ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 777/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă la data de 07.06.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primar general, să se constate dreptul de superficie asupra terenului aflat sub construcțiile din patrimoniul reclamantei, teren situat în București, astfel cum urmează a fi identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie; cu cheltuieli de judecată. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 492 vechiul C. civ., art. 35 C. proc. civ. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes, excepția inadmisibilității acțiunii. Reclamanta a formulat cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât, alături de Municipiul București prin primar general, a B. S.A.. Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 1633/29.10.2020, Tribunalul București, secția a III a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active; a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a obligat reclamanta la plata, către pârâta B. S.A., a sumei de 2500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 797/A/29.05.2023, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței; a obligat pe apelanta-reclamantă la plata, către intimata-pârâtă B. S.A., a sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L.. Recurenta a arătat că în mod greșit și cu încălcarea normelor de drept material instanța de apel a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă. Contrar constatărilor ambelor instanțe, recurenta face dovada calității de proprietar asupra construcțiilor aflate pe terenul ce face obiectul acțiunii, prin procesul-verbal de licitație din data de 19.09.2016 privind valorificarea de bunuri imobile din patrimoniul S.C. C. S.R.L. (în faliment), conform căruia A. S.R.L. a câștigat licitația pentru activul "Construcții industriale B.", București, - 2.580 mp, devenind astfel proprietarul acestei clădiri. Conform art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dacă vânzarea activelor se va face prin licitație publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate, nefiind necesară întocmirea ulterioară a unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică. Instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile normei speciale, derogatorii, prevăzute în Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (aplicabile la momentul deschiderii procedurii de faliment a debitoarei C. SRL), conform cărora titlul de proprietate este constituit din procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar. De altfel, dispozițiile art. 1244 C. civ. invocate de către instanța de apel nu sunt aplicabile în cauză, forma autentică a actului juridic reprezentând o condiție pentru înscrierea dreptului în cartea funciară și nu pentru dovedirea dreptului de proprietate. Totodată, așa cum rezultă din extrasul bancar al recurentei, la data de 14.09.2016, aceasta a achitat suma de 73.851 RON, în contul C. S.R.L., reprezentând garanție pentru participarea la licitația din data de 19.09.2016. În urma adjudecării imobilului, la data de 21.09.2016, recurenta a achitat diferența de preț de 710.573,78 RON, așa cum rezultă din extrasele de cont. Așadar, dincolo de faptul că art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, nu condiționează transferul dreptului de proprietate de achitarea propriu-zisă a prețului, recurenta a făcut, totuși, dovada îndeplinirii cumulative și a acestei condiții. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel, cu consecința trimiterii spre rejudecarea cauzei instanței de fond, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și arată că în cauză, dreptul de proprietate asupra construcțiilor adjudecate se transferă la data încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, iar nu la momentul încheierii procesului-verbal de licitație prin care recurenta a fost declarată adjudecatar, astfel cum eronat susține aceasta. Deși i s-au acordat 4 termene pentru a depune contractul de vânzare-cumpărare încheiat pe baza procesului-verbal de adjudecare, acesta nu a fost depus la dosar, astfel încât în mod corect instanța de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare la momentul întocmirii procesului-verbal de licitație. În aceste condiții, dovada achitării prețului nu face dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor. În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este anulabil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. La data de 03.10.2023 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2019, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 797/A/29.05.2023 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin rezoluție, a fost stabilită în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5802,5 le, potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013. Obligația procesuală a fost adusă la cunoștința recurentei prin adresa comunicată la data de 16.10.2023, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată. De asemenea, pentru termenul de judecată acordat la data de 20.03.2024, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul menționat, sub sancțiunea anulării cererii. Cu toate acestea, recurenta nu s-a conformat obligației procesuale stabilite în sarcina sa și nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul menționat. Referitor la nerespectarea obligației de a timbra calea extraordinară de atac, Înalta Curte reține că, potrivit art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Cu un conținut similar, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împutrenicirea avocațială sau delegația consilierului juridic". Alin. 3 al acestui articol stipulează că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru este sancționată cu nulitatea. Întrucât recurenta nu s-a conformat obligației procesuale stabilite de către instanță de a timbra calea extraordinară de atac, în cauză devin incidente dispozițiile legale anterior menționate privind sancțiunea nulității pentru netimbrare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 797/A din 29 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.