ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2015

Decizia nr. 3930/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 16.12.2014 sub nr. x/105/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Ordine Publică (din cadrul I.G.P.R.), pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună anularea Ordinului Viceprim-Ministrului pentru Securitate Națională, Ministerul Afacerilor Interne, nr. II/3183 din 12.06.2014.

2.1. Prin sentința nr. 1451 din 23 iunie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze având ca obiect - contestație act administrativ fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Ordine Publică (din cadrul I.G.P.R.), în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție, având in vedere că reclamantul a contestat Ordinul Viceprim-Ministrului pentru Securitate Națională, Ministerul Afacerilor Interne, nr. II/3183 din 12.06.2014, act emis de un organ al administrației publice centrale, prima instanță a apreciat competența de soluționare a cauzei aparținând curții de apel, in raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 183 din data de 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței; s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Ordine Publică Locală (din cadrul I.G.P.R.), în favoarea Tribunalului Prahova; s-a constatat existența conflictului negativ de competență; a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și înaintat dosarul Înaltei Curți București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamantul a fost sancționat prin Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. 2526 din 14.05.2014, că acesta lucrează la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova - Serviciul Ordine Publică, nepunându-se în discuție un act emis de un organ central al administrației publice centrale, acest din urmă organ procedând numai la analiza sa în cadrul contestației administrative formulate în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Argumente de fapt și de drept relevante.

Instanțele au fost investite cu soluționarea cererii reclamantului, inspector principal de poliție, prin care a contestat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. b) din Legea nr. 360/2002, aplicată prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 2526 din 14 mai 2014 și menținută prin Ordinul Viceprim-Ministrului pentru Securitate Națională, Ministrul Afacerilor Interne nr. II/3183 din 12.06.2014, prin care a fost respinsă contestația.

Reține Înalta Curte de Casație și Justiție, că procedura exercitării răspunderii disciplinare a polițiștilor este reglementată în Legea nr. 360/2002 la art. 57-62, preluate în Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.

Potrivit acestor dispoziții, sancțiunea disciplinară [în situația prevăzută de art. 58 lit. b)] se aplică după cercetarea prealabilă, iar polițistul nemulțumit de sancțiune o poate contesta în fața șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, ulterior putându-se adresa instanței de contencios administrativ, solicitând după caz anularea/modificarea ordinului sau a dispoziției de sancționare [art. 61 alin. (3)].

În stabilirea instanței de contencios administrativ competente, Înalta Curte constată că, potrivit art. 4 alin. (2) și cap. IV din Legea nr. 360/2002, răspunderea disciplinară a polițistului se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu, raport de serviciu încheiat între reclamant și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, aflat și sub incidența dispozițiilor din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

În raport de textele menționate anterior, se constată că legiuitorul a efectuat o unificare a competenței materiale în domeniul funcției publice la nivelul tribunalelor, fără a mai conta calitatea de autoritate centrală sau locală a instituției publice cu care s-a format raportul de serviciu.

Or, nu s-ar putea aprecia, in lipsa unei prevederi exprese, că in materia răspunderii disciplinare, competența materială a instanței de contencios, respectiv tribunal sau curte de apel, ar fi atrasă de poziția „șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea” [art. 61 alin. (1) din lege].

Acest raționament echivalează cu interpretarea că dispozițiile Legii nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcționarii publici, lege care la rândul ei se completează cu Legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competență generală de soluționare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării conflictului de competență privind pe A. în contradictoriu cu Direcția de Ordine Publică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2015.