ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1139/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin decizia civilă nr. 656/04.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Caraș-Severin a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 1576/26.07.2019 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și C.., pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestația la executare formulată de A., a anulat formele de executare silită din dosarul execuțional nr. x/2012 al B.E.J.A. D. și E. și a obligat pârâtele să achite reclamantei suma de 2.701 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin la data de 18.12.2020 apelanta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/04.11.2020, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016, în sensul soluționării și admiterii cererilor incidente și auxiliare.

Tribunalul Caraș-Severin, prin decizia civilă nr. 91/15.02.2021, a admis în parte cererea de completare a dispozitivului formulată de apelanta A. și a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul x/2016, în sensul că a admis cererea de întoarcere a executării, în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ., pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul nr. x/2010, respingând în rest cererea de completare a dispozitivului referitor la celelalte sume, precum și solicitarea de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 758/07.05.2010, pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2010.

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2021, apelanta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 91/15.02.2021 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016, în ceea ce privește numărul dosarului menționat în paragraful "(…) cererea de întoarcere a executării în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ. pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul nr. x/2010", numărul corect al dosarului fiind x/2018

Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 17.03.2021, Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea apelantei și a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 91/15.02.2021 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016, în sensul că la al doilea paragraf al dispozitivului se va menționa:

"Dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul x/2016, în sensul că admite cererea de întoarcere a executării în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ. pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul x/2018", în loc de "Dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul x/2016, în sensul că admite cererea de întoarcere a executării în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ. pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul x/2010".

II. Obiectul cererii și temeiul de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 martie 2021, sub nr. x/2021, d-na A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 91/15.02.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Caraș-Severin, invocând, în drept, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

În ședința publică din data de 12.04.2021, instanța, față de dispozițiile art. 510 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că în cauză s-au invocat două motive de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., a dispus disjungerea cererii de revizuire formulate de revizuentă împotriva deciziei civile nr. 91/15.02.2021 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016, privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și C.., privind motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum și formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 10.05.2021. De asemenea, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Caraș-Severin pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Caraș-Severin și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 91/15.02.2021, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și C.., privind motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Cererea de revizuire disjunsă a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20.04.2021, sub nr. x/2021.

III. Soluția instanței de revizuire

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 289/A din data de 25 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de revizuire disjunsă, a anulat decizia civilă nr. 91/15.02.2021 a Tribunalului Caraș-Severin și a trimis spre rejudecare acestei instanțe cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 656/04.11.2020, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2016.

IV. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, B. S.A., solicitând casarea deciziei recurate și, ca urmare a rejudecării procesului în fond, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a relevat situația în fapt și a arătat că cererea revizuentei nu se încadrează în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din cod, deoarece nu există două hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în dezvoltarea motivelor de recurs susținând, în esență, următoarele:

Decizia anulată nr. 91/15.02.2021 (de completare a deciziei nr. 656/04.11.2020), pronunțată de Tribunalul Caras-Severin în dosarul nr. x/2016, nu "restrânge efectele primei hotărâri prin care se admisese contestația la executare, fiind anulate formele de executare silită și admite cererea de întoarcere a executării doar pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul nr. x/2010, înfrângând autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., de care beneficia decizia definitivă nr. 656/04.11.2020", cum eronat se susține în decizia recurată.

Prin decizia de completare a deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Caraș-Severin nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei completare s-a cerut, iar capătul de cerere privind întoarcerea executării a fost admis în mod corect, doar pentru sumele rezultate din clauzele constatate ca fiind abuzive în dosarul nr. x/2018, o soluție contrară ducând la îmbogățirea fără justă cauză a unui debitor care nu a achitat sumele datorate, în baza clauzelor valabile.

Se arată că instanța a trebuit să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv: dacă persoana care formulează cererea este îndreptățită la restabilirea situației anterioare și dacă plata efectuată în cadrul executării silite a fost sau nu datorată.

Dacă este să fie analizate condițiile plății nedatorate, o condiție esențială, care nu este îndeplinită în cauză, este aceea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens. Nu pot face obiectul restituirii sume de bani care erau datorate și nu au fost plătite de debitoarea A. ca urmare a relei-credințe și a comportamentului său culpabil.

În caz contrar, susține recurenta, ar însemna ca o simplă cerere de întoarcere a executării să ducă doar la o analiză formală a cerinței desființării titlului executoriu, iar dacă această cerință este îndeplinită, să se procedeze la admiterea cererii. Aceasta ar presupune că procedura întoarcerii executării este una necontencioasă, ceea ce legiuitorul nu a urmărit.

În fine, recurenta a mai învederat că instanța a cărei decizie a fost anulată a avut în vedere că revizuenta, în calitate de împrumutat al băncii, nu a restituit sumele datorate în temeiul contractului încheiat, dar solicită, în schimb, concursul forței coercitive a statului pentru a obține modificarea nejustificată a obligațiilor asumate, urmărind prin această cerere ruperea echilibrului contractual și încălcarea principiului pacta sunt servanda, fără a avea o motivație legitimă, solicitând, practic, instanței să pronunțe o hotărâre prin care să legitimeze atitudinea sa culpabilă în executarea contractului. De altfel, B. S.A., în luna decembrie 2020, și-a îndeplinit obligațiile din sentințele pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Apărările formulate în cauză

Intimata C.. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 13 octombrie 2021, prin care a solicitat admiterea recursului B. S.A.

Și intimata-revizuentă A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 22 octombrie 2021, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea, ca neîntemeiat și nefondat, a recursului și, pe cale de consecință, menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, motivată și pronunțată pe baza dovezilor administrate în cauză.

V. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

VI. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți. Părțile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 31 martie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 12 mai 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VII. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În actualul cadru procesual, Înalta Curte este învestită, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, dispunându-se anularea celei din urmă hotărâri.

În esență, prin criticile formulate, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că în mod greșit instanța de revizuire a analizat îndeplinirea cerințelor referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile arătate, reținând că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a hotărârii definitive potrivnice, invocate în cererea de revizuire.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării acestei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Alin. 2 al aceluiași articol reține, cu titlu de excepție, situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia. Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Fundamentul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., îl reprezintă autoritatea de lucru judecat. Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea autorității de lucru judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul res iudicata pro veritate habetur.

În privința obiectului și a părților din dosarele în care au fost pronunțate hotărârile invocate în cererea de revizuire, se constată următoarele:

a) decizia civilă nr. 656 din 4 noiembrie 2020 a Tribunalului Caraș-Severin a fost pronunțată în litigiul având ca obiect contestație la executare, prin care s-a admis apelul declarat de apelanta A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și C.., fiind schimbată sentința civilă nr. 1576/26.07.2019, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2016, în sensul admiterii contestației la executare formulate de contestatoarea A., cu consecința anulării formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. x/2012 al B.E.J.A. "D. și E.";

b) decizia civilă nr. 91 din 15 februarie 2021 a Tribunalului Caraș-Severin a fost pronunțată într-un dosar având ca obiect completare dispozitiv, în care s-a decis completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020, pronunțate în dosarul x/2016, în sensul că: s-a admis cererea de întoarcere a executării silite, în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ., pentru sumele rezultate din clauzele constatate ca fiind abuzive în dosarul nr. x/2010.

Se observă, așadar, că prin cele două decizii, a fost statuat diferit asupra aceleiași chestiuni litigioase, respectiv consecința anulării actelor de executare silită, în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară, efect statuat de primul alineat al art. 723 din C. proc. civ.:

"În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului". Aceasta, în condițiile în care litigiul care s-a purtat între părțile implicate a avut ca obiect o contestație la executare, în care instanța competentă a avut de analizat același raport juridic, grefat pe contractul de credit nr. x/19.04.2007.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al alin. (1) al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Așa cum în mod judicios a reținut și curtea de apel, în considerentele primei hotărâri analizate instanța a arătat, între altele, că "în urma analizării motivelor de apel invocate de apelantă și a documentelor de la dosar, instanța de apel constată că executarea silită a pornit pentru o creanță ce nu este certă, ca urmare a faptului că prin sentința civilă nr. 1453/28.06.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Timișoara din 06.07.2020, clauzele din contractul de credit nr. x/19.04.2007 între F. S.A. și A. au fost anulate, respectiv clauza dobânzii variabile prevăzută la cap. IV pct. 4.1 fraza a doua: "(...) La expirarea acestei perioade, se va aplica dobânda variabilă, pentru credite de nevoi personale în Euro în vigoare în acel moment", clauza inserată la cap. IV 4.3 fraza 1 din Contract: "Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare" și clauza cuprinsă în Capitolul IV, art. 4.1 alin. (2) din contractul încheiat de părți privitor la comisionul de administrare lunară a creditului au fost stabilite în mod definitiv ca fiind abuzive, executarea silită pornită împotriva apelantei raportat la sumele stabilite în baza acestor clauze devenind nelegală".

Or, de vreme ce aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu între aceleași părți a fost soluționată definitiv, pe cale incidentală sau pe fond, într-un anumit sens, rezultă că acest aspect, reținut de instanțe și care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și, în mod corect, trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior.

Dacă cerința de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de acțiuni (părți, obiect și cauză juridică) care oprește repetarea judecății, puterea de lucru judecat impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, înseamnă că respectiva problemă tranșată de instanță nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți. Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), numai dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză și părți).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că principala critică a recurentei vizează faptul că întoarcerea executării corect a fost admisă doar pentru sumele rezultate din clauzele constatate ca fiind abuzive în dosarul nr. x/2018, soluția contrară ducând la îmbogățirea fără justă cauză a împrumutatului, instanța trebuind să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru restabilirea situației anterioare și dacă plata efectuată în cadrul executării silite a fost sau nu datorată.

Aceste critici sunt nefondate deoarece în calea de atac a revizuirii nu procedează la o reanalizare a celei din urmă hotărâri și, implicit, a considerentelor care au fundamentat cele două hotărâri în discuție sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că, în cazul cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare" (decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în M. Of. nr. 969/21.10.2020, paragr. 17).

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea cauza Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, parag. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, parag. 24, publicată în M. Of. nr. 455/21.12.2010).

Ca atare, sunt nefondate criticile recurentei sub aspectul aplicării greșite de către instanța de revizuire a dispozițiilor legale prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, constatând neîntemeiat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, în temeiul art. 496 din cod, recursul declarat este nefondat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 289/A din 25 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.