ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2015

Decizia nr. 2697/2015 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 532/42/2014, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM.

au solicitat în contradictoriu cu pârâții pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989: 1. Obligarea pârâtului Guvernul României la: - plata indemnizației cuvenite celor desemnați prin art. 4 alin. (4) din Legea 341/2004, cu începere de la 1 ianuarie 2015. - plata diferenței echivalentă cu suma rezultată din actualizarea indicelui de 0,6% pentru intervalul 1 ianuarie 2011/la zi, în limitele stabilite prin art. 9 lit. m, coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, acelora dintre reclamanții îndreptățiți la plată; 2. Obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la întocmirea și înaintarea documentației aferente, necesare decernării Ordinului Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, către Președintele României, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Ulterior, reclamanții și-au precizat și completat acțiunea inițială, solicitând introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și obligarea acestuia, împreună cu pârâtul Guvernul României, la îndeplinirea operațiunilor administrative specifice în vederea realizării drepturilor patrimoniale pretinse de ei, cât și introducerea în cauză a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice și obligarea acesteia la plata efectivă a sumelor pretinse. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința nr. 200 din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de apel a reținut că demersul judiciar al reclamanților are ca obiect acordarea unor drepturi patrimoniale și nepatrimoniale reglementate de dispozițiile Legii nr. 341/2004 a recunoașterii față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, invocată, ca unic temei de drept al pretențiilor formulate. În condițiile în care litigiul dedus judecății este strâns legat de aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, se soluționează potrivit art. 26 din Legea nr. 341/2004 de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Curtea a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., deoarece textul de lege are în vedere situația existenței unor capete de cerere principale prin raportare la valoare, natura sau obiectul fiecărei pretenții în parte, de natură să atragă competențe diferite, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, pentru delimitarea solicitării de plată a indemnizații de către Guvern, chemat în calitate de pârât, ca o pretenție principală de natură să atragă competența curții de apel, ca instanță de contencios administrativ este necesar ca cererea respectivă să poată fi calificată din perspectiva legii contenciosului administrativ.

Or, în speța de față reclamanții nu au solicitat anularea unui act administrativ și nici nu au invocat un eventual refuz al autorității publice, respectiv a Guvernului de a soluționa o cerere, care să atragă competența materială de soluționare a Curții și, pe cale de consecință, competența materială de soluționare a prezentei cauze, în temeiul disp. art. 99 alin. (2) invocat de reclamanți. Având în vedere că litigiul dedus judecății este strâns legat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, invocată ca unic temei de drept al acțiunii formulate de reclamanți și în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, competența revine Tribunalului Prahova.

2.2. Prin Sentința nr. 617 din 13 martie 2015, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: - a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, cu privire la capetele de cerere formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Casa Națională de Pensii Publice și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești; - a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, privind capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Casa Națională de Pensii Publice, având ca obiect drepturile patrimoniale pretinse de reclamanți, a dispus suspendarea judecății și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

- a disjuns capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 -1989, cu privire la care s-a constituit Dosarul nr. x/105/2015. Prin raportare la prevederile Legii nr. 341/2004, tribunalul a apreciat că acțiunea de față, astfel cum a fost modificată și precizată, cuprinde mai multe capete principale de cerere întemeiate pe cauze diferite, situație în care competența de soluționare trebuie să se stabilească în raport cu obiectul fiecărei pretenții în parte, potrivit art. 99 C. proc. civ. Tribunalul a reținut, pe de o parte, că se încearcă valorificarea drepturilor patrimoniale prevăzute de art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m Legea nr. 341/2004, iar pe de altă parte, a celor nepatrimoniale prevăzute de art. 3 alin. (3) din același act normativ.

În ceea ce privește autoritățile cu atribuții în stabilirea și acordarea respectivelor drepturi, în cazul drepturilor patrimoniale sunt implicate Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerului Apărării și Ministerului Administrației și Internelor, casele teritoriale de pensii și serviciile de pensii ale Ministerului Apărării sau Ministerului Administrației și Internelor, în timp ce în cazul celor nepatrimoniale sunt implicate Secretariatul de Stat Pentru recunoașterea meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 -1989 și Președintele României.

