ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2651/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea introductivă înregistrată sub nr. xx/113/2016 reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună în principal în principal anularea parțială a Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu din data de 3 iulie 2015 prin care au fost aprobate noile tarife portuare și instrucțiunile de aplicare ale acestora, sub aspectul tarifelor achitate în baza Contractului de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013, obligarea pârâtei la stornarea facturilor fiscale emise pentru serviciile prestate pe perioada 1 - 31 august 2015 aferentă Contractului de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013, cu consecința obligării acesteia la emiterea facturilor fiscale pentru aceeași perioadă, pe baza tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu nr. 16 din 20 iulie 2007 și obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract de prestări servicii portuare în aceeași termeni și în aceleași condiții precum cele din Contractul de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013 sau la emiterea facturilor fiscale pentru serviciile prestate după data de 31 august 2015 pe baza tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu nr. 16 din 20 iulie 2007. În subsidiar, reclamanta a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului de Administrație al CN APDF SA Giurgiu din data de 3 iulie 2015 prin care au fost aprobate noile tarife portuare sub aspectul tarifelor achitate de reclamantă în baza Contractului de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013, constatarea inopozabilității Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu din data de 3 iulie 2015, obligarea pârâtei la stornarea facturilor fiscale emise pentru serviciile prestate pe perioada 1 - 31 august 2015 aferentă Contractului de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013 cu corelativul obligării acesteia la emiterea facturilor fiscale pentru aceeași perioadă, pe baza tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu nr. 16 din 20 iulie 2007 și obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract de prestări servicii portuare în aceeași termeni și în aceleași condiții precum cele din Contractul de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013 sau la emiterea facturilor fiscale pentru serviciile prestate după data de 31 august 2015 pe baza tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu nr. 16 din 20 iulie 2007.

Prin Sentința nr. 295 din 16 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x/2016 s-au admis excepția tardivității plângerii prealabile formulată de pârâta precum si excepția inadmisibilității invocată din oficiu de instanță si a fost respinsa ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A. SA Brăila în contradictoriu cu pârâta C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamanta A. SA care a fost admis prin Decizia nr. 1692 din 21 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați dispunându-se totodată casarea Sentinței nr. 295/2016 cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Sentința nr. 431 din 14 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Brăila s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin Sentința nr. 225 din 10 mai 2017, Tribunalul Giurgiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA, a solicitat în principal anularea parțială a Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu din data de 3 iulie 2015 prin care au fost aprobate noile tarife portuare și instrucțiunile de aplicare ale acestora, sub aspectul tarifelor achitate în baza Contractului de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013, obligarea pârâtei la stornarea facturilor fiscale emise pentru serviciile prestate pe perioada 1 - 31 august 2015 aferentă Contractului de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013, cu consecința obligării acesteia la emiterea facturilor fiscale pentru aceeași perioadă, pe baza tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu nr. 16 din 20 iulie 2007 și obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract de prestări servicii portuare în aceeași termeni și în aceleași condiții precum cele din Contractul de prestări servicii portuare nr. 109 din 29 august 2013 sau la emiterea facturilor fiscale pentru serviciile prestate după data de 31 august 2015 pe baza tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N. A.P.D.F. SA Giurgiu nr. 16 din 20 iulie 2007.

În subsidiar, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a aceluiași act administrativ, cu aceleași solicitări subsecvente.

Înalta Curte, în acord cu Tribunalul Giurgiu, constată că hotărârea a cărei anulare se solicită, este un act administrativ individual, având în vedere că privește un număr determinabil de persoane, respectiv operatorii cu care pârâta a încheiat servicii de prestații portuare cât și potențialii parteneri contractuali interesați de utilizarea infrastructurii de transport naval, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd instanța competentă.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul sau celei de la domiciliul paratului, iar dacă a optat pentru instanța de la domiciliul paratului nu mai poate invoca excepția necompetentei teritoriale. Dispozițiile articolului menționat precizează expres că reclamantul are posibilitatea de a se adresa și instanței de la domiciliul pârâtului. Însa în cazul în care reclamantul a optat pentru cea de-a doua varianta, nu se poate invoca, în nici un mod, excepția necompetentei teritoriale. În speță, reclamanta SC A. SA, a formulat acțiunea la instanța de la domiciliul său, respectiv la Tribunalul Brăila - secția contencios administrativ si Fiscal.

De altfel, se constată că în cauză, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată și în fața primei instanțe, fiind stabilită cu putere de lucru judecat inclusiv prin hotărârea Curții de Apel Galați, faptul că Tribunalului Brăila îi aparține competența materială și teritorială de soluționare în primă instanță a pricinii, trimițând cauza spre rejudecare acestei instanțe.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA, în favoarea Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM