ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5386/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.04.2018 reclamanta A. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 26/09.03.2018 pronunțată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România în dosarul disciplinar nr. x/2017 prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 18/01.09.2017 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Notarilor Publici din România.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (11) teza finală din Legea nr. 36/1995 republicată potrivit cărora "Contestația se soluționează de către Consiliul Uniunii prin hotărâre. În cazul în care acțiunea disciplinară a fost exercitată de Președintele Uniunii sau de Colegiul Director al Camerei, Președintele Uniunii sau după caz, reprezentanții Camerei respective în Consiliul Uniunii nu vor participa la soluționarea contestației. Hotărârea prin care se soluționează contestația poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel București. Recursul poate fi declarat de notarul public, respectiv de titularii acțiunii disciplinare prevăzuți de lege în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este definitivă."

În motivarea acestei excepții, recurenta a arătat faptul că din conținutul acestui text rezultă că singura cale de atac este recursul, practic există un singur filtru al controlului judecătoresc, respectiv Curtea de Apel, iar hotărârea pronunțată de către această instanță este definitivă.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea din 21 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (11) teza a 2-a din Legea nr. 36/1995 în raport de dispozițiile art. 21 din Constituție, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (11) teza a 4-a din Legea nr. 36/1995.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 21 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 485 și următoarele din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a apreciat că dispozițiile art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995 încalcă dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție, prevăzute de art. 21 din Constituție.

A susținut recurenta că textul de lege contestat prevede o singură cale de atac judiciară, instituind un singur filtru al controlului judecătoresc cu privire la hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, respectiv recursul, dat în competența curții de apel. Aceasta, în condițiile în care, prin legile de reglementare a altor profesii liberale (avocații sau executorii jduecătorești) s-au prevăzut două grade de jurisdicție în ceea ce privește hotărârile pronunțate de comisiile de disciplină, respectiv recursul adresat curților de apel și apelul dat în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din perspectiva încălcării art. 21 din Constituție, recurenta a arătat că posibilitatea de a accede la justiție doar printr-o cale extraordinară de atac, condiționată de un număr limitat de motive de casare, echivalează cu îngrădirea accesului liber la justiție.

În privința art. 126 alin. (1) și alin. (6) din Constituție, recurenta a susținut că pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești, astfel încât controlul judecătoresc al actelor administrative emise în condițiile art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995 nu se poate realiza decât pe calea căii extraordinare de atac.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al intimaților, instanța de control judiciar constată a fi nefondată, din lucrările dosarului rezultând cu evidență că mandatul acordat consilierului juridic este justificat prin delegația depusă la instanța de fond.

Pe de altă parte, este de subliniat că potrivit art. 27 pct. 24 din Statulul Uniunii Notarilor Publici din România, normă de care se prevalează recurenta în susținerea acestei excepții, Consiliul Uniunii are printre atribuțiile sale reprezentarea, la cerere, a interesele notarilor publici și ale Camerelor în fața instanțelor de judecată, prin delegarea unui consilier juridic din aparatul propriu.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a U.N.N.P.R. este însă inadmisibilă, pentru că în calea de atac exercitată se critică respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, or reclamanta se prevalează de lipsa de legitimare a acestei instituții în legătură cu fondul litigiului, cu care instanța de recurs nu este învestită. Din această perspectivă se verifică numai calitatea de parte a acestei instituții în fața instanței de fond, asupra căreia instanța de fond sau celelalte părți litigante nu au ridicat nicio o obiecție, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind soluționată în contradictoriu și cu U.N.N.P.R.

Prin încheierea din data de 21.06.2019, Curtea de Apel București a dispus admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (11) teza a 2-a din Legea nr. 36/1995.

Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (11) teza a 4-a din Legea nr. 36/1995.

Prin cererea de recurs s-a susținut că, prin admiterea prin încheiere a unei excepții ridicate de parte, instanța a statuat și asupra neconstituționalității prevederilor legale ce fac obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Aceste susțineri nu pot primite. Curtea Constituțională este instanța care decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești/arbitrale privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Rolul instanței judecătorești de trimitere este doar de a verifica condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de una dintre părțile în litigiu, ceea ce în cauză se constată a fi realizat.

În continuare, a susținut recurenta că prevederile art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995 contravin dispozițiilor constituționale, respectiv art. 21 și art. 126 din Constituția României.

Acest aspect nu este în căderea instanței de control judiciar a fi analizat fără a-și depși atribuțiile cu care a fost delegată de legiutor, ci, așa cum s-a arătat în precedent, de a verifica în limitele învestirii, dacă în mod legal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Consituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (11) teza a 4-a din Legea nr. 36/1995.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar constată că în mod legal și just instanța de fond în verificarea condiției legăturii cu cauza a apreciat că îndeplinirea ei nu se verifică, întrucât consacrarea legală a unui singur grad de jurisdicție în materia dedusă judecății nu prezintă relevanță în cauză, instanța de fond fiind învestită cu soluționarea cauzei pe fond, iar nu cu privire la exercitarea căii de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, când norma în discuție ar fi prezentat importanță sub aspectul admisibilității ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al intimaților.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a U.N.N.P.R.

Respinge recursul, formulat de A. împotriva încheierii din 21 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2019.