ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2565/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 08 iunie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 44 din 08.05.2015, pronunțată de pârât în dosarul nr. x/2015.

Totodată, reclamanta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 36/1995.

1.2. Prin încheierea din 20 octombrie 2015, prima instanță a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 36/1995 și a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de către instanța de contencios constituțional.

1.3. Prin decizia nr. 678/2016, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2103 din 06 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2103 din 06 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 485 și următoarele din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii și anulării Hotărârii nr. 44 din 08.05.2015, emisă de pârât.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995, iar în cuprinsul notelor de ședință depuse la data de 12 iunie 2020, reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocate.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 februarie 2018, intimatul-pârât Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995, intimatul-pârât a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, iar în subsidiar, a prezentat argumentele pentru care apreciază că norma în discuție este conformă cu dispozițiile constituționale.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând cererea de suspendare a judecării cauzei, Înalta Curte constată că nu se impune o astfel de suspendare.

În cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate invocată în cursul soluționării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, o dată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

Înalta Curte constată că abrogarea, prin Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la suspendarea de drept a judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, a fost însoțită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

În cauza de față, în raport de soluția de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995, pronunțată prin încheierea din 17 iunie 2020, în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluționării unei căi extraordinare de atac.

II.2. Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, recurenta a învestit Curtea de Apel București cu un recurs declarat împotriva Hotărârii nr. 44/2015, prin care pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România a respins contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 1/2015, emisă de Consiliul de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici. Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora:

"Contestația se soluționează de Consiliul Uniunii prin hotărâre. În cazul în care acțiunea disciplinară a fost exercitată de președintele Uniunii sau de Colegiul director al Camerei, președintele Uniunii sau, după caz, reprezentanții Camerei respective în Consiliul Uniunii nu vor participa la soluționarea contestației. Hotărârea prin care se soluționează contestația poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel București. Recursul poate fi declarat de notarul public, respectiv de titularii acțiunii disciplinare prevăzuți de lege, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este definitivă."

În raport de acest text de lege, rezultă că sentința recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995, iar recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Este adevărat că instanța de fond, omițând că însăși cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită este calificată de legiuitor drept recurs, prin dispozitivul hotărârii a respins cererea de chemare în judecată, menționând calea de atac a recursului. Înalta Curte consideră că aceasta este o eroare materială, neexistând vreun act de procedură al instanței de fond, care să califice cererea cu care a fost învestită altfel decât prevede art. 74 alin. (11) din Legea nr. 36/1995. În acest context, mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii judecătorești nu deschide dreptul părții la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2103 din 06 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.