ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1177/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 ianuarie 2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iunie 2014, întocmit de pârâtă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 2800 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2800 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În opinia recurentei-reclamante, prima instanță a reținut, în mod nelegal, că nu ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat. Or, în cazul de față, condiția este pe deplin îndeplinită, întrucât există serioase îndoieli cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, ale cărui concluzii nu sunt fundamentate pe nicio probă concretă. Necontestarea de către AFIR a statutului recurentei de microîntreprindere prezintă o relevanță deosebită, în condițiile în care, acest statut reprezintă una dintre condițiile de eligibilitate pentru acordarea unui împrumut potrivit schemei prevăzute de Măsura 312. De asemenea, presupusa legătură dintre B. și A., invocată de inspectorii A.F.I.R., nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 346/2004.

Referitor la condiția existenței unei pagube iminente, prima instanță nu a reținut că nu ar fi îndeplinită. Însă, prin punerea în executare a procesului-verbal a cărui legalitate a contestat-o, s-a produs un prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității societății, precum și la concedierea angajaților.

De asemenea, a îndeplinit și condiția sesizării prealabile a autorității administrative emitente a actului contestat și că a făcut dovada achitării unei cauțiuni de 1% din suma contestată, 2.399,04 RON.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Intimata-pârâtă a mai învederat că solicitarea recurentei de "trimitere a dosarului spre rejudecare" este nefondată, întrucât nu a adus argumente care să demonstreze că prima instanță a pronunțat sentința atacată fără a intra în judecarea fondului, respectiv fără a analiza condițiile de admisibilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sau că ar exista un viciu de procedură, în sensul că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 3 februarie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanță, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iunie 2014, emis de autoritatea pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarul de recurs, prin sentința nr. 312 din 9 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat fondul cauzei, respingând acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față.

Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat la 9 februarie 2015, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efecte.

5.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 2800 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM