ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2468/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 19 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanței:

I. Constatarea nulității absolute a clauzelor din secțiunea nr. 6) alin. (1) teza I din Condițiile speciale și din secțiunea nr. 1) referitoare la definiția riscului valutar, secțiunea nr. 4) pct. 4.1., 4.2 și 4.5 secțiunea nr. 7) pct. 7.1 lit. p) din Condițiile generale ale contractului de credit nr. x/03.06.2008, pentru încălcarea de către pârâtă a următoarelor obligații:

(i) obligațiile de informare, consultare și avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractului de credit;

(ii) obligația de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice);

(iii) obligația de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare;

(iv) obligația de a nu introduce clauze abuzive în contractul de credit;

II. Obligarea băncii pârâte la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la data contractării creditului, la cursul CHF- LEU din acea zi.

III. Obligarea băncii la achitarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1793 din 21.03.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondată acțiunea privind pe A. și B. și pe pârâta D. S.A..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, care au solicitat schimbarea, în tot, a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință din 4 septembrie 2017 cauza a fost amânată în vederea soluționării cauzei C-186/2016 a Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1866A din 30 octombrie 2017 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-reclamanți B. și A., împotriva sentinței civile nr. 1793 din 21 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A. (fostă C. SA).

Împotriva deciziei civile nr. 1866A din 30 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă au declarat recurs reclamanții B. și A..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., reclamanții B. și A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Prin întâmpinarea depusă la 15 februarie 2018, intimata D. S.A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 mai 2018 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este admisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 4 iunie 2018, recurenții depunând punct de vedere.

Prin cererea aflată la dosarul de recurs, recurenții-reclamanți A. și B., în temeiul art. 406 C. proc. civ., au solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care solicită instanței să ia act de această renunțare și, în consecință să anuleze în tot hotărârile ce vor fi fost deja pronunțate în dosarul sus-menționat.

În acest sens, au anexat declarația notarială de renunțare la judecată, autentificată sub nr. x din 19 august 2020 de Societatea Profesională Notarială "Ad Solemnitatem".

Înalta Curte, în raport cu cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, constată următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege".

In conformitate cu art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă iar, potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

În acest context, se reține că prin declarația notarială de renunțare la judecată, autentificată sub nr. x din 19 august 2020 de Societatea Profesională Notarială "Ad Solemnitatem", recurenții-reclamanți A. și B. au mandatat intimata-pârâtă D. S.A. să depună la dosarul cauzei prezenta cerere de renunțare la judecată, menționând că prezentul mandat este irevocabil, în condițiile art. 2032 alin. (2) C. civ.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

In considerarea dispozițiilor legale anterior menționate și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurenților-reclamanți de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată.

În acest sens, instanța constată renunțarea la judecată printr-o hotărâre prin care dispune închiderea dosarului, iar cum renunțarea s-a făcut în calea extraordinară de atac a recursului, instanța va dispune anularea hotărârilor pronunțate în cauză, așa cum de altfel s-a solicitat prin intermediul declarației de renunțare la judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voință a părții se înscrie în principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor cerute de lege și faptul că această renunțare se înscrie în limitele principiului disponibilității, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea reclamanților A. și B. la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei D. S.A., sens în care va anula sentința civilă nr. 1793 din 21 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și decizia civilă nr. 1866 A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamanților A. și B. la judecata cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei D. S.A..

Anulează sentința civilă nr. 1793 din 21 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și decizia civilă nr. 1866 A din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2020.