ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3178/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.12.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: anularea Deciziei nr. 39710 din 19 noiembrie 2014 emisă de AFIR prin care a fost respinsă contestația prealabila formulata de reclamantă și pe cale de consecința anularea in tot a Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 30782 din 10 septembrie 2014 ca netemeinic și nelegal; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 758 din data de 17.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

A fost anulată Decizia nr. 39710 din 19 noiembrie 2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 10.09.2014, ambele emise de pârâta AFIR.

Recursul

Împotriva acestei sentințe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență, pârâta AFIR a arătat următoarele:

- O primă critică adusă sentinței nr. 758 din 17 martie 2015 are în vedere faptul că instanța de fond a apreciat că "la momentul martie 2012 pârâta a apreciat că nederularea activității nu reprezintă o neregulă, permițându-se continuarea proiectului pentru o perioadă de 2 ani".

La momentul controlului din luna martie 2012, echipa de control a constatat faptul că, până la acea dată, societatea nu a prestat activitatea pentru care a primit finanțare, respectiv servicii de depozitare produse de origine animală către terți, în depozit negăsindu-se "materie primă" întrucât, astfel după cum spune chiar beneficiarul, "depozitul de produse congelate se afla în conservare".

Agenția a dat dovadă de înțelegere față de recurenta-reclamantă, solicitând de la aceasta întocmirea unui Plan de redresare economico-financiară pentru următorii doi ani. Așadar, neregula identificată de către echipa de control ex-post exista și la momentul controlului din luna martie 2012. astfel că aprecierea instanței de fond nu este întemeiată.

- A doua critică are în vedere faptul că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că reclamanta "a asigurat funcționalitatea proiectului și utilitatea investiției, planul de redresare fiind suficient".

Faptul ca A. s-a reorientat către sectorul "legume, fructe și cartofi" nu poate acoperi cele declarate în cererea de finanțare, unde proiecția volumelor a fost efectuată pentru o dezvoltare progresiva a activității pentru 3 ani, respectiv 5 ani, în vederea atingerii unui randament eficient al investiției cofinanțate, spre finalul perioadei.

De asemenea, în conformitate cu Fișa de verificare a criteriilor de selecție, la criteriul 53 - Sectorul agricol, beneficiarul a primit 30 de puncte, pentru lapte și produse lactate, carne, produse din carne și ouă, iar privitor la "legume, fructe și cartofi", beneficiarul ar fi primit numai 27 de puncte. Cele 2 subcriterii nu se pot cumula, așa cum reiese din centralizatorul transmis de beneficiar, unde pentru perioada Iunie 2011 - considerat anul 1 și luna mai 2014 - considerat anul 4, rezultă o depășire de 8.513,69 to.

Autoritatea contractantă nu a avut știință despre aceste probleme, întrucât beneficiarul nu a uzat de dreptul prevăzut în Contractul de finanțare, putând să aducă la cunoștința AFIR aceste dificultățile existente și să solicite încheierea unui act adițional in care să fie menționate modificările intervenite.

Mai mult decât atât, arată că în perioada 18.05.2011-26.10.2012, recurenta-reclamanta a desfășurat doar activități de marketing, așa cum a reținut și instanța de fond.

Având în vedere că în urma efectuării controlului documentar efectuat de către A.F.I.R. s-a constatat că S.C. A. S.R.L. nu a desfășurat activitate cofinanțată pentru o perioadă de 527 de zile din totalul de 1198 zile ce reprezintă perioada de valabilitate și monitorizare a contractului, iar prin contractul de finanțare, respectiv art. 1 alin. (1) din Anexa 1, beneficiarul s-a obligat să "execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare".

- Având în vedere aspectele invocate de contestatar, și în urma analizei prevederilor legale in vigoare cumulate cu documentele probante ce stau la baza procesului-verbal contestat, s-a constatat că încălcarea de către beneficiar a criteriilor de eligibilitate a fost realizată în mod continuu pe o perioadă de aproape un an și jumătate.

Situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli care a afectat contractul de finanțare, iar în acest context, ca urmare a încălcării normelor contractuale, respectiv nerespectarea Planului de afaceri, integrat Cererii de finanțare (obligație asumată prin semnarea contractului de finanțare), subscrisa a dat eficiență principiului proporționalității instituit prin dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, debitul constituit în sarcina beneficiarului fiind proporțional cu neregula constatată.

Astfel, deoarece perioada afectată de neregulă este de 527 zile, din cele 1198 zile de valabilitate a contractului (de la data ultimei plăți), reprezentând un procent de 43,99% din suma de 7.340.512,61 RON (total ajutor financiar nerambursabil), suma imputată este de 3.229.091,50 RON, încasată necuvenit de beneficiar sub formă de ajutor financiar nerambursabil de la A.F.I.R.

- A patra critică adusă sentinței nr. 758 din 17 martie 2015 are în vedere că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că "nu a fost prejudiciat în nici un fel bugetul Uniunii Europene și în plus neexistând vreun risc potențial", iar Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE, statele având au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . .] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AIPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat.

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Prin semnarea contractului de finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Or, APDRP are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a contractului de finanțare și indiferent de momentul constatării neregulilor.

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate și normele incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește "neregula" identificată de echipa de control expost și la momentul controlului din luna martie 2012 constând în nederularea activităților de depozitare în perioada 18.05.2011 - 26.10.2012

Înalta Curte constată că într-adevăr, în raport cu situația de fapt prezentată de reclamanta-intimată, necontestată de recurenta-pârâtă, în perioada 18.05.2011 - 26.11.2012 S.C. A. S.R.L. IMM a desfășurat activitatea specifică în raport de cererea de finanțare reușind să atingă obiectul general Măsura 123 "Creșterea competitivității întreprinderilor de procesare agroalimentare și forestiere, prin îmbunătățirea performanței generale a întreprinderilor din sectorul de procesare și marketing a produselor agricole și forestiere, printr-o mai bună utilizare a resurselor umane și altor factori de producție.

