ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 02 martie 2016, sub nr. x/3/2016 reclamantul A. (numele fiind rectificat prin precizarea din 25 martie 2016) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, anularea Deciziei nr. 82546 din 05 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturile avute anterior emiterii deciziei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a solicitat totodată și suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a cauzei.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7, art. 8, art. 15 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

La data de 25 martie 2016 reclamantul a depus o cerere prin care a arătat că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale nu a înțeles să formuleze întâmpinare.

Prin Sentința civilă nr. 5507 din 6 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În argumentele prezentate în susținerea soluției instanța a reținut că reclamantul a contestat Decizia nr. 82546 din 05 ianuarie 2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale conform căreia la data de 01 ianuarie 2016 încetează plata indemnizației acordate în baza Deciziei nr. 82546/2012, stabilite în temeiul Legii nr. 8/2006.

A arătat instanța că Legea nr. 8/2006 reglementează indemnizația pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006 decizia casei de pensii referitoare la plata indemnizației poate fi contestată de solicitant în condițiile Legii nr. 554/2004.

Așadar, instanța a reținut că actul contestat nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, astfel că stabilirea competenței de soluționare a cauzei se face prin raportare la rangul autorității emitente. Având în vedere că actul contestat a fost emis de o autoritate centrală, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine curții de apel.

În consecință, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 2030 din 30 mai 2017, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, curtea a reținut, că instanțele de contencios administrativ sunt competente doar în ceea ce privește litigiile ce poartă asupra eliberării dovezii privind calitatea de membru al uniunilor de creatori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006. Toate celelalte chestiuni litigioase privind indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 intră în domeniul jurisdicției asigurărilor sociale, potrivit art. 9.

A mai reținut instanța că sensul care trebuie dat dispozițiilor art. 5 alin. (4) din lege, potrivit cărora decizia de punere în plată poate fi contestată de solicitant în condițiile Legii nr. 554/2004, este acela că sunt aplicabile condițiile de contestare prevăzute de Legea contenciosului administrativ, precum necesitatea parcurgerii procedurii prealabile ori termenele de contestare.

A conchis instanța în sensul că, legiuitorul a utilizat expresia "poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004" în sensul că Legea nr. 554/2004 se aplică în ansamblul său, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile referitoare la competență, când s-a dorit să se confere instanței de contencios administrativ competența de soluționare a contestațiilor privind dovada de membru în uniunile de creatori.

Dimpotrivă, a susținut instanța, când reglementează contestarea deciziei de punere în plată, legiuitorul a utilizat formularea "poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004" - înțelegând așadar să facă trimitere doar la condițiile de contestare prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință instanța a reținut că, în speța de față, nu se atacă o decizie de punere în plată a indemnizației, ci una de încetare a plății, astfel că art. 5 alin. (4) nu poate fi reținut ca incident nici din această perspectivă.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata inexistența în cauză a unui conflict negativ de competență, în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile art. 133 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

În speță, din parcursul dosarului, nu se identifică premisa necesară nașterii unui conflict negativ de competență, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ., de vreme ce declinările nu au operat reciproc între instanțele aflate în acest ipotetic conflict de competență, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru existența conflictului negativ de competență este necesar, însă, ca declinarea să fie reciprocă.

Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența materială de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, însă aceasta nu a declinat competența materială de soluționare în favoarea instanței care a sesizat-o, ci către secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor noului C. proc. civ. există conflict negativ de competență inclusiv între secțiile specializate ale aceleiași instanțe, potrivit art. 136 C. proc. civ., în condițiile în care în cauză nu există o declinare reciprocă de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal care a constatat conflictul negativ de competență, nefiind sesizată de secția a VIII- a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, către care a declinat competența, Înalta Curte constată că nu există conflict negativ de competență și va trimite cauza instanței către care s-a declinat competența materială pentru continuarea judecății.

Stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Administrativ și Fiscal blochează orice considerente ale Înaltei Curți cu privire la stabilirea competenței de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență privind pe reclamantul A. și pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Trimite cauza la Tribunalul București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT