționare aferentă schimbării deținătorului autorizației de funcționare farmacie comunitară - persoană juridică, în termen de 10 zile calendaristice de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancțiunea aplicării unor penalități în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a soluționa cererea.

A respins în rest acțiunea.

A obligat pârâtul Ministerul Sănătății – Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale să plătească reclamantei suma de 3.500 RON cheltuieli de judecată parțiale.

A respins cererea pârâtelor B., C. și D. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

1.3.1. Recursul principal formulat de pârâtul Ministerul Sănătății

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul-pârât a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată.

În acest sens, a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea referatului de clasare doar în măsura în care instanța ar aprecia că acesta reprezintă un răspuns la cererea acestuia din data de 25.01.2022.

Având în vedere principiul disponibilității părților, instanța de judecată nu a dispus anularea referatului de clasare, ci doar a reținut faptul că cererea reclamantei din data de 25.01.2021 este diferită de cererile anterioare formulate de reclamantă, cereri ce au stat la baza clasării.

În consecință, dat fiind faptul că reclamanta nu a solicitat și anularea referatului de clasare nr. 389/05.02.2021 referitor la cererea din data de 25.01.2021, cererea de chemare în judecată privind obligarea Ministerului Sănătății de a soluționa cererea formulată la data de 25.01.2021 este lipsită de interes atât timp cât referatul de clasare produce efecte juridice în continuare. Astfel, interesul reclamantei nu îndeplinește condiția de a fi determinat, ceea ce semnifică chiar lipsa interesului în promovarea cererii de chemare în judecată.

A considerat că, atât timp cât reclamanta nu a solicitat (decât în cazul în care se va aprecia că referatul de clasare reprezintă un răspuns la cererea sa din 25.01.2021) anularea referatului de clasare nr. 389/05.02.2021, acest act produce, în continuare, efectele juridice pentru care a fost emis.

Or, a obliga Ministerul Sănătății la soluționarea cererii depusă de reclamant la data de 25.01.2021, înseamnă a ignora efectele unui act ce nu a fost anulat și care, în consecință, produce efecte juridice față de cererea adresată Ministerului Sănătății la data de 25.01.2021.

Având în vedere toate aceste aspecte, a solicitat admiterea excepției lipsei de interes și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată.

În continuare, recurentul-pârât a criticat soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției autorității de lucru judecat, considerând că, în mod greșit, a fost respinsă această excepție reținându-se că dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 147/22.03.2021 a avut o cauză diferită față de cauza cererii ce face obiectul prezentului dosar.

În esență, a arătat că pentru a se evita obținerea unor soluții contradictorii pentru una și aceeași problemă sesizată instanței, reclamanta are la dispoziție fie dispozițiile Legii nr. 554/2004, fie procedura prevăzută de Ordonanța de Urgență nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. Aspectul referitor la temeiul juridic al cererii care ar putea justifica o cauză diferită, nu trebuie înțeles artificial, cu scopul de a crea posibilitatea investirii instanței cu o noua cerere având același obiect, în condițiile în care scopul urmărit de reclamantă este același.

În speță, lipsa identității de cauză este formală, în condițiile în care în ambele cazuri răspunderea se antrenează ca urmare a comiterii aceleiași "fapte", respectiv nesoluționarea cererii.

A mai subliniat recurentul-pârât faptul că nu s-a invocat în cele două proceduri paralele, pornite pe temeiuri juridice diferite, ipoteza unor fapte diferite, respectiv urmări diferite descoperite ulterior, însă dincolo de aceste aspecte, relevant este faptul că, odată exercitată opțiunea pentru procedura aprobării tacite, nu se justifică, ulterior, formularea unei cereri diferite, întemeiată pe Legea nr. 554/2004, pentru solicitarea efectuării aceleiași operațiuni juridice.

În consecință, a arătat că instanța de fond a motivat strict formal respingerea excepției autorității de lucru judecat, fără a aprecia asupra scopului urmărit de reclamantă care este identic cu cel care a fost avut în vedere la momentul formulării cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Cu privire la soluția dată de prima instanță asupra excepției lipsei de obiect, recurentul-pârât a arătat că, prin nenumărate petiții, societatea A. S.R.L. a solicitat ca Autorizația de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 să fie reînregistrată pe numele societății sau să se înscrie mențiunea aferentă schimbării deținătorului autorizației farmaciei comunitare - persoană juridică ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare -cumpărare fond de comerț nr. 287/25.07.2014 prin care s-a constituit drept garanție - "ipotecă mobiliară de prim rang asupra Fondului de comerț ce face obiectul acestui contract, respectiv Autorizația de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 eliberată de Ministerul Sănătății".

Cererile formulate au fost soluționate de Ministerul Sănătății prin adresele de răspuns nr. x/28.05.2020, nr. y/27.08.2020 și nr. NT 6417/CCM 504/21.12.2020.

Așadar, nu se poate reține faptul că ultima cerere, respectiv cea formulată în data de 25.01.2021 a avut alt obiect. Ministerul Sănătății a soluționat petiția/cererea depusă de reclamantă la data de 25.01.2021 și a răspuns solicitărilor cuprinse în aceasta, date fiind adresele de răspuns anterioare cu numerele nr. 389/28.05.2020, nr. NT2535E/27.08.2020 și nr. NT6417/CCM504/21.12.2020, comunicate reclamantei.

Totodată, din adresele de răspuns depuse la dosarul cauzei, rezultă faptul că solicitările anterioare au fost soluționate avându-se în vedere prevederile Legii nr. 266/2008 și Ordinul nr. 444/2019 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice, de către direcția competentă, respectiv Direcția Politica Medicamentului, Dispozitivelor și Tehnologiilor Medicale. De altfel, și referatul de clasare a cererii din data de 25.01.2021 a fost întocmit de aceeași direcție. Astfel, nu se poate aprecia că Ministerul Sănătății a soluționat cererea ca fiind o petiție, așa cum a reținut instanța de fond.

Având în vedere aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea excepției lipsei de obiect a capătului doi al cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește fondul cauzei, cu privire la care prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat Ministerul Sănătății să răspundă cererii formulate de reclamantă la data de 25.01.2021, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a motivat doar respingerea excepțiilor invocate de Ministerul Sănătății, fără însă a motiva admiterea cererii de chemare în judecată.

În opinia recurentului-pârât nu se poate aprecia că motivele expuse în motivarea excepțiilor pot fi considerate ca reprezentând o motivare a admiterii cererii de chemare în judecată.

Astfel, după soluționarea/respingerea excepțiilor, instanța de judecată avea obligația de a se apleca asupra fondului cauzei și de a motiva soluția pronunțată pe fond. Or, considerentele hotărârii nu cuprind motivele avute în vedere de instanță pentru a admite cererea de chemare în judecată, respectiv de a obliga Ministerul Sănătăți să soluționeze cererea reclamantei din data de 25.01.2021.

A mai arătat că instanța de judecată a reținut în considerentele hotărârii că "cererea/solicitarea din data de 25.01.2021 este diferită față de celelalte cereri/solicitări ale reclamantei întrucât a fost transmisă sub forma unei cereri-tip potrivit modelului 8 din Anexa la Normele farmaceutice aprobate prin Ordinul nr. 444/2019, iar faptul că a fost transmisă prin intermediul compartimentului relații cu publicul din cadrul Ministerului Sănătății și nu prin intermediul Punctului de contact unic electronic, accesând linkul www.x.ro, nu schimbă natura juridică a acestei cereri și nu o poate transforma într-o petiție", și a hotărât ca Ministerul Sănătății să răspundă acestei cereri, fără a lua în considerare și probele și susținerile Ministerului Sănătății cu privire la legislația aplicabilă solicitării S.C. A. S.R.L. de schimbare a deținătorului de autorizație - persoană juridică, cu atât mai mult cu cât reclamanta a combătut suținerile Ministerului Sănătății cu privire la solicitarea din 25.01.2021 și Referatul de clasare nr. 389/05.02.2021, înțelegând să-și modifice de mai multe ori cererea de chemare în judecată cu privire la acestea.

Mai mult, deși Ministerul Sănătății a făcut trimitere în susținerile sale la faptul că reclamantei i-au fost comunicate adresele de răspuns nr. x/28.05.2020, nr. y/27.08.2020 și nr. NT 6417/CCM504/21.12.2020, în considerentele hotărârii nu se regăsește nicio mențiune cu privire la motivul care a condus la emiterea acestor adrese. Acest motiv este unul esențial pentru ca instituțiile implicate în aplicarea legii farmaciei să poată proceda la schimbarea deținătorului de autorizație - persoană juridică, întrucât aceste adrese au avut în vedere faptul că societatea S.C. A. nu a reușit să intre în posesia autorizației de funcționare nr. x din data de 10.09.2014 și nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013, conform proceselor-verbale de preluare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. x/EX/2020, mențiune care se regăsește inclusiv în Referatul de clasare nr. 389/05.02.2021, deși reclamanta și-a exprimat punctul său de vedere cu privirea la Referatul de clasare nr. 389/05.02.2021 în cererea sa de modificare a cererii de chemare în judecată, iar această situație persistă și în prezent și face de prisos verificarea oricăror alte documente pe care această societate le-ar depune, întrucât schimbarea deținătorului de autorizație - persoană juridică nu poate fi făcută fără autorizația de funcționare care trebuie schimbată.

De altfel, documentele pe care societatea S.C. A. S.R.L. le-a prezentat în susținerea solicitării din data de 25.01.2021 de la ONRC nu fac altceva decât să dovedească că această societate a înscris, prin mențiune, diverse acte la Registrul Comerțului cu privire la un contract și o locație care are contractul de spațiu expirat din anul 2014, însă în niciun caz că aceste mențiuni pot ține loc de dovada că această societate a intrat în posesia Autorizației de funcționare nr. x din data de 10.09.2014 și nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013.

De asemenea, deși Ministerul Sănătății a făcut trimitere și a invocat prevederile legale aplicabile schimbării deținătorului de autorizație - persoană juridică, în sensul că documentația trebuia depusă prin intermediul Punctului de contact unic electronic, accesând linkul www.x.ro - (art. 3 alin. (8) din OMS nr. 444/2019), la D.S.P. potrivit art. 7 alin. (4) din OMS nr. 444/2019, instanța de judecată a apreciat că solicitarea din data de 25.01.2021 este o cerere diferită față de celelalte cereri ale reclamantei, doar prin prisma faptului că aceasta a fost formulată sub forma unei cereri tip prevăzută de modelul 8 din Normele privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice aprobate prin Ordinul nr. 444/2019, fără a face vorbire și fără a ține cont, în niciun fel, de temeiurile de drept incidente acestei cereri prevăzute de lege și invocate și de Ministerul Sănătății, apreciind că solicitarea din data de 25.01.2021 nu este o simplă petiție. Or, în condițiile în care societatea nu a depus niciun act care să dovedească faptul că a dus la bun sfârșit executarea silită pornită în dosarul de executare x/2020 și că a intrat în posesia Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928/15.04.2013 (9800/NB7293/10.09.2014), nu face altceva decât să dovedească faptul că solicitările depuse de societate la Ministerul Sănătății se află în primul stadiu în care Ministerul Sănătății a transmis adresa de răspuns nr. x/28.05.2020 și că solicitările societății nu pot fi încadrate decât ca simple petiții.

Mai mult, deși Ministerul Sănătății a transmis și a depus în cadrul tuturor cererilor inițiate de societatea reclamantă, punctul său de vedere cu privire la legislația aplicabilă solicitării de reînscriere a Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 (9800/EN7293 din data de 10.09.2014) pe numele S.C. A. S.R.L., ca urmare a faptului că, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.07.2014, prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra fondului de comerț reprezentat de Autorizația de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928/15.04.2013 de către S.C. A. S.R.L. către S.C. E. S.R.L., a fost rezoluționat, instanța de judecată nu a luat în considerare niciunul din temeiurile de drept aplicabile acestor tipuri de cereri pentru schimbare a deținătorului de autorizație - persoană juridică prevăzute de Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 10 alin. (9) -(11) și a Normelor de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 444/2019, cu modificările și completările ulterioare (art. 7 alin. (4) - (5).

Contrar celor reținute de instanța de fond, cu privire la refuzul nejustificat de a-i soluționa reclamantei cererea/solicitarea din data de 25.01.2021, nu există nici măcar un început de dovadă în care Ministerul Sănătății să-si exprime explicit voința de a refuza soluționarea cererii, astfel cum prevede art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci dimpotrivă Ministerul Sănătății și-a exprimat disponibilitatea de a soluționa acest dosar la momentul în care societatea S.C. A. S.R.L. face dovada că a intrat în posesia Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928/15.04.2013 (9800/NB7293/10.09.2014), astfel cum rezultă din adresa de răspuns nr. x/28.05.2020 transmisă de Ministerul Sănătății prin care a arătat că: ".."societatea S.C. A. S.R.L (creditorul) nu a reușit să ducă la bun sfârșit procedura de executare silită pornită în temeiul prevederilor art. 2440 alin. (1) din C. civ., în sensul de a prelua bunul mobil înstrăinat și constituit drept garanție, reprezentat de Autorizația de funcționare nr. x din data de 15.04.2013 (9800/EN7293 din data de 10.09.2014), fapt pentru care Ministerul Sănătății nu poate da curs, în acest moment, solicitării dumneavoastră."

Pe de altă parte, a arătat că Ministerul Sănătății nu are niciun drept să intervină între cele două societăți comerciale care își revendică fiecare Autorizația de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928/15.04.2013(9800/NB7293/10.09.2014) sau să se pronunțe în vreun fel în privința acestor autorizații în caz de dispută între părți, pentru că această prerogativă aparține doar instanțelor de judecată, iar Ministerul Sănătății poate anula o autorizație doar în condițiile stabilite de art. 22 din Legea farmaciei nr. 266/2008 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 din Normele de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 444/2019.

Faptul că toate solicitările societatății S.C. A. S.R.L. au fost depuse prin intermediul compartimentului de relații cu publicul din cadrul Ministerului Sănătății și nu prin intermediul Punctului de contact unic electronic, accesând linkul www.x.ro, astfel cum prevăd dispozițiile legale (art. 3 alin. (8) din Ordinul nr. 444/2019) și așa cum procedează toate unitățile farmaceutice aflate pe teritoriul României, nu face altceva decât să dovedească că această societate tinde să obțină o autorizație de funcționare farmaceutică cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare.

A mai arătat recurentul-pârât că reclamanta se află într-o gravă eroare în ceea ce privește aplicarea Legii farmaciei nr. 266/2008 republicată, cu modificările și completările ulterioare și a Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 444/2019 cu modificările și completările ulterioare, în sensul că face trimitere la termenul prevăzut de art. 4 alin. (2) din Norme ca și dispoziție legală care contrazice susținerile Ministerului Sănătății cu privire la solicitarea de a-și depune documentele la D.S.P. prin intermediul platformei Punctului de contact unic electronic, accesând linkul www.x.ro, în condițiile în care prevederile art. 4 din Norme se aplică direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București pentru depunerea documentației în vederea înființării, mutării sau orice altă modificare a condițiilor inițiale de autorizare în ceea ce privește spațiul unităților farmaceutice, iar alin. (2) al aceluiași articol face trimitere la notificarea pe care o transmite D.S.P. solicitantului - "în cazul în care documentația depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat și va avea la dispoziție 15 zile calendaristice, din momentul emiterii notificării, pentru completarea dosarului". Aceeași situație se regăsește și pentru art. 22 din Legea nr. 266/2008, în sensul că reclamanta susține că acest articol nu este aplicabil în cauză, în condițiile în care Autorizația de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928/15.04.2013 transformată în autorizația de funcționare farmacie nr. 9800/NB7293/10.09.2014 (act subsecvent al autorizației anterioare) și la care reclamanta dorește să se revină, a fost emisă și este exploatată în prezent de societatea S.C. E. S.R.L., întrucât aceasta nu poate fi anulată de Ministerul Sănătății în baza pactului comisoriu stabilit de părți prin contractul de vânzare cumpărare al fondului de comerț.

O altă critică formulată de recurentul-pârât Ministerul Sănătății a vizat faptul că, în considerentele hotărârii, nu se regăsește nicio motivare cu privire la cheltuielile de judecată acordate reclamantei, deși în hotărâre se acordă aceste cheltuieli, iar potrivit încheierii de ședință din data de 27.01.2022 reprezentantul reclamantei a solicitat admiterea acțiunii modificată și precizată, fără cheltuieli de judecată.

Având în vedere aceste aspecte, a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nemotivată, astfel încât prezentul motiv de recurs se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (6) C. proc. civ. și, în consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, rejudecarea cauzei în fond și respingerea cererii de chemare în judecată pentru motivele invocate în întâmpinările formulate în fața instanței de fond.

În continuare, a reiterat situația de fapt cu privire la solicitările depuse de societatea S.C. A. S.R.L., la Ministerul Sănătății, Corpul de control al primului-ministru și la instanțele de judecată pentru obținerea autorizației de funcționare farmacie, ca urmare a faptului că, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.07.2014, prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra fondului de comerț reprezentat de Autorizația de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928/15.04.2013 de către S.C. A. S.R.L. către S.C. E. S.R.L., a fost rezoluționat.

1.3.2. Recursul incident și recursul provocat formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L.

În susținerea recursului incident, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, iar în rejudecare, suplimentar celor dispuse de prima instanță, anularea Referatului de clasare petiție nr. 389/05.02.2021 emis de Ministerul Sănătății - Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale.

În esență, recurenta-reclamantă a arătat că, pe de o parte, a criticat clasarea cererii/documentației transmise în data de 25.01.2021 din perspectiva motivului pe care se sprijină soluția de clasare, respectiv pe faptul că s-a răspuns la cererea transmisă în data de 25.01.2021 prin răspunsul oferit la Notificarea nr. x/28.04.2020 și, pe de altă parte, având în vedere că prin referatul de clasare au fost invocate pe lângă motivul clasării, și alte motivele care exced soluției de clasare - adică s-a invocat că documentația transmisă în data de 25.01.2021 ar fi neconformă și/sau incompletă.

Prima instanță, cercetând conținutul Referatului de clasare - adică motivul pentru care a fost dispusă clasarea (întrucât celelalte alegații excedă), a constatat că acesta exprimă, în mod neîndoielnic și explicit, refuzul autorității publice de a soluționa cererea din 25.01.2021, înscrisul care îl conține având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi atacat în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, însă a reținut că acesta nu este un răspuns la cerere din data 25.01.2021 (deoarece această cerere a fost clasată).

În atare situație, respectiv ca urmare a reținerii că referatul de clasare a cererii exprimă refuzul nejustificat a autorității publice de a soluționa cererea transmisă în data de 25.01.2021, prima instanță era abilitată de dispozițiile art. 18 alin. (1) raportat la art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 (chiar dacă potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios îl vizează nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare, iar nu anularea actului administrativ asimilat) să anuleze referatul de clasare ca urmare a constatării lipsei de temeinicie și legalitate a clasării cererii.

În opinia recurentei-reclamante, neprocedând astfel, prima instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 18 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a Legea nr. 554/2004, circumscriindu-se motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susținerea recursului provocat, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, iar în rejudecare, obligarea Ministerul Sănătății - Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale în solidar cu persoanele responsabile de refuzul nejustificat de a soluționa cererea/de nesoluționare în termen legal al cererii, respectiv cu pârâtele B. - consilier superior, C. - consilier superior și D. - Director, la daune materiale în cuantum de 889.035.33 RON, sumă ce va fi actualizată cu 111.129,41 RON/lună până la data rămânerii definitive a hotărârii.

În esență, a apreciat că prima instanță, în mod neîntemeiat, a respins daunele-interese solicitate pe considerentul că, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între refuzul de soluționare a cererii și nerealizarea de către reclamantă a unui profit în cuantum de 111.129,41 RON/lună, fundamentându-și considerentul pe faptul că nu se poate aprecia la acest moment modalitatea în care ar fi fost soluționată cererea reclamantei, respectiv dacă cererea sa ar fi fost soluționată favorabil și s-ar fi dispus astfel cum a solicitat (înscrierea mențiunii aferente schimbării deținătorului autorizației farmaciei comunitare - persoană juridică, ca urmare a desființării contractului).

În opinia recurentei-reclamante, acest raționamentul nu poate fi primit, întrucât îngrădește dreptul său de a solicita daune-interese în cazul nesoluționării efective a documentației transmise în data de 25.01.2022, adică în cazul clasării nelegale a documentației. Cu alte cuvinte, așa cum reiese din raționamentul instanței de fond, reclamanta ar fi îndreptățită să solicite daune-interese doar în cazul în care Ministerul Sănătății nu ar fi clasat cererea, ci ar fi analizat cererea, iar ca urmare a analizării cererii transmise în data 25.01.2021, ar fi refuzat în mod nejustificat să înscrie mențiunea aferentă schimbării deținătorului autorizației farmaciei comunitare - persoană juridică, ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 287/25.07.2014, respectiv să (re)înscrie reclamanta pe anexa Autorizației de funcționare farmacie nr. 9800/EN3928 din data de 15.04.2013 - 9800/EN7293 din data de 10.09.2014 și implicit, să emită pe numele reclamantei o nouă autorizație de funcționare, cu păstrarea și menționarea istoricului acesteia.

