ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 martie 2016, sub nr. xx/3/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, anularea Deciziei nr. 58419 din 5 ianuarie 2016 emisă de pârâtă prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 și repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturile avute anterior, precum și suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prin Sentința civilă nr. 3365 din 23 mai 2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, față de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ atacat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5 iulie 2016, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 2841 din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția civilă, ca instanță pentru soluționarea litigiilor de asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a constatat că revine tribunalului de la domiciliul reclamantului competența materială și teritorială de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 la care fac trimitere dispozițiile art. 9 și 10 din Legea nr. 8/2006. Întrucât obiectul cauzei nu îl constituie decizia de punere în plată emisă de pârâtă, ci exclusiv o decizie de încetare a plății, nu sunt aplicabilitate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 8/2006, ci sunt aplicabile dispozițiile generale la care dispozițiile art. 9 și 10 din aceleași act normativ fac trimitere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția civilă, la data de 31 ianuarie 2017, sub același număr de dosar.

2.1. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 319 din 23 martie 2017, Tribunalul Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ contestat în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 aprilie 2017, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 107 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă, complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale. Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că în speță, ne aflăm în prezența unui act administrativ vătămător pentru reclamant, reprezentat de decizia privind încetarea plății indemnizației prevăzută de Legea nr. 8/2006, act care, potrivit principiului simetriei juridice poate fi supus controlului judiciar, în temeiul art. 100 și art. 101 din Legea nr. 223/2015, tribunalului, ca instanță de fond.

Având în vedere statutul reclamantului de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat, statut dobândit începând cu data de 1 ianuarie 2016 în temeiul dispozițiilor Legii nr. 223/2015, devin incidente prevederile legale care reglementează jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, astfel încât, potrivit art. 102 din Legea nr. 223/2015, competența revine instanței specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea unei decizii emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, prin care s-a dispus sistarea plății drepturilor de care reclamantul a beneficiat în baza Legii nr. 8/2006.

În prezenta cauză se solicită revocarea înscrisului emis de pârâtă ca urmare a sistării/încetării plății indemnizației prevăzută de Legea nr. 8/1996, apreciindu-se că este nelegal. Reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, însă aceasta i-a fost respinsă.

Prin urmare, contestația ce face obiectul prezentului dosar este supusă dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006:

"Decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare"

Dispozițiile acestui text de lege, invocate de instanța inițial învestită de reclamant și care fac trimitere la Legea nr. 554/2004, se referă la contestația formulată împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la indemnizație.

Față de obiectul acțiunii, decizie de sistare/încetare a indemnizației stabilite conform Legii nr. 8/2006, aplicând în cauză principiul simetriei juridice, competența în soluționarea acțiunii în anularea deciziei de încetare a plății indemnizației revine tot instanței de contencios administrativ, competentă să soluționeze contestația formulată împotriva actului de punere în plată.

Înalta Curte constată că decizia contestată este emisă de o instituție publică centrală, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM