ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 255/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
255/2018
Asupra
recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a IV-a, sub nr. x/3/2016,
contestatorul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații G.R.,
A.N.R.P. și C.N.C.I. să se pronunțe o hotărâre prin care
să se dispună anularea Deciziei de invalidare nr. x/2016, emisă
de pârâtă și validarea integrală a dispoziției nr. 80/2001
emisă de Primarul comunei Aușeu și plata despăgubirilor în
sumă de 30.000.000 RON actualizată, a dobânzilor și
penalităților aferente pentru imobilul înscris în CF nr. 97 Gheghie,
nr. top 71 comuna Aușeu, județul Bihor, reprezentând casă
și anexe gospodărești precum și teren în
suprafață de 835 mp.
Prin
Încheierea din 18 octombrie 2016 Tribunalul București, secția a V-a
civilă, a admis excepția de conexitate și a conexat Dosarul nr.
x/3/2016 la Dosarul nr. x/3/2016 aflat pe rolul Tribunalului București,
secția a IV-a civilă, constatându-se că au același obiect,
în Dosarul nr. x/3/2016 figurând ca părți reclamanta B., pârâta
C.N.C.I., precum și A., în calitate de titular al cererii, de
intervenție principală.
Prin
Sentința nr. 65 din 23 ianuarie 2017, Tribunalul București,
secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei B.
A respins
acțiunea conexă formulată de reclamanta B., ca fiind
introdusă de o persoană fără calitate procesuală
activă.
A respins
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A.,
ca neîntemeiată.
A respins
acțiunea în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și G.R., ca fiind
introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală
pasivă.
A respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.C.I.
A respins
acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta
C.N.C.I., ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., apelul
fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a
IV-a civilă, sub nr. x/3/2016.
La data de 25
octombrie 2017, C. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul
intimaților-pârâți G.R., A.N.R.P. și C.N.C.I. și a
solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se
respingă apelurile formulate de A. și B. și sa se
mențină ca legală și temeinică Sentința
civilă nr. 65 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul
București, secția a IV-a civilă.
În motivarea
cererii, C. a susținut că are calitatea de moștenitoare a
autorilor naționalizați D. născut E., respectiv a fiului
acestuia F. și își justifică vocația succesorală
legală în raport cu succesiunea acestora în calitate de fiică a mamei
sale, G., născută ... și de moștenitoare legală a
fratelui mamei sale, H.
Prin cererea
precizatoare depusă la dosar în ședința publică din data de
6 decembrie 2017, C. a arătat că a formulat cererea de
intervenție accesorie tinzând la protejarea unui interes legitim public,
respectiv pentru ca instanța să fie în cunoștință de
cauză că reclamantul-apelant A. își justifică legitimarea
procesuală activă pe acte false.
Prin
Încheierea din 6 decembrie 2017 pronunțata în Dosarul nr. x/3/20/6, Curtea
de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de
intervenție accesorie formulată de C., ca inadmisibilă.
Pentru a
decide astfel, instanța de apel a reținut că, la momentul
pronunțării asupra admisibilității în principiu a cererii
de intervenție voluntară, trebuie să aibă în vedere
domeniul de aplicare al intervenției, interesul propriu al terțului
și legătura dintre cererea principală și cererea de
intervenție.
În ipoteza
cererii de intervenție accesorie, interesul propriu al terțului este
distinct de cel al părții în favoarea căreia intervine,
nedovedit în cauză, întrucât o soluție favorabilă pârâților
în litigiul de față, în care se contestă, în raport de
prevederile Legii nr. 165/201, Decizia nr. 7.220 din 3 februarie 2006
emisă de C.N.C.I., nu are drept consecința obținerea unui folos
de către titulara cererii de intervenție.
Apărările
în sprijinul părții în interesul căreia intervine terțul
(lipsa calității de moștenitor a celor doi reclamanți) nu
au legătură cu motivele de invalidare a dispoziției emise de
unitatea notificată, motive cuprinse în decizia contestată, care
vizează lipsa calității de imobil preluat în mod abuziv de
către stat.
Împotriva
acestei încheieri, în termen legal, C. a declarat recurs.
