ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4044/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la 30.06.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici și Camera Notarilor Publici București:

- anularea Deciziei nr. 136 din 19 mai 2016 emisa de către Camera Notarilor Publici București - Colegiul Director;

- anularea Hotărârii nr. 33 din 26 mai 2016 emisa de către Uniunea Națională a Notarilor Publici București, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 136 din 19.05.2016;

- obligarea pârâtelor să dispună aprobarea asocierii reclamantului cu notarul public B.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3948 din 9 decembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională A Notarilor Publici și Camera Notarilor Publici București, a anulat Decizia nr. 136 din 19 mai 2016 emisă de Camera Notarilor București și Hotărârea nr. 33 din 26 mai 2016, emisă de Uniunea Națională a Notarilor Publici București și, în consecință, a obligat pârâtele să aprobe asocierea reclamantului cu notarul public B..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 3948 din 9 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici și Camera Notarilor București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, motivarea sentinței fiind deficitară, și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, printr-o interpretare subiectivă a normelor cuprinse în Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 și în Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.

Prin sentința penală nr. 142/F din 04.09.2015 a Curții de Apel București, având în vedere Decizia C. Constituționale nr. 363 din 07 mai 2015 care a constatat că dispozițiile art. .6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.

Acțiunea civilă a fost lăsată nesolutionată. fiind menținute măsurile asigurătorii instituite de procuror.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 notarii publici A. și B. lulia au solicitat Colegiului director al CNP București aprobarea asocierii.

Prin Decizia nr. 136 din 19 mai 2016 Colegiul director al CNP București a respins avizarea cererii, contestația împotriva acestei decizii fiind respinsă de Consiliul UNNPR prin Hotărârea nr. 33 din 26 mai 2016.

Instanța de fond nu arată, nici măcar implicit, care sunt motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat susținerile pârâților și a considerat nelegal refuzul aprobării cererii reclamantului.

O datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute, independentă de cauzele intrinseci și extrinseci voinței debitorului, pentru care acea datorie nu este onorată la scadență.

Se face confuzie între titlul de executare pentru creanțe și obligațiile profesionale de plată, scadente, așa cum se exprimă Regulamentul de punere în aplicare a legii.

Simpla menționare a unei adrese prin care se formulează interpretări ale dispozițiilor legale nu corespunde scopului motivării și echivalează cu o nemotivare.

Curtea de Apel București menționează în hotărârea criticată punctul de vedere al Ministerului Justiției, transmis Camerei prin Adresa nr. 2/26169 din 26 aprilie 2016, referitor la imposibilitatea avizării asocierii în cadrul solicitat, și prin urmare imposibilitatea emiterii Ordinului de asociere, întrucât reclamantul, în calitatea de asociat al C. înregistrează debite, însă cu privire la acest punct de vedere instanța nu face nicio apreciere pozitivă sau negativă, sau care ar conduce la reținerea nelegalității refuzului avizării.

Asocierea notarilor publici are la bază contractul de societate civilă, așa cum este acesta reglementat art. 1890 și urm, din C. civ.

Instanța califică greșit faptele reținute, constatând că "reclamantul a făcut dovada tuturor plăților menționate în adresa din 22 aprilie 2016".

Or, nu numai datoriile din cadrul D. au fost invocate ca temei al respingerii avizului de asociere prin Decizia nr. 136/2016 a CNP București, ci și/mai ales cele ale C., care și în momentul de față sunt neachitate.

Societatea civilă profesională notarială (în speță C.) este supusă, în ceea ce privește încetarea, lichidarea precum și răspunderea pentru datoriile sociale și profesionale, potrivit dispozițiilor C. civ. precum și reglementării specifice, respectiv Legea nr. 36/1995.

1.4. Întâmpinarea

Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și susținând, în esență, următoarele:

D. nu are datorii fata de bugetul de stat sau fata de Camera, solicitarea de asociere fiind inaintata in numele și pentru acest birou notarial.

Nu exista nicio hotărâre judecătoreasca din care sa rezulte o obligație a intimatului de a achita debitul C. sau orice alt înscris în acest sens care sa poată constitui titlu executoriu în sensul C. proc. civ. C. este identificat in mod separat cu CIF la ANAF, toate presupusele datorii pe care aceasta forma de organizare le-ar putea avea sunt ale formei de exercitare a profesiei, obligațiile acestuia fiind distincte față de obligațiile legale sau fiscal ale intimatului. Nu este lipsită de relevanta nici cota procentuala prevăzută in Contractul de Asociere inițial intre intimat și notarul public E., care deținea peste 90% din C.

