ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2771/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2771/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2771/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3113 din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Casa Națională de Pensii, Ministerul Justiției și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și a declinat prezenta cauză către Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. V și XXIII din Legea nr. 2/2013.
Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2618 din 20 aprilie 2016, a admis excepția de necompetență materială, a declinat competenta de soluționare a cauzei către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea formulată reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul de Finanțe, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Casa Națională de Pensii Publice, Ministerul Justiției și Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
Obligarea Guvernului prin pârâții chemați în judecată la plata indemnizației reparatorii cuvenite în baza prevederilor Legii recunoștinței nr. 341/2004 a cărei beneficiar este pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015 indemnizație a cărei plată este suspendată fără o motivație reală;
Acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea abuzivă a dispozițiilor: art. 1 din O.U.G. nr. 95/2014, a art. I și art. II din O.G. nr 1/2015 ;
Despăgubiri în valoare provizorie de 1% lei din suma cuvenită pentru anii 2012, 2013, 2015 și 2014 și neachitată către reclamantă de Ministerul Muncii prin Casa Națională de Pensii conform cuantumului stabilit în concordanță cu prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 până la actualizarea din 30 decembrie 2014: „De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata din salariul mediu brut”.
În conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 544/2004, reclamanta a solicitat ca instanța să decidă oportunitatea sesizării Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate privind O.U.G. nr. 95/2014 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 969/30.12.2014, coroborată cu O.U.G. nr. 83/2014, respectiv O.G. nr. 1/2015 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 44/19.01.2015 și O.U.G. nr. 83/2014, art. 13 alin (1) lit. j), asupra bunului patrimonial al reclamantei, bun conferit prin dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 actualizată până la data de 29.12.2014.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Conform art. 9 din Legea nr. 554/2004 „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.
(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.
Înalta Curte constată că reclamanta nu solicită, în baza Legii nr. 341/2004, constatarea calității de beneficiar al legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987, calitate pe care a dobândit-o așa cum rezultă din certificatele constatatoare depuse la dosar, ci solicită despăgubiri în baza unor ordonanțe care i-au suspendat dreptul la această indemnizație.
Temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art. 9 din Legea nr. 554/2004 raportat la O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 29/2013, O.U.G. nr. 95/2014, O.U.G. nr. 1/2015 și O.U.G. nr. 83/2014, iar reclamanta solicită despăgubiri de la pârâte (autoritățile centrale) ca urmare a emiterii unor ordonanțe de urgență.
Deci, reclamanta solicită acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului.
Conform alin. (1) din art. 9 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenta de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Casa Națională de Pensii, Ministerul Justiției și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2016.