ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5833/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 7 aprilie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, au solicitat: (i) anularea Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x, înregistrată la autoritatea emitentă sub nr. x/22.12.2015; (ii) anularea Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x, înregistrată sub nr. x/22.12.2015; (iii) anularea Deciziei nr. 8074/11.02.2016, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și (iv) obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate, în conformitate cu cererile de plată nr. x și nr. 2, în cadrul proiectului "Reabilitare Termică Blocuri în Municipiul Ploiești Bloc 14A, 14 B1 - 14 B2, 14 C B-dul x nr. 114".

Prin sentința civilă nr. 1088 din data de 20 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2. de mai sus, au declarat recurs reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Criticile de nelegalitate vizează greșita aplicare de către instanța fondului a prevederilor H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale și a prevederilor art. 25 și art. 29 alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 34/2006.

Ordinul privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe" din cadrul Axei Prioritare 1 "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor-poli urbani de creștere" a Programului Operațional Regional 2007-2013 și Ordinul nr. 1568 din 15.10.2002 pentru aprobarea reglementării tehnice "Ghid privind elaborarea devizelor la nivel de categorii de lucrări și obiecte de construcții pentru investiții realizate din fonduri publice", indicativ P 91/1-02, stabilesc eligibilitatea costurilor aferente articolului schelă.

Aceste costuri sunt eligibile conform Ordinului cheltuielilor eligibile, fiind încadrabile în art. 5 alin. (4) lit. g) montajul utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității, care prevede "Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de șantier, lucrările de construcții și instalații aferente organizării de șantier, activitățile conexe organizării de șantier și cotele legale. Cheltuielile eligibile aferente activităților conexe organizării de șantier includ cheltuieli pentru montajul utilajelor și echipamentelor necesar desfasurarii activității".

În mod evident, cheltuielile efectuate pentru organizarea de șantier au fost necesare executantului în vederea creării condițiilor de realizare a lucrărilor.

Astfel, autoritatea contractantă este îndreptățită la rambursarea integrală a contravalorii lucrărilor efectuate/serviciilor prestate, solicitate la decontare autorității de management, reprezentând construcții și instalații aferente organizării de șantier și cheltuieli conexe organizării de șantier.

Având în vedere dispozițiile citate, precum și principiul forței obligatorii a contractului de achiziție publică, instituit de prevederile art. 1270 alin. (1) C. civ., încadrarea cheltuielilor în categoria celor neeligibile este nelegală.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a invocat, în principal, puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2236 din 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 112 din 16 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Arată că actele administrative contestate în cauza de față cuprind aceleași constatări de fond cu cele din actele administrative contestate în cauza anterior amintită, fiind diferit numai proiectul. Instanța de fond a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 Având în vedere această împrejurare, în cauză operează puterea de lucru judecat. De altfel, hotărârea recurată cuprinde aceleași considerente ce au fost reținute și prin sentința civilă nr. 2236/28.06.2016, instanța de fond dând eficiență prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

În subsidiar, arată că regulile de eligibilitate a cheltuielilor sunt cele stabilite prin H.G. nr. x și Ordinul comun al ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 2368/2012, al ministrului afacerilor europene nr. 1058/2012 și al viceprim-ministrului ministru al finanțelor publice nr. 1501/2012 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere" din cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013.

Orice depășire a liniilor bugetare și/sau încălcarea Ordinului nr. 2368/2012 conduce la declararea ca neeligibile a cheltuielilor astfel efectuate. Astfel, Municipiul Ploiești avea obligația de a respecta întocmai termenii și condițiile contractuale cu privirea la eligibilitatea cheltuielilor, una din condiții fiind aceea că trebuie cuprinse în Anexa V- "Bugetul cererii de finanțare" la Contract.

În condițiile în care anumite cheltuieli nu s-au încadrat în bugetul aprobat conform contractului de finanțare, acestea constituie plată nedatorată.