Singurul temei legal la care se poate raporta Camera Notarilor Publici București in vederea analizării cererii de asociere sunt dispozițiile art. 43 alin. (3) lit. d) și e), îndeplinite in integralitate.

Legiuitorul nu a inteles sa condiționeze cererea de asociere de eventuale neintelegeri sau litigii legate de foste forme de asociere in care a fost parte la un moment dat unul dintre notarii care formulează o noua cerere de asociere in numele altei forme de exercitare a profesiei, dovada in acest sens fiind dispozițiile neechivoce ale textului art. 43 alin. (3).

Numai in situația in care un atare punct de vedere era imbratisat de Camera Notarilor Publici in adresa din 22 aprilie 2016 și/sau in Adunarea Generala din data de 02.04.2016, se putea considera un argument pertinent pentru respingerea cererii de asociere.

Or, un atare lucru nu s-a intamplat, Camera Notarilor Publici i-a impus numai plata unor contribuții către Camera, Uniune și OCPI ale D., obligații de altfel indeplinite in totalitate, iar Adunarea Generala din 02.04.2016 a aprobat in unanimitate cererea de asociere, condițiile impuse de art. 43 alin. (3) fiind îndeplinite.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Referitor la criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., așa cum Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată, cuprinde succint argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea le nemulțumesc pe recurente, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Cât privește însă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (" hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), invocat de recurentele pârâte prin raportare la prevederile Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 și ale Regulamentului de punere în aplicare a acestei legi, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.

Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 36/1995 "(1) Activitatea notarilor publici se desfășoară în cadrul unui birou notarial, în care pot funcționa unul sau mai mulți notari publici asociați în partidă simplă sau comună, după caz, conform avizului Colegiului director al Camerei, angajați cu studii superioare și personal auxiliar. (...) (3) Asocierea și încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripția aceleiași judecătorii se dispun prin decizie a Colegiului director al Camerei în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripția căreia au sediul notarii publici. Asocierea și încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul biroului în circumscripția aceleiași judecătorii se dispun prin ordin al ministrului justiției. Condițiile și procedura privind asocierea, respectiv încetarea asocierii notarilor publici, se stabilesc prin regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi. (...)"

Totodată, art. 43 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2333/2013 dispune că "(...) (3) Pentru emiterea avizului în vederea asocierii notarilor publici din cadrul aceleiași Camere și care nu au sediul biroului în circumscripția aceleiași judecătorii sau din Camere diferite, Colegiul director al Camerei în care urmează să se asocieze notarul public, respectiv Colegiul director al Camerei din care pleacă notarul public verifică îndeplinirea următoarelor condiții:

a) în circumscripția judecătoriei în care este numit notarul public ce solicită să plece prin asociere rămân să își exercite funcția cel puțin 2 notari publici;

b) în anul în care solicită asocierea, precum și în anul anterior, nu i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a suspendării din funcție;

c) dacă au fost luate măsurile necesare pentru predarea arhivei create anterior asocierii;

d) efectuarea plăților scadente către Cameră, Uniune și entitățile subordonate acestora;

e) efectuarea plăților scadente către bugetul de stat, respectiv impozitul pe transferul proprietății, taxa pe valoarea adăugată, tarifele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a altor asemenea plăți, cu excepția impozitului pe venit.

(4) Neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la alin. (3) atrage respingerea avizării cererii de asociere până la data la care notarul public face dovada îndeplinirii acestora."

În anul 2007, intimatul - reclamant A. a înființat Biroul Notarial "C.", care ulterior a funcționat în asociere (din anul 2012, asociați fiind intimatul reclamant și notarul public E.). După modificarea Legii nr. 36/1995, Biroul Notarial "C." a devenit Societatea Profesională Notarială "C.", care, la ultima verificare a ANCPI, transmisă CNPB sub nr. x din 10 mai 2016 figura în evidențe cu un debit total în cuantum de 1.097.540,33 RON din restante la efectuarea plăților scadente către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Aceste împrejurări, dovedite cu contractele și ordinele de la filele 51-68 dosar fond, precum și cu adresa din 29 martie 2016 a ANCPI, nu au fost contrazise prin probe administrate de intimatul reclamant, acesta limitându-se la a susține că a fost achitat în dosar nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a II-a penală (Sentința penală nr. 142/F din 04.09.2015, invocată și de recurente), acțiunea civilă a ANAF fiind lăsată nesoluționată și că nu există titlu executoriu din care să reiasă că este ținut de datoriile C.

În cauză nu s-a pus însă în discuție ca impediment la avizare problema unor datorii către ANAF, ci ale C. către ANCPI, iar art. 43 alin. (3) lit. e) din Regulament nu impune existența unor titluri executorii în sensul Codului de procedură fiscală sau al C. proc. civ., astfel cum greșit a reținut judecătorul fondului.

În schimb, sumele încasate cu titlu de tarife ANCPI și datorate în baza Protocolului de colaborare încheiat între agenția Națională de Cadastru și Publicitate imobiliară și Uniunea Națională a notarilor Publici din România privind modul de efectuare a operațiunilor publicitate imobiliară publicat în monitorul Oficial al României, partea I, nr. 475 din 9 iulie 2010, trebuie achitate până la data de 25 a fiecărei luni ulterioare celei în care a avut loc încasarea lor de către notarul public, iar nevirarea la termenele scadente a tarifelor încasate generează obligația de plată, nu numai a acestora, ci și a accesoriilor reprezentate de dobânzi și penalități de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Pe de altă parte, având în vedere modul de redactare a textului din Regulament referitor la condițiile de avizare a asocierii notarilor publici, este evident că sarcina probei îndeplinirii acestor condiții revine notarilor care cer avizul de asociere.

În speță, nu s-a făcut dovada achitării obligațiilor financiare de care este ținut notarul public solicitant, potrivit legii, nici la data cererii de avizare din 16 februarie 2016, nici până la data emiterii actelor administrative contestate.

Dimpotrivă, au fost depuse înscrisuri care susțin teza datoriilor neachitate (din hotărârea judecătorească de la fila 73 dosar fond reiese că s-a respins o cerere de ordonanță de plată pentru că era contestată întinderea datoriei, iar nu existența acesteia, din înștiințările emise de OCPI București și de OCPI Dâmbovița, rezultă existența unor datorii de natura celor prevăzute de norma legală incidentă etc.)

De altfel, și în prezenta cauză, argumentele intimatului reclamant au fost în sensul că "în prezent" datoria D. de 8.925,80 RON către Cameră și Uniune este achitată, iar de debitul de 2.349,81 RON către OCPI, nu ar fi avut cunoștință, dar este achitat "în prezent".

Despre datoriile C., însă, a susținut doar că nu îi incumbă lui, deși potrivit legii în cazul datoriilor solidare "cota de participare" are relevanță doar în ceea ce privește o eventuală acțiune în regres.

Or, la momentul emiterii lor, actele administrative contestate erau temeinice și legale, neimpunându-se anularea lor.

Chiar dacă prin adresa din 22 aprilie 2016 intimatului reclamant i-au fost solicitate dovezi doar pentru debitele de care Camera avea cunoștință la acel moment, nu înseamnă că îndeplinirea condiției impuse de art. 43 alin. (3) lit. e) din Regulament nu vizează toate datoriile existente la data soluționării cererii de avizare a asocierii, indiferent de forma de desfășurare a activității de la momentul nașterii acestor debite.

De asemenea, faptul că în cuprinsul acestei adrese s-a menționat acordul de principiu exprimat în Adunarea Generală din 2.04.2016 nu împiedică Colegiul Director ca în final să avizeze negativ cererea în considerarea unor date ce i-au parvenit, ulterior aordului de principiu, până la momentul pronunțării soluției.

În măsura în care intimatul reclamant a achitat sau își va achita toate datoriile scadente la care se referă art. 43 alin. (3) lit. e), are posibilitatea prevăzută expres de alin. (4) al aceluiași articol de a solicita un nou aviz.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale incidente la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici și Camera Notarilor Publici București, va casa sentința atacată și va respinge pe fond acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici și Camera Notarilor Publici București împotriva sentinței civile nr. 3948 din data de 09 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2017.