ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2018

Asupra cauzei de față, văzând și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A. reținându-se că prin definiția dată cererii de intervenție accesorie, dispozițiile art. 63 C. proc. civ. au în vedere sprijinirea apărării uneia din părți, în cazul de față aparatului.

De esența cererii de intervenție accesorie, spre deosebire de intervenția principală care deduce judecății o pretenție proprie, este făptui că terțul nu formulează decât apărări în sprijinul părții în interesul căreia a intervenit, urmărind pronunțarea unei hotărâri în favoarea acesteia din urmă.

S-a reținut că intervenția accesorie este o simplă apărare determinând lărgirea cadrului procesual din punctul de vedere al părților și nu a obiectului litigiului.

Din perspectiva celor expuse s-a constatat că prin cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta A., se tinde la valorificarea unor drepturi proprii ale petentei și nu la susținerea unor apărări în interesul părții pentru care a dorit să intervină, ceea ce conduce la concluzia că cererea formulată este în fapt o veritabilă cerere de intervenție principală a cărei valorificare nu poate avea loc decât în fața primei instanțe, motiv pentru care s-a constatat ca în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 63 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal. intervenienta A., solicitând casarea ei și pe cale de consecință admiterea cererii de intervenție accesorie. în drept au fost invocate dispozițiile art. 483 și urmat. C. proc. civ.

Criticile aduse încheierii atacate vizează încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., potrivit cărora în aplicarea principiului aflării adevărului judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului obiectiv.

Or. susține recurenta, în mod greșit a fost respinsă cererea de probațiune în ce privește situația terenului din litigiu. în condițiile în care din Registrul cadastral al posesiilor din municipiul Sibiu rezultă că parcela x este înscrisă în partida cadastrală nr. x, categoria de folosință arabil cu suprafața de 49.300 mp, situată în tarlaua x, proprietar fiind B., situație ce demonstrează faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii invocate de reclamantul C.

în raport de această situație recurenta a învederat că prin cererea de intervenție accesorie susține poziția procesuală pârâtului Municipiul Sibiu.

încheierea din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016 a format obiectul unei îndreptări de eroare materială dispusă din oficiu de către instanța.

Astfel, prin Încheierea civilă nr. x din 24.XI.2017.

Pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016/a2 s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, în Dosarul nr. x/85/2016, în sensul introducerii unui nou alineat cu a următorul conținut: Respinge ca inadmisibila cererea de intervenție accesorie formulată de petenți A., reținându-se că dintr-o eroare nu s-a trecut în dispozitiv această dispoziție.

Împotriva Încheierii civile nr. x din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016/a2 a declarat recurs intervenienta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22.XII.2017 sub Dosarul nr. x/85/2016/a2.

Criticile aduse încheierii civile nr. x din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016/a2 vizează următoarele aspecte:

Recurenta A. susține că încheierea sus enunțată nu se circumscrie dispozițiilor art. 442 C. proc. civ. ce vizează îndreptarea hotărârilor.

În acest sens se învederează că prin completarea dispozitivului cu o nouă motivare de respingere pe un alt temei a cererii de intervenție accesorie, instanța a judecat cauza din nou fără a cita părțile fiind încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv pentru care în temeiul art. 488 alin. (5) C. proc. civ., se solicită casarea încheierii.

Recurenta mai arată că în dispozitivul încheierii completate, cererea de intervenție este respinsă ca nefondată și nu ca inadmisibilă, situație în care sunt invocate dispozițiile art. 488 alin. (6) C. proc. civ., susținându-se că nu se poate dispune respingerea ca nefondată a unei cereri de admitere în principiu.

S-a mai învederat că încheierea prin care s-a respins cererea de intervenție accesorie este netemeinică și nelegală câtă vreme intervenția este pe deplin justificata, iar pârâtul Municipiul Sibiu, în favoarea căruia a formulat cererea de intervenție accesorie a fost de acord cu admiterea ei în principiu.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a mai arătat că terenul din litigiu a aparținut lui B., că din Registrul cadastral al posesiilor rezultă că terenul nu face obiectul fondului funciar și prin urmare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii invocate de reclamantul C.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/85/2016/a2 față de dispozițiile art. 139 C. proc. civ. și. art. 107 alin. (1) și (5) din Regulamentul de ordine interioară ai instanțelor judecătorești - aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17.XII.2015, precum și față de împrejurarea că între Dosarul nr. x/85/2016/al și Dosarul nr. x/85/2016/a2, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, există o strânsă legătură cu referire la soluționarea cererii de recurs formulată împotriva încheierii din 02.XII.2017 pronunțată de Curtea de Apei Alba lulia în Dosarul nr. x/85/2016, Înalta Curte a dispus conexarea Dosarul nr. x/85/20166/a2 la Dosarul nr. x/85/2016/al.

Urmare a conexării celor două dosare, Înalta Curte va examina recursurile declarate de intervenienta A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017 și respectiv a Încheierii nr. x din 24 noiembrie 2017 prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale invocate.

Astfel, în ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016, din perspectiva motivului de recurs ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 22 C. proc. civ., ce reglementează roiul judecătorului în aflarea adevărului, prevăd în alin. (1) că judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept ce îi sunt aplicabile.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte apreciază că rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului obiectiv se concretizează printre altele și în calificarea exactă a cererii, în raport de conținutul ei, și nu după denumirea dată de părți.

