ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1358/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 28 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta CN Administrația Porturilor Dunării Fluviale S.A. Giurgiu (CN APDF S.A.) a solicitat obligarea pârâtei Societatea pentru Exploatare Portuară Drobeta S.A. la plata sumei de 510.434,64 RON constituind chirie neîncasată pentru suprafața teritoriu portuar de 17.567 mp utilizată în perioada 2 martie 2012 - 3 aprilie 2015, sumă formată din 241.559,43 RON chiria propriu-zisă, 170.081,42 RON penalități de întârziere și 98.793,80 RON reprezentând TVA.

Prin sentința civilă nr. 37 din 24 aprilie 2018, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 241.559,43 RON reprezentând contravaloarea chiriei cuvenită reclamantei și neîncasată în perioada 2 martie 2012 - 3 aprilie 2015 pentru suprafața de 17.567 mp teritoriu portuar, sumă la care se adaugă TVA datorat bugetului de stat; a respins capătul de cerere având drept obiect penalități de întârziere ca nefondat; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 144 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta CN APDF S.A. și a admis apelul formulat de pârâta Societatea pentru Exploatare Portuară Drobeta S.A.; a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.968,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta CN APDF S.A., solicitând casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei către aceeași instanță pentru o nouă judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

După prezentarea situației de fapt și a soluțiilor pronunțate de instanțele de fond și apel, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a ignorat probele din care rezulta în mod neechivoc existența unei împrejmuiri a terenului în suprafață de 17.567 mp cu privire la care se judecă părțile din prezentul dosar, precum și pe cele din care rezultă că intimata-pârâtă a folosit în realitate o suprafață de 40.567 mp, și nu una de 23.000 mp astfel cum este menționat în contractul de închiriere nr. x din 2 martie 2012.

Mai arată recurenta-reclamantă că instanța de fond a stabilit în mod corect temeiul acțiunii ca fiind îmbogățire fără justă cauză și că instanța de apel a greșit atunci când nu a reținut o culpă comună a părților în ceea ce privește stabilirea obiectului contractului de închiriere și repararea prejudiciului produs recurentei prin folosirea de către intimată a unei suprafețe mai mari de teren. Contrar celor reținute de curtea de apel, autoarea căii de atac apreciază că raportul Curții de Control îi dă dreptul de a se întoarce împotriva intimatei-pârâte pentru recuperarea prejudiciului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul declarat în prezenta cauză este nul.

Prin încheierea din 4 martie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului formulat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, din memoriul de recurs rezultă că, deși a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații fără a fi formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel și fără a se indica norma materială pe care instanța a încălcat-o sau a aplicat-o greșit.

Recurenta-reclamantă este nemulțumită de modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt relativ la îndeplinirea condițiilor instituției îmbogățirii fără justă cauză, la suprafața de teren utilizată de intimata-pârâtă și la culpa comună a părților, precum și de modul în care a fost valorificat din punct de vedere al probelor raportul Curții de Conturi, dar aceste nemulțumiri aduc în discuție aspecte de netemeinicie, și nu de nelegalitate, care nu mai pot fi analizate în stadiul procesual al recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând inexistența motivelor de nelegalitate, va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă CN APDF S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă CN ADMINISTRAȚIA PORTURILOR DUNĂRII FLUVIALE S.A. GIURGIU (CN APDF S.A.) împotriva deciziei civile nr. 144 din 22 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.