ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2697/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2697/2015
Asupra
conflictului negativ de competență;
Din
examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Cererea de
chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată
la această instanță sub nr. 532/42/2014, reclamanții A.,
B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U.,
W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM.
au solicitat în contradictoriu cu pârâții pârâții Guvernul României
și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989:
Obligarea
pârâtului Guvernul României la:
- plata
indemnizației cuvenite celor desemnați prin art. 4 alin. (4) din
Legea 341/2004, cu începere de la 1 ianuarie 2015.
- plata
diferenței echivalentă cu suma rezultată din actualizarea
indicelui de 0,6% pentru intervalul 1 ianuarie 2011/la zi, în limitele
stabilite prin art. 9 lit. m, coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr.
341/2004, acelora dintre reclamanții îndreptățiți la
plată;
Obligarea
pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989, la întocmirea și înaintarea documentației aferente,
necesare decernării Ordinului Victoria Revoluției Române din
Decembrie 1989, către Președintele României, în termen de 30 de zile
de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Ulterior,
reclamanții și-au precizat și completat acțiunea inițială,
solicitând introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Finanțelor
Publice și obligarea acestuia, împreună cu pârâtul Guvernul României,
la îndeplinirea operațiunilor administrative specifice în vederea realizării
drepturilor patrimoniale pretinse de ei, cât și introducerea în cauză
a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice și obligarea acesteia
la plata efectivă a sumelor pretinse.
2.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin
Sentința nr. 200 din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a
admis excepția necompetenței materiale și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Curtea de
apel a reținut că demersul judiciar al reclamanților are ca
obiect acordarea unor drepturi patrimoniale și nepatrimoniale reglementate
de dispozițiile Legii nr. 341/2004 a recunoașterii față de
eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria
Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de
persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma
revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987,
invocată, ca unic temei de drept al pretențiilor formulate.
În
condițiile în care litigiul dedus judecății este strâns legat de
aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, se
soluționează potrivit art. 26 din Legea nr. 341/2004 de secția
de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Curtea a
reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C.
proc. civ., deoarece textul de lege are în vedere situația existenței
unor capete de cerere principale prin raportare la valoare, natura sau obiectul
fiecărei pretenții în parte, de natură să atragă
competențe diferite, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel,
pentru delimitarea solicitării de plată a indemnizații de
către Guvern, chemat în calitate de pârât, ca o pretenție
principală de natură să atragă competența curții
de apel, ca instanță de contencios administrativ este necesar ca
cererea respectivă să poată fi calificată din perspectiva
legii contenciosului administrativ.
Or, în
speța de față reclamanții nu au solicitat anularea unui act
administrativ și nici nu au invocat un eventual refuz al
autorității publice, respectiv a Guvernului de a soluționa o
cerere, care să atragă competența materială de
soluționare a Curții și, pe cale de consecință,
competența materială de soluționare a prezentei cauze, în
temeiul disp. art. 99 alin. (2) invocat de reclamanți.
Având în
vedere că litigiul dedus judecății este strâns legat de
aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, invocată ca unic temei de
drept al acțiunii formulate de reclamanți și în contradictoriu
cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie
1989, competența revine Tribunalului Prahova.
2.2. Prin
Sentința nr. 617 din 13 martie 2015, Tribunalul Prahova, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:
- a admis
excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, cu privire
la capetele de cerere formulate de reclamanți în contradictoriu cu
pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Casa
Națională de Pensii Publice și a declinat competența de
soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești;
- a constatat
ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel
Ploiești și Tribunalul Prahova, privind capetele de cerere formulate
în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor
Publice și Casa Națională de Pensii Publice, având ca obiect
drepturile patrimoniale pretinse de reclamanți, a dispus suspendarea
judecății și sesizarea Înaltei Curți de Casație
și Justiție în vederea soluționării acestuia.
- a disjuns
capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul
Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor Luptătorilor
Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945 -1989, cu
privire la care s-a constituit Dosarul nr. x/105/2015.
Prin
raportare la prevederile Legii nr. 341/2004, tribunalul a apreciat că
acțiunea de față, astfel cum a fost modificată și
precizată, cuprinde mai multe capete principale de cerere întemeiate pe
cauze diferite, situație în care competența de soluționare
trebuie să se stabilească în raport cu obiectul fiecărei
pretenții în parte, potrivit art. 99 C. proc. civ.
Tribunalul a
reținut, pe de o parte, că se încearcă valorificarea drepturilor
patrimoniale prevăzute de art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m
Legea nr. 341/2004, iar pe de altă parte, a celor nepatrimoniale
prevăzute de art. 3 alin. (3) din același act normativ.
În ceea ce
privește autoritățile cu atribuții în stabilirea și
acordarea respectivelor drepturi, în cazul drepturilor patrimoniale sunt
implicate Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei, Ministerului Apărării și Ministerului
Administrației și Internelor, casele teritoriale de pensii și
serviciile de pensii ale Ministerului Apărării sau Ministerului
Administrației și Internelor, în timp ce în cazul celor nepatrimoniale
sunt implicate Secretariatul de Stat Pentru recunoașterea meritelor
Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada
1945 -1989 și Președintele României.
