ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 894/2019

HOTĂRÂRE

14.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 894/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată Regia Autonomă de Servicii Publice din subordinea Primăriei Municipiului Ploiești și Primăria Municipiului Ploiești, solicitând să se constate: nulitatea listelor și borderourilor de calcul a costurilor cu căldura calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, raportat la aplicarea greșită a prevederilor din Ordinul nr. 483/2008 de modificare a Ordinului nr. 233/2004 și la prevederile din Ordinul nr. 343/2010 emise de ANRSC pentru perioada 2008-zi și să se dispună anularea acestora cu consecința recalculării sumelor aferente apartamentului 17 debranșat din anul 2004 de la sistemul centralizat de furnizare a agentului termic; obligarea pârâtelor la plata de daune morale în cuantum de 35.000 de RON pentru perioada 2005 - 2018 și la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5945 din data de 3 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta urmărește anularea listelor și borderourilor de calcul a costurilor cu căldura calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, precum și obținerea de daune morale.

A reținut că din cuprinsul contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, rezultă că acesta a fost încheiat între Regia Autonomă de Termoficare și Servicii Publice, în calitate de furnizor-prestator și C., în calitate de beneficiar, și are ca obiect efectuarea de către prestator a repartizării lunare a energiei termice pentru încălzire, consumată și înregistrată de contorul general al blocului/scării de consumatori individuali, în conformitate cu legislația în vigoare.

În consecință, contrar susținerilor reclamantei, a apreciat că prezenta acțiune nu se încadrează în sfera contenciosului administrativ, actele contestate nefiind acte administrative, ci acte cu caracter civil emise în executarea contractului x din data de 27 noiembrie 2006.

A arătat că, referitor la litigiile de tipul celui pendinte (privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz), competența materială de soluționare este stabilită, prin dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., în favoarea judecătoriilor.

În raport de cele anterior arătate și de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. c) și art. 107 C. proc. civ., tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în a cărei rază de competență se află sediile pârâtelor.

Judecătoria Ploiești, secția civilă, prin Sentința nr. 2600 din data de 29 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția privind necompetența materială a Judecătoriei Ploiești, excepție invocată de reclamanți, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea sentinței, judecătoria a constatat că temeiul de drept invocat de reclamanți este reprezentat de art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, temei ce a fost reiterat de către aceștia în fața instanței la termenul din data de 14 februarie 2019.

A reținut dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și că, prin prezenta cauza reclamanții contestă răspunsul nr. x din data de 4 ianuarie 2018 emis de Primăria Municipiului Ploiești, Direcția de Administrație Publică, Juridică-Contencios, Achiziții Publice, contracte - Biroul Monitorizare Asociații de Proprietari, raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, precum și răspunsul nr. BRCRC 9 din data de 7 februarie 2018 privind soluționarea plângerii prealabile nr. 144 din data de 9 ianuarie 2018 completată la data de 10 ianuarie 2018 sub nr. 181, emis de Regia Autonomă de Servicii Publice.

Judecătoria a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative.

A constatat și că lit. b) a aceluiași text de lege definește autoritate publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul acestei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Totodată, a apreciat este incontestabil faptul că reclamanții contestă în prezenta cauza, în principal, cele două răspunsuri, apreciind că acestea sunt acte administrative, și, pe cale de consecință, solicită anularea listelor și borderourilor de calcul a costurilor cu căldura, calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, recalcularea sumelor aferente apartamentului 17, astfel cum rezultă chiar din cererea de chemare în judecată.

A considerat că, în ceea ce privește calificarea răspunsului emis de Primăria Ploiești, contestat de reclamanți ca fiind sau nu act administrativ, acesta este un aspect ce ține de fondul cauzei.

Prin urmare, a reținut că, sub aspectul competenței, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. (2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

Totodată, a avut în vedere și prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. conform cărora: "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.", precum și pe cele ale art. 111 C. proc. civ. care statuează că: "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reține că Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și Judecătoria Ploiești, secția civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale instanțelor cu privire natura obiectului litigiului.

Astfel, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. c) și art. 107 C. proc. civ., apreciind că obiectul pricinii este unul civil, în timp ce Judecătoria Ploiești a reținut că prezenta cauză se circumscrie materie contenciosului administrativ și a constatat incidența prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (2) și art. 111 C. proc. civ.

Art. 22 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.

Astfel, invocarea greșită a unui text de lege de către o parte nu impietează asupra dreptului judecătorului de a stabili și aplica textul corect situației de fapt fundamentate juridic de către parte.

Prin urmare, ca regulă, denumirea unor acte sau fapte deduse judecății și textul legal invocat nu sunt chestiuni de natură să țină judecătorul la pronunțarea soluției. În acest scop, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

În speță, deși reclamanți au invocat dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, scopul urmărit de aceștia este de a se anula borderourile și listele de calcul privind costurile cu căldura calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploiești în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, recalcularea costurilor pentru apartamentul nr. x, precum și obținerea de daune morale.

Borderourile și listele a căror nulitate reclamanții o solicită a se constata au fost emise în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, încheiat între C. și Regia Autonomă de Termoficare și Servicii Publice, în cuprinsul căruia a fost stabilită obligația regiei de a "presta serviciile de repartizare a consumurilor lunare și de a preda situația centralizată".

Potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., judecătoriile judecă, în primă instanță, cererile evaluabile sau, după caz, neevaluabile în bani, având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz.

Ca atare, cum prezentul litigiu, în care reclamanții solicită anularea actelor emise în executare contractului încheiat de asociația de proprietari cu Regia Autonomă de Termoficare și Servicii Publice, ce circumscrie cauzelor evidențiate la art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența materială de soluționare a pricinii aparține judecătoriei.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.