Din această perspectivă în vederea calificării juridice a cererii formulată de intervenienta, instanța de apel a avut în vedere conținutul cererii de intervenție în care intervenienta a arătat că "imobilul din litigiu se identifică cu parcela x înscrisă în partida cadastrală nr. x, categorie de folosință arabil în suprafață de 49-300 mp situată în tarlaua x, proprietar fiind B. cu domiciliul în Sibiu, str. x" cu o folosință asupra terenului începând din anul 1946 prin împroprietărire, că; "cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Municipiul Sibiu este justificată și sprijinită pe argumentul că este succesoarea în drepturi a proprietarului terenului din litigiu, B., care a lucrat și stăpânit terenul până în anul 1978 (până la decesul acestuia) folosința terenului fiind continuată de ea în condițiile stabilirii calității sale de moștenitoare prin certificatul de moștenitor nr. x eliberat la 15.4.2017 de B.N. C."

Față de susținerile și explicațiile intervenientei în fundamentarea cererii de intervenție, instanța de apel a procedat la calificarea juridică a cererii în respectarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., reținând că intervenienta prin aspectele învederate tinde la valorificarea unor drepturi proprii, situație în care cererea de intervenție este una principală și nu accesorie.

În ceea ce privește critica recurentei legată de greșita respingere a cererii de intervenție accesorie, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 67 C. proc. civ., natura juridică a intervenției accesorii este de apărare. Totuși, terțul nu devine un simplu apărător al pârâtei în favoarea căreia a intervenit. El are un interes în participarea la judecarea litigiului respectiv, pentru că prin aceasta se poate evita să fie acționat ulterior în judecată de partea pe care o sprijină.

Cu toate acestea, spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit.

Din perspectiva celor expuse, a argumentelor de fapt invocate în susținerea cererii de intervenție, Înalta Curte constată că într-adevăr, intervenienta tinde să-și valorifice drepturi proprii în condițiile în care a arătat că este succesoarea lui B., proprietarul terenului din litigiu.

Or, în condițiile în care intervenienta invocă drepturi proprii, cererea de intervenție în mod legai și corect a fost calificată de instanța de apel ca o veritabilă cerere de intervenție principală și nu accesorie.

Cum o astfel de cerere poate ii tăcută potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (1) C. proc. civ. numai în fața primei instanțe și nu în fața instanței de apel, Înalta Curte reține că soluția de respingere a cererii de intervenție ea inadmisibilă este legală.

Din perspectiva inadmisibilității cererii de intervenție. Înalta Curte reține că este nefondată și critica recurentei legată de respingerea cererii de probațiune în ce privește situația terenului din litigiu.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei legată de încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016, urmează a fi respins ca atare.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva Încheierii civile nr. x din 24.11.2017, dată în camera de consiliu de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr x/85/2016/2. recurenta a susținut că prin completarea dispozitivului cu o nouă motivare de respingere pe un alt temei a cererii de intervenție, practic instanța a judecat cauza din nou, fără a cita părțile așa cum prevăd dispozițiile C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 488 alin. (5) C. proc. civ., s-a solicitat casarea hotărârii întrucât au fost încălcate dispozițiile de procedură a căror nerespectare atrag sancțiunea nulității hotărârii.

Din perspectiva motivului de recurs invocat de recurentă, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 488 alin. (5) C. proc. civ. vizează ipoteza în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs a fost invocat în condițiile în care se susține că părțile nu au fost citate pentru termenul din 24.11.2017, când instanța de apel din oficiu a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul încheierii din 02.11.2017.

Înalta Curte constată că potrivit art. 442 alin. (1) C. proc. civ., pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere " erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri".

Procedura îndreptării erorilor materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri este o procedură necontencioasă nefiind supusă dezbaterilor în condiții de contradictorialitate, întrucât prin aceasta nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, respectiv deducerea în fața judecății a unui conflict de interese.

Principiul citării obligatorii a părților pentru soluționarea oricărei cereri adresate instanței de judecată funcționează cu caracter imperativ potrivit art. 153 C. proc. civ. numai dacă prin lege nu se dispune altfel.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 442 alin. (2) C. proc. civ. prevăd o derogare de ia principiu! sus enunțat în sensul că în procedura îndreptării erorilor materiale din hotărâri sau încheieri părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

Cum pentru îndreptarea erorii materiale din încheierea din 2 noiembrie 2017. instanța de apel în condițiile prevăzute de art. 442 alin. (2) C. proc. civ. a apreciat că nu era necesară prezența părților pentru a da lămuriri, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentă, Înalta Curte reține că acest motiv de casare vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii, ori motive străine de natura cauzei.

Raportând aceste dispoziții atât la considerentele încheierii din 2.11.2017 cât și ale încheierii din 24.11.2017, Înalta Curte constată că motivarea unei hotărâri înseamnă stabilirea în concret, clar șl precis, a stării de fapt, încadrarea unei situații particulare de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că instanța de apel atât în încheierea din 02.11.2017 cât și în cea pronunțată la 21.11.2017 a arătat motivele de fapt și de drept ce au determinat soluțiile pronunțate, în condițiile în care cererea de intervenție accesorie nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 63 C. proc. civ., precum și în condițiile în care dintr-o eroare materială în dispozitivul încheierii din 2.11.2017 nu a fost trecută dispoziția de respingere a cererii de intervenție accesorie, ca inadmisibilă.

Or, în condițiile în care considerentele încheierilor atacate cu recurs sunt clare, concise. Iară elemente contradictorii sau străine de cauză, criticile recurentei legate de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (6) C. proc. civ., sunt nefondate.

Cum nici una din criticile recurentei nu se circumscrie dispozițiilor art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile formulate de recurenta A. împotriva încheierii din 2.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, în Dosar nr. x/85/2016 și împotriva Încheierii nr. x din 24.11.2017, dată în camera de consiliu, pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/85/2016/a2, ca nefondate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenta A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/85/2016 și împotriva Încheierii nr. x din 24 noiembrie 2017, dată în camera de consiliu, pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/85/2016/a2, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.