Obiectul contractului de finanțare din 28.08.2009 l-a constituit "Înființare depozit frigorific en-gros produse alimentare sat Dragomirești Vale...".

Se reține poziția contradictorie a autorității recurente care la data de 9.03.2012, în urma controlului privind eligibilitatea proiectului a reținut că societatea nu a desfășurat activitate de depozitare produse din carne și carne congelată, însă echipa de control a solicitat și societatea reclamantă a depus un plan de redresare iar acesta a fost derulat cu acordul recurentei, fiind îndeplinite astfel obiectivele din cererea de finanțare.

Dacă această împrejurare constând în nedesfășurarea activității de depozitare produse din carne este considerată în 2012 în acord cu obiectivele din cererea de finanțare, urmând a se permite încă 2 ani confirmarea proiectului cu privire la realizarea rulajelor pentru produse pe bază de carne (care a fost și depășit) atunci concluziile activității de verificare din Procesul-verbal nr. x/10.09.2014 nu sunt corelate și justificate de situația de fapt și primele constatări ale AFIR.

În acest context, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că nu există neregulă, inspectorii AFIR luând în considerare pe bună dreptate perioada de recesiune economică și ceilalți factori care au afectat funcționalitatea proiectului și utilitatea investiției, totodată având în vedere realizarea rulajelor pentru produse agroalimentare și activitatea desfășurată în scopul prospectării pieței și atragerii de clienți, activitate de marketing recunoscută de recurent.

- Referitor la cea de-a doua critică de recurs - funcționalitatea proiectului și utilitatea investiției, respectiv raportarea la planul de redresare

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta AFIR se referă la fișa de verificare a criteriilor de selecție MS3 - lapte și produse lactate, carne și produse din carne și ouă, pentru care A. S.R.L. a primit 30 puncte și nu 27 cât ar fi primit pentru legume, fructe și cartofi.

Se reține în primul rând că în procesul-verbal contestat în cauză nu s-a reținut acest argument iar instanța de fond nu a dezbătut acest motiv suplimentar.

În al doilea rând nu se poate face o analiză a funcționalității proiectului și utilității investiției decât în contextul faptului că însăși recurenta constatând dificultăți obiective în derularea proiectului, fără a se consemna modificări de criterii în obiectivul de investiții a considerat în anul 2012 că reclamanta poate finaliza cu succes activitatea și a propus planul de redresare.

Activitatea de marketing desfășurată de reclamantă se încadrează în obiectivul general "Măsura 123: Procesare și marketingul produselor agricole".

În ceea ce privește proporționalitatea măsurii adoptate

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecventa neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Art. 6 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd că:

"În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a face reduceri din sumele solicitate la rambursare/plata reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de beneficiari, în situația în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială a indicatorilor de rezultat/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării prin contracte/acorduri/decizii/ordine de finanțare nerambursabilă ori prin alte tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel".

Înalta Curte constată că în contextul în care se apreciază că nu a existat neregulă iar obligațiile rezultate din normele contractuale au fost considerate îndeplinite în raport cu obiectivul investiției în 2012 (când nu erau decât utilaje de produse agro-alimentare, activități de prospecțiuni și marketing și de întreținere a depozitului), s-a apreciat că se păstrează activitatea specifică prevăzută în contract și în cererea de finanțare, cu atât mai mult după redresarea societății și depășirea rulajelor pentru carne, lactate și produse din ouă, realizându-se mai mult decât a fost prevăzut în studiul de fezabilitate. Nu există o legătură/proporție rezonabilă între numărul de zile considerate neeligibile și realizarea obiectului investiției recunoscute de recurentă.

- Ultimul motiv de recurs privind aprecierea instanței de fond în sensul inexistenței prejudiciului și al vreunui risc potențial pentru bugetul U.E.

Curtea constată că în mod greșit organul de control AFIR după ce a stabilit un plan de redresare împreună cu societatea-reclamantă, plan care a fost realizat iar activitatea desfășurată a depășit rulajele prevăzute în obiectivul stabilit, întâi a considerat "neregulă" situația care a condus la redresarea societății apoi, deși s-au obținut rezultate iar proiectul a fost salvat consideră că s-a prejudiciat bugetul UE.

Cu atât mai mult cu cât în Nota AFIR nr. 36286 din 28.10.2014 se menționează că "în urma verificărilor efectuate până în prezent au fost identificate deficiențe/sincope privind derularea activităților din cadrul proiectelor finalizate, cauzate de factori externi, independenți de voința beneficiarului care nu aduc modificări substanțiale asupra eligibilității proiectului (respectiv nu aduc atingere naturii (caracteristicilor destinației) și care necesită un timp mai îndelungat de remediere..." .

Art. 8 alin. (2) din Regulamentul CE, Euratom nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, care prevede faptul că:

"măsurile de control se adaptează caracterului specific al fiecărui sector și sunt proporționale cu obiectivele urmărite. Ele trebuie să țină seama de practicile și structurile administrative existente în statele membre și se stabilesc astfel încât să nu conducă la constrângeri economice sau costuri administrative excesive".

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans", iar conform art. 8 din Anexa I "Prevederi Generale, art. 8 alin. (7) "Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația în perioada de valabilitate și monitorizare a prezentului contract de finanțare".

În speță, s-a dovedit că scopul din obiectul cererii de finanțare a fost atins.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, neexistând motive de recurs întemeiate, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 758 din 17 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.