A mai arătat că prima instanță a constatat implicit existența unei fapte ilicite atunci când a reținut că cererea transmisă nu a fost în mod efectiv analizată, iar soluția de clasare reprezintă un refuz nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și implicit, un act administrativ asimilat potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Astfel, prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituția României, cât și pe cele ale art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care dau dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său să solicite repararea pagubei izvorâte din refuzul nejustificat ori din nerezolvarea în termen a unei cereri (inclusiv în cazul clasării cererii/documentației).

În continuare, a menționat că prejudiciul suferit ca urmare a clasării cererii, a fost solicitat în temeiul art. 1385 din C. civ., prin raportare la pierderea unei șanse de a obține un avantaj - adică a imposibilității de a fructifica activitatea comercială circumscrisă unei farmacii comunitare în Municipiul Timișoara, respectiv de a vinde produse farmaceutice și de a obține profit. Astfel, ceea ce recurenta-reclamantă reproșează Ministerului Sănătății și persoanelor responsabile de nesoluționarea efectivă a cererii (adică de clasarea cererii), nu este nerealizarea unui rezultat cuantificabil, ci imposibilitatea de a fi fructificat o probabilitate, respectiv de a obține un profit izvorât din funcționarea unei farmacii în Municipiul Timișoara ca urmare a înscrierii mențiunii aferente desființării contractului.

În mod cert nu se poate prevedea ce s-ar fi întâmplat dacă cererea ar fi fost soluționată favorabil, dar trebuie să se aprecieze că este rezonabil să se considere că recurenta-reclamanta a pierdut o șansă reală de a obține un profit din desfășurarea activității comerciale circumscrise unei farmacii comunitare în Municipiul Timișoara, atât timp cât cele două farmacii care se află în situații comparabile cu a sa au obținut un profit în urma desfășurări activității comerciale prin utilizarea unei singure autorizații de funcționare farmacie comunitară în Municipiul Timișoara, sens în care, alegațiile primei instanțe, contravin logicii prejudiciului suferit prin pierderea șansei de a obține un avantaj, aplicabilă ca urmare a nesoluționării unei cererii sau, după caz, aplicabilă refuzului nejustificat manifestat prin clasarea cererii.

Din perspectiva întinderii prejudiciului potrivit alin. (4), art. 1385 din C. civ., recurenta-reclamantă a învederat că, pe lângă probabilitatea reală și serioasă de fructificare a șansei, trebuie să se țină seama și de gradul de vinovăție al autorului faptei ilicite, fiind normal ca un autor care acționează cu intenția directă, astfel cum a procedat Ministerul Sănătății împreună cu persoanele responsabile de a priva reclamanta de șansa reală și serioasă de a obține profit din exploatarea dreptului de proprietate asupra fondului de comerț compus din autorizația de funcționare farmacie comunitară să fie mai aspru sancționați decât un autor care, din culpă, cauzează pierderea șansei.

În plus, în ceea ce privește modalitatea de evaluare și de reparare a prejudiciului rezultat din pierderea unei șanse, recurenta-reclamantă a arătat că alin. (4) al art. 1385 din C. civ. stabilește criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului reparației prejudiciului și anume, că acesta va fi proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.

Astfel, art. 1385 din C. civ., respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului impune acoperirea întregului avantaj ce putea fi obținut, iar dacă probabilitatea obținerii întregului avantaj era de 100%, atunci este normal ca și despăgubirea să fie de 100% din valoarea economică pierdută, neexistând nici un raționament pentru care întregul avantaj pierdut să nu fie indemnizat, asta în situația în care obținerea lui era iminentă în lipsa faptei ilicite.

În privința, cuantumului prejudiciului încercat de recurenta-reclamantă ca urmare a nesoluționării în termen a cererii, respectiv ca urmare a clasării cererii acesteia, contrar celor reținute de către prima instanță, se poate presupune rezonabil, potrivit art. 1385 alin. (4) din C. civ., raport la datele speței, că este în cuantum de 111.129,41 RON/lună (respectiv 889.035,33 RON aferent a opt luni, calculat de la data expirării termenului de soluționare 26.02.2021 până la data formulării cererii adiționale), constând în câștigul nerealizat pe care în condiții obișnuite l-ar fi putut realiza și de care a fost lipsită (lucrum cessans) compus din media profitului net lunar, pe care cele două farmacii din Municipiul Timișoara (inclusiv cea de a treia farmacie), care se află în situații comparabile cu a sa l-au realizat în anul 2020 și pe care, în condiții similare și reclamanta l-ar fi putut obține dacă Ministerul Sănătății și persoanele responsabile ar fi soluționat în termen legal sau, după caz, nu ar fi clasat cererea transmisă în data de 25.01.2021.

Așadar, rezultă fără echivoc și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în sensul că fapta ilicită este circumscrisă refuzului nejustificat de soluționarea a cererii prin clasarea cererii, iar aceasta a determinat neproducerea evenimentului - adică a desfășurării activității comerciale circumscrisă unei farmacii comunitare în Municipiul Timișoara și obținerea de profit ca urmare a soluționării favorabile a cererii transmise în data de 25.01.2021.

Având în vedere aceste considerente, prin respingerea daunelor interese solicitate, prima instanță a încălcat și a aplicat greșit normele care configurează regimul juridic al contenciosului administrativ raportat la repararea prejudiciului produs prin fapta ilicită constatată, adică prin soluția de clasare, respectiv art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât și art. 52 alin. (1) din Constituția României, art. 1349, art. 1357, art. 1385 din C. civ., întrucât, în speță, își găsesc aplicabilitatea dispozițiile alin. (4) al art. 1385 din C. civ., de unde rezultă univoc că prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a recurentei-reclamante.

1.4. Apărările formulate în cauză

1.4.1. Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății – Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnicilor Medicale prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului arătând că nu există o corespondență între motivele de recurs invocate și motivarea efectivă a cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului și mentinerea sentinței atacate.

1.4.2. Recurentul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondate.

1.4.3. Intimatele-pârâte D., B. și C. au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății prin care au menționat că achiesează la acesta, că sunt de acord cu motivele invocate, solicitând admiterea astfel cum a fost formulat.

De asemenea, au formulat întâmpinare cu privire la recursul incident și recursul provocat declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând respingerea acestora și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată achitate în proces.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Cu privire la situația de fapt ce a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că reclamanta S.C. A. S.R.L. a transmis autorității pârâte Ministerul Sănătății – Direcția Politica Medicamentului, a Dispozitivelor și Tehnologiilor Medicale, în format electronic, la data de 25.01.2021, o cerere prin intermediul căreia i-a solicitat înscrierea pe anexă la autorizația de funcționare a mențiunii corespunzătoare schimbării deținătorului autorizației - persoană juridică. Solicitarea s-a făcut prin completarea cererii-tip aferentă anexei/modelului nr. 8 cuprins în Anexa la Normele din 2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 444/2019, fiind anexate și o serie de documente specifice înscrierii mențiunii și emiterii autorizației de funcționare.

Autoritatea pârâtă a apreciat că se impune aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor și a clasat solicitarea reclamantei, fiind emis Referatul de clasare petiție nr. 389/05.02.2021, care a fost supus controlului instanței de contencios administrativ.

Prima instanță a reținut că asimilarea cererii depusă de către reclamantă la data de 25.01.2021 cu o petiție și clasarea acesteia ca urmare a aprecierii că prin respectiva cerere se reiau solicitările anterioare la care se primise deja un răspuns de către reclamantă, nu echivalează cu un răspuns, ci cu un refuz de soluționare a cererii, care fiind o cerere-tip formulată potrivit modelului nr. 8 din anexa la Ordinul nr. 444/2019 din 25 martie 2019 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice, se impunea a fi soluționată potrivit prevederilor Legii nr. 266/2008 și Ordinului nr. 444/2019 de compartimentul competent. În consecință, prima instanță a obligat autoritatea pârâtă să soluționeze această cerere. Totodată, a respins cererea reclamantei privind obligarea autorității pârâte, în solidar cu persoanele responsabile de refuzul de a soluționa cererea, la plata daunelor materiale.

În cauză, autoritatea pârâtă Ministerul Sănătății a declarat recurs principal, iar reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs incident și recurs provocat.

2.2. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, invocată prin întâmpinare de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., constatând că au fost formulate argumente de ordin critic care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (6) C. proc. civ., invocându-se în concret o nemotivare a soluției pronunțate pe fondul cauzei, respectiv a soluției de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

Totodată, se constată că recurentul-pârât a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și care vizează soluționarea în mod greșit de către prima instanță a excepției autorității de lucru judecat și a excepției lipsei de obiect, precum și o interpretarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 atunci când s-a reținut un refuzul al autorității de a-i soluționa reclamantei cererea/solicitarea din data de 25.01.2021.

