ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2021

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 13.11.2018, revizuentul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata S.C. Intim S.A. revizuirea deciziei civile nr. 777/25.10.2018 a Tribunalului Teleorman în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 66 din 6 februarie 2019, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Teleorman, invocată de revizuent, în ceea ce privește soluționarea pct. II al cererii de revizuire - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București, secția civilă. A fost disjuns pct. I al cererii de revizuire și s-a dispus formarea unui nou dosar, fiind acordat termen pentru cererea disjunsă la data de 27.02.2019, cu citarea părților.

Prin decizia civilă nr. 1031A/19.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 777/25.10.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata S.C. Intim S.A.

Împotriva deciziei nr. 1031A din data de 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs revizuentul A..

În susținerea cererii de recurs arată că dispozițiile noului C. proc. civ. nu (mai) impun întrunirea triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a fi în prezența efectului pozitiv al lucrului judecat, făcând trimiteri la doctrină și jurisprudență și criticând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, cu această motivare.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ.

La data de 28 noiembrie 2019, intimata S.C. Intim S.A. a formulat recurs incident împotriva considerentelor deciziei civile nr. 1031 A din 19 iunie 2019, arătând că în privința deciziei nr. 915/2016 Curtea de Apel București a apreciat, în mod eronat, că autoritatea de lucru judecat a acestei hotrărâri nu ar fi fost analizată prin decizia nr. 777/2018.

Arată că instanța nu a motivat de ce consideră că decizia nr. 915/2016 nu a fost analizată prin decizia nr. 777/2018 a Tribunalului Teleorman, în condițiile în care revizuentul s-a plâns de faptul că a supus-o atenției Tribunalului Teleorman și recunoaște că această instanță nu i-a valorificat argumentul autorității de lucru judecat.

Se invocă faptul că instanța nu a pus în discuția părților faptul că una din cele trei hotărâri la care s-a făcut referire, anume decizia nr. 915/18.11.2016 nu ar fi fost analizată prin decizia nr. 777/2018 a Tribunalului Teleorman, motiv pentru care hotărârea este dată cu încălcarea principiilor oralității și contradictorialității, precum și a respectării dreptului la apărare.

Recursul incident a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 20 octombrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul principal declarat de revizuentul A. și recursul incident declarat de intimata S.C. Intim S.A. împotriva deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la 16 februarie 2021, cu citarea părților, în ședință publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

I. În ceea ce privește recursul principal declarat de recurentul-revizuent A.:

Cu titlul preliminar, se constată că recurentul-revizuent a invocat în susținerea recursului incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, respectiv că prin hotărârea atacată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Însă, în considerarea soluției pronunțate în cauză, și având în vedere criticile din recurs, prin care se susține greșita interpretare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și ale art. 430 alin. (2) și ale 431 alin. (2) C. proc. civ., norme de drept procesual, se constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest context, în examinarea deciziei recurate realizată în limita impusă de criticile de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Prin decizia nr. 1031A din 19 iunie 2019, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de revizuire întemeiată de revizuentul A. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând că pentru a opera acest motiv de revizuire este necesară întrunirea condiției ca prin hotărârea a cărei revizuire se cere să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, precum și ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat, sau dacă o atare excepție ar fi fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

A reținut că, în speță, în litigiul soluționat definitiv prin decizia nr. 777 din 25.10.2018 a Tribunalului Teleorman, instanța a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 59/2016 și a deciziei nr. 1125/2017 pronunțate de Tribunalul Teleorman.

În ceea ce privește decizia nr. 915/18.11.2016, a apreciat că nu este întrunită cerința triplei identități de obiect, părți și cauză cerută de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii, nefiind vorba despre aceeași chestiune litigioasă întrucât sumele de bani ce au făcut obiectul executării silite erau datorate pentru perioade diferite.

Având în vedere precizarea expresă a recurentului-revizuent, în sensul că decizia Curții de Apel București a fost atacată doar în privința soluției vizând analiza autorității de lucru judecat a deciziei nr. 777/2018 a Tribunalului Teleorman prin raportare doar la decizia nr. 915/2016 a aceleiași instanțe, Înalta Curte urmează a analiza legalitatea deciziei atacate doar din această perspectivă.

Ceea ce contestă recurentul-revizuent prin criticile formulate în recurs este faptul că, potrivit doctrinei, cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu impune condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, fiind suficient să existe putere de lucru judecat - în sensul de aspecte tranșate în mod definitiv de o instanță de judecată ce au legătură cu cauza dedusă judecății.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. - "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.’’

Relevant de menționat este, din această perspectivă, că soluția permisă instanței de revizuire în ipoteza motivului reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se regăsește în art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în forma în vigoare la data formulării cererii introductive de instanță, și anume:

"în cazul hotărârilor definitive potrivnice, se va anula cea din urmă hotărâre".

Așadar, instituția juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorității de lucru judecat, iar o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, ca efect pozitiv - cum este cea din speța de față - nu este admisibilă, pentru că un atare efect ar fi de natură să conducă la rejudecarea cauzei (astfel cum se întâmplă în raport de modificările aduse art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, dar care nu își găsesc aplicarea în în cauză pentru că procesul prin care s-a pronunțat decizia atacată cu revizuire este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 iar, conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ., îi sunt aplicabile reglementările anterioare).