În ceea ce privește cheltuielile aferente articolelor YC06 "transport muncitori" și YC15 "schelă", acestea nu respectă prevederile art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 2368/2012, așa cum susțin recurenții. Norma reglementează limitativ cheltuielile eligibile aferente organizării de șantier și activităților conexe. Or, activitatea de "transport muncitori" nu este prevăzută, iar în ceea ce privește celălalt articol solicitat spre decontare ("schela"), acesta reprezintă un obiect fizic (o construcție auxiliară provizorie), iar nu o activitate de montaj a utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 12 iulie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești este nefondat, pentru următoarele considerente:

Tratând cu prioritate apărarea opusă în principal de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2236 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016 și rămasă definitivă prin decizia nr. 112/16 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât cauza precedentă nu are legătură cu soluționarea cauzei de față. Deși analizează eligibilitatea unor cheltuieli asemănătoare cu cele la care se referă prezenta cauză, prin hotărârea definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-au soluționat chestiuni litigioase referitoare la un proiect finanțat din fonduri europene diferit de proiectele în cadrul cărora au fost solicitate la rambursare cheltuielile din cauza de față.

Prin urmare, sentința nr. 2236 din 28 iunie 2016 nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat, în raport de dispozițiile art. 431 C. proc. civ.

Trecând la analiza motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenții -reclamanți susțin greșita interpretare și aplicare de către instanța de fond a normelor legale în materia stabilirii eligibilității cheltuielilor cu organizarea de șantier, suportate de către intimatul-pârât în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 (A.M.P.O.R.), în baza contractelor de finanțare nr. x și nr. 4994, cod SMIS 56125 și 56126 încheiate cu Municipiul Ploiești pentru implementarea a două proiecte de reabilitare termică a unor blocuri de locuințe.

În ceea ce privește dispozițiile art. 25 și art. 29 alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 34/2006, de asemenea invocate de către recurenți, acestea se referă la obligația autorității contractante de a estima valoarea contractului de achiziție, incluzând cheltuielile diverse și neprevăzute, iar recurenții nu au arătat care ar fi legătura acestor norme cu pricina dedusă judecății.

Cadrul normativ incident este reprezentat de H.G. nr. x și Ordinul comun al ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 2368/2012 al ministrului afacerilor europene nr. 1058/2012 și al viceprim-ministrului ministru al finanțelor publice nr. 1501/2012 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere" din cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013.

Instanța de fond a respins cererea reclamanților, reținând că au fost declarate neeligibile cheltuielile care depășeau valoric linia bugetară în care erau încadrate conform bugetului proiectului anexat contractului de finanțare, precum și cele care corespund unor repere neeligibile conform Ordinului amintit, respectiv transport muncitori si schelă.

Criticile din recurs sunt în sensul că respectivele cheltuieli chiar au fost efectuate pentru organizarea de șantier, fiind necesare executantului pentru crearea condițiilor de realizare a lucrărilor, iar în ceea ce privește cheltuiala cu schela, aceasta s-ar încadra în categoria activităților conexe organizării de șantier, care include cheltuielile pentru montajul utilajelor si echipamentelor necesare desfășurării activității.

Înalta Curte constată că pentru a se reține eligibilitatea unei cheltuieli nu este suficient ca aceasta să fi fost efectivă și să fi fost necesară pentru realizarea proiectului finanțat.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): (…) c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare".

Or, cheltuielile cu transportul muncitorilor și cu schela nu se încadrează în prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2368/2012, potrivit cărora:

"(1) Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de șantier, lucrările de construcții și instalații aferente organizării de șantier, activitățile conexe organizării de șantier și cotele legale. (...)

(4) Cheltuielile eligibile aferente activităților conexe organizării de șantier includ cheltuielile pentru: (...)

g) montajul utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității."

Cu privire la cheltuiala cu articolul "Schelă", recurenții au arătat că aceasta ar fi eligibilă pentru că se încadrează în art. 5 alin. (4) lit. g) din Ordinul nr. 2368/2012, anterior citat.

Fără a contesta caracterul necesar al cheltuielii pentru organizarea de șantier, nu poate fi negat nici faptul evident că schela reprezintă un obiect, o construcție auxiliară provizorie, iar nu o activitate de montaj a unui utilaj sau echipament necesar desfășurării activității, pentru a putea fi încadrată în textul legal menționat. Referitor la cheltuielile pentru transportul muncitorilor, deși utile pentru desfășurarea activității, Înalta Curte constată că legiuitorul nu a înțeles să le considere nici pe acestea ca fiind eligibile, actele administrative contestate fiind legale și sub aceste aspecte.

De asemenea, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din contractele de finanțare, cheltuielile sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în bugetul cererii de finanțare, anexă la contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile contractului.

Or, cealaltă categorie de cheltuieli declarate neeligibile sunt cele care depășesc linia bugetară în care au fost încadrate.

În concluzie, prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1), constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Respinge recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1088 din data de 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.