ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne, a contestat Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/1253 din 07.02.2017.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 2149/24.10.2017 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, raportat la dispozițiile art. 237 alin. (2) pct. 1 coroborat cu art. 248 C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că acțiunea promovată de reclamant are ca obiect anularea în parte a Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/1253 din 07.02.2017 și privește un act administrativ emis de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică conform dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I. aprobată prin Legea nr. 15/2008 cu modificările și completările ulterioare, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
2.2. Prin sentința nr. 5 din 10 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei materiale a curții de apel, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, precum și suspendarea judecării cauzei.
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că actul administrativ contestat de către reclamant a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, funcționar public cu statut special, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 coroborat cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, reclamantul fiind funcționar public cu statut special, raportului său de serviciu aplicându-i-se Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar și Legea nr. 188/1999 ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu și nu exclude la art. 6 raportul de serviciu al polițistului.
S-a mai considerat că Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu indică în mod expres instanța judecătorească competentă să judece în primă instanță un litigiu precum cel de față, privind încadrarea reclamantului urmare a susținerii și promovării concursului de trecere în corpul ofițerilor de poliție, astfel încât devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcția publică, reținându-se prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești privind cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, din interpretarea cărora rezultă că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 11/1253 din 07.02.2017, prin care reclamantul - șef adjunct de poliție din cadrul Poliției Române - Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov a fost trecut în corpul ofițerilor și i s-a acordat gradul profesional de subinspector de poliție, ofițerul fiind încadrat pe o perioadă de probă de 12 luni.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispozițiile art. 5 din Legea privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcționar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.
Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului nu indică în mod expres instanța judecătorească competentă să judece în primă instanță un litigiu precum cel de față, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcția publică.
Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, se modifică și va avea următorul cuprins:
"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe".
Textul de lege menționat reprezintă, așadar, o normă derogatorie care stabilește în favoarea secțiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2018.