Invocând
motivele prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta
C. a susținut că în mod nelegal, cu încălcarea
dispozițiilor art. 61 și art. 63 C. proc. civ., Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de
intervenție accesorie.
Recurenta a
susținut că a formulat cererea de intervenție accesorie tinzând
la protejarea unui interes public, susținut și afirmat de pârâtele
din acțiunea dedusă judecății, respectiv pentru ca
instanța de apei să fie în cunoștință de cauză
că reclamantul A. își justifică legitimarea procesuală
activă pe acte false, existând un Raport de constatare criminalistică
din 22 iunie 2016 în Dosarul nr. x/P/2015 al D.N.A. din care reiese că
familia I. și J., precum și "moștenitorul testamentar"
A., revendică pe baza unor falsuri moștenirea rămasă de pe
urma lui D. și F., autorii naționalizați.
În virtutea
rolului său activ, instanța de apel trebuia să stăruie în
aflarea adevărului și să dea eficiența juridică ce se
cuvenea înscrisurilor depuse în dovedirea cererii de intervenție
accesorie, fiind relevant la rejudecarea în apel a cererii formulate la fond de
către A. dacă i se mai pot admite pretențiile în condițiile
în care judecătorii sunt în cunoștință de cauză
că judecă pe acte false.
Recurenta a
mai susținut că justifică, totodată, un interes propriu
circumscris interesului legitim public, fiind nepoata autorilor
naționalizați D. și F., aspect ce urmează a fi lămurit
în cursul soluționării Dosarului nr. x/2/2016 aflat pe rolul
Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și ca
urmare a cercetărilor penale din Dosarul nr. x/p/2015 al DNA - ST Alba
Iulia, în care are calitatea de parte vătămată.
După
redactarea Încheierii din 6 decembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr.
x/3/2016 de către Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, în raport de considerentul instanței prin care s-a
reținut inexistența unui interes propriu al său dovedit, care
să justifice admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție
accesorie, recurenta a depus o completare a motivelor de recurs prin care a
susținut că interesul propriu izvorât din legătura sa de rudenie
cu autorii naționalizați D. și F. este circumscris interesului
public de a proteja încrederea publică ce trebuie să fie
acordată de orice persoană înscrisurilor cu valoare probatorie.
Referitor la
considerentul instanței prin care s-a reținut că
apărările sale din cadrul cererii de intervenție nu se circumscriu
motivelor de invalidare pe care se fundamentează dispoziția
emisă de unitatea notificata, recurenta a susținut că este
nelegal și netemeinic, întrucât motivele de ordine publică pe care
le-a invocat au preeminență față de motivele de invalidare
la care instanța de apel face trimitere, având obligația de a le
invoca din oficiu, cu prioritate.
Recurenta C.
a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și
admiterea, în principiu, a cererii de intervenție accesorie formulate.
Înalta Curte
va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele care succed.
Potrivit art.
61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., normă specială în
această materie, oricine are interes poate interveni într-un proces care
se judecă între părțile originare, iar intervenția este
accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Dispozițiile
art. 61 - 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiții de
exercițiu ale acțiunii civile în măsura în care nu contravin
instituției intervenției voluntare astfel cum este reglementată
distinct de normele procedurale menționate.
Dispozițiile
art. 32 C. proc. civ., care prevăd condițiile de exercitare a
acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să
justifice un interes, printre celelalte cerințe impuse pentru formularea
și susținerea unei cereri în fața instanțelor civile.
În
completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca interesul
să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Cadrul
procesual al acțiunii deduse judecății este configurat de
dispozițiile art. 35 al Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru
finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
care prevede dreptul persoanei care se consideră
îndreptățită să atace deciziile emise cu respectarea
prevederilor art. 33 și 34 ale legii la secția civilă a
tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul
entității sau, în cazul în care decizia n-a fost emisă în
termenele prevăzute de lege, să se adreseze instanței
judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la
expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Alin. (3) al
legii prevede că "În cazurile prevăzute la alin. (1) și
(2), instanța judecătorească se pronunță asupra
existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune
restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri
reparatorii în condițiile prezentei legi.
Dispozițiile
menționate își găsesc corespondentul în dispozițiile art.