2.2. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului provocat invocată din oficiu, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 494 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 491 din Noul C. proc. civ. "(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător."

Conform art. 473 C. proc. civ.: "În caz de coparticipare procesuală, precum și atunci când la prima instanță au intervenit terțe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare în scris apel (în speță, recurs) împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanță și care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecințe asupra situației sale juridice în proces. Dispozițiile art. 472 alin. (2) se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că recursului provocat îi sunt aplicabile reglementările citate din procedura apelului, dar cu observarea cerințelor speciale din procedura recursului, precum și faptul că recursul provocat se exercită doar dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 473 C. proc. civ.

Așadar, intimatul este în drept să declare recurs provocat atunci când admiterea recursului principal ar fi de natură să provoace consecințe asupra situației sale juridice în proces, astfel că prin promovarea lui intimatul urmărește să evite riscul de a i se agrava situația în proces în cazul în care s-ar schimba sentința ca urmare a admiterii recursului principal.

Or, în speță, soluția care se va pronunța pe recursul principal formulat de pârâtul Ministerul Sănătății (prin care s-a criticat dispoziția privind obligarea acestei autorității pârâte să soluționeze cererea reclamantei din data de 25.01.2021) nu poate să repună în discuție soluția pronunțată de prima instanță cu privire la capătul de cerere formulat de reclamantă de acordare a daunelor materiale care a fost respins ca neîntemeiat, nefiind așadar de natură să producă consecințe asupra situației juridice a reclamantei.

În consecință, în măsura în care reclamanta S.C. A. S.R.L. era nemulțumită de soluția pronunțată de prima instanță cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, ar fi putut formula critici care să facă obiectul unui recurs principal, pe care însă nu a înțeles să îl declare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului provocat invocată de instanță din oficiu.

2.3. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul principal formulat de pârâtul Ministerul Sănătății este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare:

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat o nemotivare a hotărârii în ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei prin care s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a dispus obligarea autorității pârâte să soluționeze solicitarea reclamantei transmisă la data de 25.01.2021.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Astfel, judecătorul fondului a explicat în mod clar și logic raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia că Referatul de clasare petiție nr. 389/05.02.2021 exprimă refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantei din 25.01.2021, având natura juridică a unui act administrativ unilateral asimilat, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurentul-pârât.

Cât privește criticile potrivit cărora în considerentele hotărârii nu se regăsește nicio mențiune referitor la motivul care a condus la emiterea de către autoritatea pârâtă a adreselor de răspuns nr. x/28.05.2020, nr. y/27.08.2020 și nr. NT 6417/CCM504/21.12.2020, ori că instanța nu a luat în considerare și probele și susținerile Ministerului Sănătății cu privire la legislația aplicabilă solicitării de schimbare a deținătorului de autorizație - persoană juridică, instanța de control judiciar constată, pe de o parte, că prima instanță nu a fost investită cu analiza legalității tuturor adreselor de răspuns ale autorității pârâte, respectiv cele anterioare datei de 25.01.2021, iar pe de altă parte, analizarea susținerilor privind aplicarea legislației în cazul solicitării de schimbare a deținătorului de autorizație s-ar fi impus decât dacă și în măsura în care s-ar fi apreciat că reclamantei i s-a soluționat pe fond cererea din 25.01.2021. Or, în cauză, prima instanță raportându-se la conținutul și forma cererii în raport cu cererile anterior formulate de către reclamantă, a constatat un refuz de soluționare a cererii din 25.01.2021.

O altă critică formulată de recurentul-pârât Ministerul Sănătății a vizat faptul că, în considerentele hotărârii, nu se regăsește nicio motivare cu privire la cheltuielile de judecată acordate reclamantei, deși în hotărâre se acordă aceste cheltuieli, iar potrivit încheierii de ședință din data de 27.01.2022 reprezentantul reclamantei a solicitat admiterea acțiunii modificată și precizată, fără cheltuieli de judecată.

Contra acestor susțineri, Înalta Curte constată că în ultimul alineat al considerentelor hotărârii atacate s-a precizat temeiul de drept în baza cărora au fost acordate cheltuielile de judecată, partea obligată la plată și cuantumul acestora, precum și faptul că suma reprezintă cheltuieli de judecată parțiale: "În baza art. 453 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va obliga pâ