Sub aspectul
competenței materiale, tribunalul a reținut că art. 26 din Legea
nr. 341/2004 conține o reglementare de excepție privind litigiile
promovate în baza acestei legi numai în contradictoriu cu Secretariatul de Stat
pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sau Comisia
parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, în sensul că
acestea se soluționează, în fond, de secția de contencios
administrativ și fiscal a tribunalului, prin derogare de la
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin
raportare la acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată
și modificată, tribunalul a constatat că pentru capetele de
cerere formulate în contradictoriu cu pârâții Guvernul României,
Ministerul Finanțelor Publice și Casa Națională de Pensii
Publice, având ca obiect drepturile patrimoniale pretinse de reclamanți,
competența materială de soluționare revine Curții de Apel
Ploiești, inițial învestită cu soluționarea pricinii, ca
instanță de contencios administrativ competentă să soluționeze
litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice centrale, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, în lipsa unei
prevederi contrarii existente în legea organică specială, în timp ce,
pentru capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu
pârâtul Secretariatul de Stat Pentru recunoașterea meritelor
Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada
1945 -1989, având ca obiect drepturile nepatrimoniale pretinse de aceștia,
competența materială de soluționare revine Tribunalului Prahova.
Având în vedere
obiectele acestor capete principale de cerere și constatând că ele nu
sunt întemeiate pe un titlu comun, nu au aceeași cauză și nu
sunt în strânsă legătură, tribunalul a apreciat că nu se
impune să fie soluționate împreună de instanța de grad mai
înalt, procedura prevăzută de normele legale expuse mai sus fiind
aceea a disjungerii lor și a declinării competenței cu privire
la cele care nu sunt în jurisdicția materială a instanței de
față.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Sesizată
fiind numai cu soluționarea conflictului negativ astfel ivit și
hotărând asupra acestuia, în condițiile art. 135 alin. (4) C. proc.
civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, având în vedere considerentele în continuare
arătate.
Obiectul
litigiului dedus judecății, astfel cum a fost modificat și
precizat, constă în următoarele solicitări:
- obligarea
pârâtului Guvernul României la plata indemnizației cuvenite celor
desemnați prin art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 cu începere de la 1
ianuarie 2015 și la plata diferenței echivalentă cu suma
rezultată din actualizarea indicelui de 0,6% pentru intervalul 1 ianuarie
2011/la zi, în limitele stabilite prin art. 9 lit. lit. m, coroborat cu art. 4
alin. (2) din Legea nr. 341/2004, acelora dintre reclamanții
îndreptățiți la plată
- obligarea
pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989, la întocmirea și înaintarea documentației aferente,
necesare decernării Ordinului Victoria Revoluției Române din
Decembrie 1989 către Președintele României, în termen de 30 de zile
de la data rămânerii definitive a hotărârii.
- obligarea
pârâtului Guvernul României la includerea în bugetul de stat a sumelor necesare
plății indemnizației solicitate, introducerea în cauză
și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la deblocarea
fondurilor necesare respectivei indemnizații, cât și introducerea în
cauză și obligarea pârâtei Casa Națională De Pensii Publice
la efectuarea plății indemnizațiilor cuvenite.
Temeiul de
drept al acțiunii indicat în acțiune îl reprezintă art. 3 alin.
(1) lit. b) pct. 3, art. 4 alin. (4) și art. 9 lit. m) din Legea nr.
341/2004.
Raportat la
prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, Tribunalul Prahova s-a considerat
legal învestit numai cu capătul de cerere formulat în contradictoriu cu
pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989, având ca obiect drepturile nepatrimoniale solicitate de
reclamanți, declinându-și competența în privința capetelor
de cerere formulate în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul
Finanțelor și Casa Națională de Pensii, având ca obiect
drepturile patrimoniale, ca urmare a propriei calificări date acestor
petite, pe care le-a considerat circumscrise prevederilor Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
În
exercițiul rolului său activ, instanța este datoare să
califice cererea în funcție de scopul urmărit de reclamanți, de
motivele acțiunii și de cauza acesteia.
După cum
corect a reținut și Curtea de Apel Ploiești, instanța mai
întâi învestită, obiectul litigiului este legat de aplicarea
dispozițiilor Legii nr. 341/2004, invocată ca unic temei de drept al acțiunii,
reclamanții urmărind valorificarea unor drepturi patrimoniale și
nepatrimoniale reglementate de acest act normativ.
În
soluționarea excepției de necompetență materială a
capetelor de cerere privind acordarea drepturilor patrimoniale, Tribunalul Prahova
a reținut greșit aplicabilitatea dispozițiilor art. 99 alin. (2)
C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În
speță, solicitarea privind plata indemnizației de către
Guvernul României, nu poate fi considerată un petit distinct, care să
atragă după sine competența materială a curții de
apel, pentru că nu vizează anularea unui act administrativ-tipic sau
asimilat, așa cum prevăd dispozițiile art. 8 din Legea nr.
554/2004, ca să poată fi calificată astfel, din perspectiva art.
2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanții
tind la valorificarea unor drepturi bănești în temeiul Legii nr.
341/2004, dispoziții legale ce nu atrag competența de
soluționare a Curții de apel, ca instanță de contencios
administrativ.
Împrejurarea
că, ulterior, s-a procedat la completarea acțiunii inițiale
și s-a solicitat lărgirea cadrului procedural prin chemarea în
judecată și a altor autorități publice nu modifică
raporturile juridice deduse judecății și calificarea
acțiunii formulate de reclamanți.
În acest
context procesual, raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, se
impune soluționarea acțiunii, în întregul său, de către
tribunal, instanța competentă material să soluționeze
litigiile legate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004.
Față
de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va
stabili competența de soluționare pentru capetele de cerere formulate
în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Casa
Națională de Pensii, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A.,
B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U.,
W., X., W., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., LL., MM., NN.
și OO. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul
Finanțelor Publice, Casa Națională de Pensii Publice și
Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor
împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 în
favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 26 iunie 2015.
Procesat de