Sub aspectul competenței materiale, tribunalul a reținut că art. 26 din Legea nr. 341/2004 conține o reglementare de excepție privind litigiile promovate în baza acestei legi numai în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, în sensul că acestea se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin raportare la acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată și modificată, tribunalul a constatat că pentru capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Casa Națională de Pensii Publice, având ca obiect drepturile patrimoniale pretinse de reclamanți, competența materială de soluționare revine Curții de Apel Ploiești, inițial învestită cu soluționarea pricinii, ca instanță de contencios administrativ competentă să soluționeze litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, în lipsa unei prevederi contrarii existente în legea organică specială, în timp ce, pentru capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat Pentru recunoașterea meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 -1989, având ca obiect drepturile nepatrimoniale pretinse de aceștia, competența materială de soluționare revine Tribunalului Prahova.

Având în vedere obiectele acestor capete principale de cerere și constatând că ele nu sunt întemeiate pe un titlu comun, nu au aceeași cauză și nu sunt în strânsă legătură, tribunalul a apreciat că nu se impune să fie soluționate împreună de instanța de grad mai înalt, procedura prevăzută de normele legale expuse mai sus fiind aceea a disjungerii lor și a declinării competenței cu privire la cele care nu sunt în jurisdicția materială a instanței de față. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Sesizată fiind numai cu soluționarea conflictului negativ astfel ivit și hotărând asupra acestuia, în condițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul litigiului dedus judecății, astfel cum a fost modificat și precizat, constă în următoarele solicitări: - obligarea pârâtului Guvernul României la plata indemnizației cuvenite celor desemnați prin art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 cu începere de la 1 ianuarie 2015 și la plata diferenței echivalentă cu suma rezultată din actualizarea indicelui de 0,6% pentru intervalul 1 ianuarie 2011/la zi, în limitele stabilite prin art. 9 lit. lit. m, coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, acelora dintre reclamanții îndreptățiți la plată - obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la întocmirea și înaintarea documentației aferente, necesare decernării Ordinului Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 către Președintele României, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

- obligarea pârâtului Guvernul României la includerea în bugetul de stat a sumelor necesare plății indemnizației solicitate, introducerea în cauză și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la deblocarea fondurilor necesare respectivei indemnizații, cât și introducerea în cauză și obligarea pârâtei Casa Națională De Pensii Publice la efectuarea plății indemnizațiilor cuvenite. Temeiul de drept al acțiunii indicat în acțiune îl reprezintă art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, art. 4 alin. (4) și art. 9 lit. m) din Legea nr. 341/2004.

Raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, Tribunalul Prahova s-a considerat legal învestit numai cu capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, având ca obiect drepturile nepatrimoniale solicitate de reclamanți, declinându-și competența în privința capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Casa Națională de Pensii, având ca obiect drepturile patrimoniale, ca urmare a propriei calificări date acestor petite, pe care le-a considerat circumscrise prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. În exercițiul rolului său activ, instanța este datoare să califice cererea în funcție de scopul urmărit de reclamanți, de motivele acțiunii și de cauza acesteia.

După cum corect a reținut și Curtea de Apel Ploiești, instanța mai întâi învestită, obiectul litigiului este legat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, invocată ca unic temei de drept al acțiunii, reclamanții urmărind valorificarea unor drepturi patrimoniale și nepatrimoniale reglementate de acest act normativ. În soluționarea excepției de necompetență materială a capetelor de cerere privind acordarea drepturilor patrimoniale, Tribunalul Prahova a reținut greșit aplicabilitatea dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În speță, solicitarea privind plata indemnizației de către Guvernul României, nu poate fi considerată un petit distinct, care să atragă după sine competența materială a curții de apel, pentru că nu vizează anularea unui act administrativ-tipic sau asimilat, așa cum prevăd dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, ca să poată fi calificată astfel, din perspectiva art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004. Reclamanții tind la valorificarea unor drepturi bănești în temeiul Legii nr. 341/2004, dispoziții legale ce nu atrag competența de soluționare a Curții de apel, ca instanță de contencios administrativ. Împrejurarea că, ulterior, s-a procedat la completarea acțiunii inițiale și s-a solicitat lărgirea cadrului procedural prin chemarea în judecată și a altor autorități publice nu modifică raporturile juridice deduse judecății și calificarea acțiunii formulate de reclamanți.

În acest context procesual, raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, se impune soluționarea acțiunii, în întregul său, de către tribunal, instanța competentă material să soluționeze litigiile legate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare pentru capetele de cerere formulate în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Casa Națională de Pensii, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., W., X., W., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., LL., MM., NN. și OO. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Casa Națională de Pensii Publice și Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2015. Procesat de GGC - LM