26 al Legii nr. 10/2001, ce a precedat Legii nr. 165/2013, aceste legi speciale
de reparație conferind posibilitatea atacării actului emis în
procedura administrativă doar persoanei îndreptățite, care a
formulat solicitarea, iar nu și unor terțe persoane.
Așa
fiind, în cererile de chemare în judecată întemeiate pe legile speciale de
reparație (nr. 10/2001 și nr. 165/2013) nu poate fi primit nici un
demers juridic al unei terțe persoane care susține și emite
pretenții proprii cu privire la bunul ce face obiectul
deciziei/dispoziției atacate de persoana îndreptățită sau,
cum e cazul în speță, invocă, pe calea cererii de
intervenție accesorie, un interes propriu grefat pe un afirmat interes
legitim public, terța persoană având la îndemână alte mijloace procesuale
de valorificare a dreptului pretins.
Astfel,
deși în speță recurenta se prevalează de calitatea de
moștenitoare a autorilor care au deținut bunul ce face obiectul
dispoziției atacate de un alt moștenitor, care a urmat procedura
administrativă prevăzută de legile speciale de reparație,
pentru a-și justifica interesul în formularea cererii de intervenție
accesorie - susținând că persoana îndreptățită se
folosește de acte false în dovedirea calității de pretins
moștenitor (sens în care a invocat existența unor cercetări
penale în curs) și că, astfel, ar fi protejat un interes public -,
această apărare, în favoarea pârâților în contradictoriu cu care
se judecă persoana îndreptățită (reclamantul A.) nu poate
fi primită în cadrul procesual al Legii nr. 165/2013, care este strict
determinat sub aspectul participanților la proces și al obiectului
acțiunii.
În acest
context procesual, afirmarea protejării unui interes public nu poate
constitui temei legal pentru admisibilitatea unei cereri de intervenție
accesorie, aspectele pretinse putând fi valorificate prin alte mijloace legale.
Pentru
considerentele expuse se constată că, în mod legal, instanța de
apel a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite toate
condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de
intervenție accesorie, în raport de natura litigiului dintre
reclamanți și pârâți, corect reținându-se că o
soluție favorabilă pârâților în acțiunea întemeiată pe
Legea nr. 165/2013 nu are drept consecință obținerea unui folos
de către titulara cererii de intervenție accesorie și că
apărările în sprijinul pârâților în interesul cărora
intervine (lipsa calității de moștenitor) nu au
legătură cu motivele de invalidare a dispoziției emise de
unitatea notificată, care se referă la lipsa calității de
imobil preluat abuziv de către stat.
Nu poate fi
primită critica recurentei conform căreia greșit instanța
de apel n-a dat eficiența juridică ce se cuvenea înscrisurilor depuse
în dovedirea cererii de intervenție accesorie, încălcând astfel
dispozițiile art. 61 și 63 C. proc. civ.
Aprecierea
instanței de apel asupra probelor nu poate fi supusă cenzurii
instanței de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 483
alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmărește
să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție
examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii
atacate cu regulile de drept aplicabile, iar aspectele ce țin de
aprecierea probatoriului reprezintă chestiuni de netemeinicie și nu
de nelegalitate.
Referitor la
încadrarea în drept a cererii de recurs, Înalta Curte constată că,
deși recurenta a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct.
5 C. proc. civ. ("prin hotărârea dată, instanța a
încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage
sancțiunea nulității"), în cuprinsul cererii de recurs nu
sunt formulate niciun fel de critici care să poată fi încadrate în
acest motiv de recurs, invocarea lui fiind astfel formală.
Referitor la
motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a
fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de
drept material"), indicat, de asemenea, ca temei de drept al recursului,
Înalta Curte reține, de asemenea, că ipotezele circumscrise acestui
motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un
act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății,
dă eficiență unei norme generale în condițiile
existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare
greșită textului de lege aplicabil în cauză.
Or,
examinarea criticilor din cererea de recurs nu a relevat că instanța
de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept
material în soluționarea cererii de intervenție accesorie, astfel
încât, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de C. împotriva Încheierii de ședință din 20
decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, ca nefondat.
Decizia este
definitivă și se va comunica părților, conform
dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2018.
Procesat de