ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2462/2018

Prin decizia nr. 946A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost respinse ca nefondate cererile de revizuire formulate de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1177 din data de 1 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei nr. 946A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, revizuenții A. și B. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de revizuire.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 28 iulie 2017.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C. S.A. a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., art. 483 alin. (2) din același cod, precum și în raport cu dispozițiile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 193/2000. Pe fondul recursului, intimata C. S.A. a solicitat respingerea recursului, întrucât criticile nu vizează soluția de respingere a revizuirii dispusă prin decizia nr. 946/2017 împotriva căreia s-a formulat recursul, ci soluția dată prin decizia nr. 1177/2016 pronunțată în apel.

Recurenții-revizuenți A. și B. au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului și a apărărilor intimatei invocate în cadrul întâmpinării.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 20 februarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, recurentul-revizuent B. a depus punct de vedere la raport. Ulterior, s-a acordat termen de judecată la data de 5 iunie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: Prealabil prezentării argumentelor care justifică soluția inadmisibilității recursului promovat în cauză, se consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, decizie în cadrul căreia s-a statuat la paragraful 32 faptul că "urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.". Astfel, având în vedere că decizia împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost pronunțată la data de 22 mai 2017, anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, respectiv 20 iulie 2017, rezultă că aceasta nu produce efecte în prezentul litigiu. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. În cauză, decizia nr. 946A din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, ce face obiectul prezentului recurs, a fost pronunțată în calea de atac a revizuirii formulată împotriva unei decizii dată în apel, această din urmă hotărâre fiind definitivă, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Așadar, recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 513 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 946/A din 22 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.