ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 915/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 21 octombrie 2015, reclamanta S.C. A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale prin U.M. 025474, contestație împotriva documentației de atribuire emise de pârât, în calitate de autoritate contractantă, publicată pe site-ul Bursei Române de Mărfuri S.A. sub Ordinul nr. 1556 din 16 septembrie 2015, solicitând obligarea pârâtului să înlăture din caietul de sarcini caracteristicile tehnice de motorină; stabilirea, pe baza unor expertize de specialitate, a caracteristicilor tehnice ale combustibililor de încălzire ce trebuie să fie achiziționați de pârât, avându-se în vedere cerințele instalațiilor de încălzire; obligarea pârâtului să menționeze, în caietul de sarcini, caracteristicile tehnice ale combustibililor de încălzire ce sunt necesari potrivit cerințelor instalațiilor de încălzire ale acestuia; obligarea pârâtului la a permite ofertanților să depună oferte alternative, conform cerințelor tehnice stabilite la pct. 2 al cererii.

Prin Sentința nr. 259 din 2 decembrie 2015, Curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

A reținut instanța, față de dispozițiile art. 255 și art. 256 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, că, în cadrul unei proceduri de atribuire a contrarului de achiziție publică, în vederea soluționării contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională, partea care se consideră vătămată are dreptul de a se adresa Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu respectarea art. 2562 și 270 - 271 din ordonanță.

Potrivit art. 283 din același act normativ, instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de C.N.S.C. este curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal în a cărei faza se află sediul autorității contractante.

Astfel, a apreciat Curtea că aparține Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor competența de a soluționa contestația formulată de partea care se consideră vătămată, aceasta neavând posibilitatea de a opta, art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 impunând contestarea pe cale administrativ-jurisdicțională la C.N.S.C.

Prin Decizia nr. 157/C6/47 din 8 februarie 2016, C.N.S.C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a reținut dispozițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 284/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care a apreciat că legiuitorul nu a stabilit obligația persoanelor de a urma numai calea administrativ- jurisdicțională în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și că, neexistând stabilită o interdicție în privința sesizării directe a instanțelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare.

Astfel, a constatat Consiliul că reclamanta A. a ales expres calea de atac în justiție, iar nu la CNSC, solicitând, de altfel, și respingerea excepției necompetenței materiale a instanței.

În temeiul art. 135 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Ploiești, admițând excepția de necompetență materială, a reținut că, în prezent, dispozițiile art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost modificate și nu mai permit opțiunea contestatorului de a se adresa fie Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, fie instanței de judecată.

Un alt argument al Curții de apel este faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 284/2012 s-a respins excepția de neconstituționalitate a disp.art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care impun contestarea pe cale administrativ-jurisdicțională la CNSC.

Înalta Curte nu împărtășește această opinie, deoarece dispozițiile art. 6 din Legea nr. .554/2004 modificată și completată, dar și Decizia Curții Constituționale nr. 284/2012 invocată de Curtea de apel, conduc la o altă soluție legală.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative și gratuite, iar actele administrative susceptibile să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ după îndeplinirea procedurii prealabile, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională. Dacă partea care a optat însă pentru jurisdicția administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicțional înțelege să renunțe la aceasta în timpul soluționării litigiului, este obligată să notifice decizia de renunțare a organului administrativ-jurisdicțional în cauză.

În speță suntem în această ultimă ipoteză, avându-se în vedere că partea deși a optat inițial pentru soluționarea contestației de către C.N.S.C., pe parcursul soluționării cererii a notificat Consiliul în sensul renunțării la judecată, prin intermediul adresei nr. x din 9 octombrie 2015.

Prin modificările aduse O.U.G. nr. 34/2006 nu se instituie obligația de a se urma calea administrativ-jurisdicțională, deoarece disp.art. 256 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 arată că în vederea soluționării contestațiilor pe această cale, partea are dreptul să se adreseze C.N.S.C., dar nu impun această obligație.

Nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006 nu se instituie expresis verbis interdicția ca partea să se adreseze instanței de judecată și nu se menționează o derogare de la prevederile art. 6 din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea, modificarea disp.art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin Legea nr. 278/2010, pentru aprobarea O.U.G. nr. 76/2010 nu a eliminat posibilitatea ca partea să se adreseze instanței de judecată, ci a reglementat în conținutul său numai ipoteza soluționării contestației de către organul administrativ-jurisdicțional.

De altfel, precizarea făcută în vechiul art. 255 alin. (1) era inutilă, din moment ce cadrul general era reglementat de disp.art. 6 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 284/2012, se precizează foarte clar că deși ordonanța (O.U.G. nr. 34/2006) nu amintește de calea de atac în justiție, nu înseamnă că aceasta nu mai există, avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004, dispoziții de la care ordonanța nu derogă prin nicio dispoziție legală.

Față de acestea, se stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale prin UM 025474, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2016.

Procesat de GGC - MM