Raportat la datele speței, se constată că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul finalizat cu decizia nr. 915 din 18 noiembrie 2016 a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. Intim S.A. în contradictoriu cu intimatul A. împotriva încheierii nr. 113/14.03.2014 emisă de BEJ B., prin care s-a numit un expert contabil în vederea stabilirii drepturilor salariale ce i se cuvin creditorului intimat pentru perioada 04.03.2013-21.03.2014.

Cea de-a doua hotărâre, nr. 777 din 25 octombrie 2018 a vizat contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. Intim S.A. în contradictoriu cu intimatul A., prin care s-a solicitat anularea încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113/25.01.2017 și a încheierii nr. 113/16.01.2017 emise de BEJA B. și C. în dosarul de executare nr. 113/2014, precum și anularea actele de executare subsecvente. În cuprinsul cererii s-a susținut că încheierea prin care s-a dispus continuarea executării silite este nelegală, întrucât contestatoarea și-ar fi îndeplinit de bună-voie obligațiile, realizând integrarea intimatului și achitându-i toate drepturile salariale aferente perioadei 04.03.2013 - 29.07.2013. A menționat că intimatul a solicitat în continuare drepturi salariale pentru perioada 16.03.2016-31.01.2017.

Pe cale de consecință, văzând că puterea de lucru judecat nu reprezintă motiv de revizuire, textul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referindu-se la autoritatea de lucru judecat, ce presupune întrunirea condiției triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție neîndeplinită în speță - actele de executare silită contestate fiind diferite în cele două dosare - în mod corect a respins curtea de apel cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

II. În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenta-intimată S.C. Intim S.A.:

Prin recursul incident formulat în cauză, recurenta-intimată critică reținerile curții de apel în sensul că autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 915 din 18 noiembrie 2016 nu ar fi fost analizată prin decizia nr. 777 din 25 octombrie 2018 a Tribunalului Teleorman.

Se arată că însuși revizuentul a afirmat că a supus atenției Tribunalului Teleorman argumentul existenței autorității de lucru judecat a deciziei nr. 915/2016 pronunțată de aceeași instanță.

Examinând cuprinsul deciziei nr. 777/2018 a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că la pagina 2 din aceasta se reține că intimatul A. a învederat instanței despre existența a alte trei contestații la executare, vizând executări silite succesive demarate pe fondul refuzului contestatoarei S.C. Intim S.A. de a pune în executare sentința civilă nr. 2052/2013 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia civilă nr. 90/2014 a Curții de Apel București. A arătat intimatul că prin hotărârile judecătorești pronunțate în aceste contestații la executare s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că reintegrarea sa nu s-a făcut efectiv pe aceeași funcție deținută anterior.

Însă, tribunalul, prin hotărârea antemenționată, nu a analizat efectele lucrului judecat prin raportare și la decizia nr. 915 din 18 noiembrie 2016, făcând referire expresă doar la decizia nr. 59/2016 și nr. 1125/2017, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman (pagina 3, paragraf 4; pagina 4 paragraf 2).

Astfel, văzând că în cupinsul deciziei nr. 777/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Teleorman a omis să se pronunțe asupra existenței lucrului judecat și prin raportare la decizia nr. 915 din 18 noiembrie 2016, în mod corect Curtea de Apel București, a reținut, prin considerentele deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019, că decizia civilă nr. 915/2016 nu a constituit obiectul analizei din perspectiva autorității de lucru judecat.

Odată ce Curtea de Apel București a constatat că în cel de-al doilea proces instanța a omis să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat, apare ca lipsit de relevanță faptul că intimatul-creditor a invocat sau nu această excepție, nefiind necesară motivarea din partea Curții de Apel București pe acest aspect, care nu ar fi schimbat cu nimic concluzia potrivit căreia în cauză nu este îndeplinită una dintre cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Totodată, nici cea de-a doua critică a recurentei-intimate, întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Instanța de revizuire a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire, care presupunea verificarea îndeplinirii mai multor condiții cumulative, printre care și aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat, sau dacă o atare excepție ar fi fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia. Constatarea faptului că aspectele tranșate prin decizia nr. 915/2016 nu ar fi fost analizate în cel de-al doilea proces reprezintă concluzia la care a ajuns instanța de revizuire după deliberarea asupra chestiunii admisibilității cererii de revizuire, acest aspect neputând fi prezentat părților de maniera arătată de recurentă, fără a prefigura o antepronunțare asupra soluției ce urma a fi dată în speță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de intimata S.C. Intim S.A. împotriva deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Având în vedere soluția dispusă în cauză, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ., recurentul-revizuent A. urmează a fi obligat la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. Intim S.A., aferente soluției de respingere a recursului principal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursul principal declarat de revizuentul A. și recursul incident declarat de intimata S.C. Intim S.A. împotriva deciziei nr. 1031A din 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe revizuentul A. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.C. Intim S.A., aferente soluției de respingere a recursului principal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2021.