ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3210/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2016, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 4122/22.06.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat anularea deciziei nr. 58554/5.01.2016 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, repararea pagubei cauzate prin repunerea în drepturi și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2875 din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a anulat decizia nr. 58554/5.01.2016 și a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile stabilite prin decizia nr. 58554/28.11.2012 începând cu data de 01.01.2016. De asemenea, a respins cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată și a obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond a formulat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței competente material, teritorial și funcțional, respectiv Tribunalul Bihor, secția de asigurări sociale, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată. Cu referire la motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că a fost încălcată competența de ordine publică a altei instanțe, susținând că excepția a fost invocată în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 5.10.2016, iar instanța a respins-o în mod greșit. Astfel, raportat la obiectul cauzei, respectiv contestarea unei decizii de încetare a plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, și la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 8/2006, recurenta-părâtă arată că litigiul ține de domeniul jurisdicției sociale, iar competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului Bihor, secția de asigurări sociale. Cu referire la motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, contrar dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Cu referire la motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale nu a formulat întâmpinare în cauză.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale este fondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte reține ca fiind întemeiat motivul de recurs fondat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitor la pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, impunând casarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare instanței competente, în speță Tribunalul Bihor, secția de asigurări sociale. Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 58554/05.01.2016 emise de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006. Prin notele scrise înregistrate la dosarul de fond la data de 05.10.2016, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, susținând că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 4, art. 5 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 8/2006, instanțele de contencios administrativ sunt competente doar în ceea ce privește litigiile ce poartă asupra eliberării dovezii privind calitatea de membru al uniunilor de creatori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, iar toate celelalte chestiuni litigioase privind indemnizația prevăzută de actul normativ precizat intră în domeniul jurisdicției asigurărilor sociale, potrivit art.

Pe de altă parte, raportat la natura deciziei contestate, respectiv decizie de încetare a plății indemnizației, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 5 alin. (4) din actul normativ special, articol ce face referire expresă la decizia de punere în plată. Excepția de necompetență materială a fost respinsă de prima instanță, respectiv Curtea de Apel București, cu motivarea că revine acestei instanțe competența de soluționare a cauzei, în raport de art. 5 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Înalta Curte constată că soluția primei instanțe asupra excepției necompetenței materiale este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile speciale ale Legii nr. 8/2006, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată. Decizia nr. 58554/05.01.2016 a fost emisă de pârâtă ca urmare a încetării calității de pensionar în sistemul public de pensii a beneficiarului indemnizației, începând cu data de 1.01.2016, pe considerentul că a devenit, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, pensionar al sistemului pensiilor militare de stat, fiind eliminat de la beneficiul Legii nr. 8/2006, în temeiul căreia a primit indemnizația lunară. Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 8/2006, Înalta Curte constată că acest act normativ special instituie o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, reglementând, totodată, și procedura pe care persoanele solicitante trebuie să o urmeze, conferind caselor teritoriale de pensii competența de a emite decizii de stabilire și de punere în plată a acestei indemnizații. Actul normativ are în cuprinsul său două texte atributive de competență. Pe de o parte, art. 5 alin. (4) se referă la condițiile de promovare a contestațiilor împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor la indemnizație, arătând că "decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004". Pe de altă parte, art. 9 din lege statuează că "prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi". Acest din urmă text este cel care trebuie avut în vedere la stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei. Astfel, textul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006 se referă la condițiile de promovare a contestației împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la indemnizație. Este adevărat că, aplicând principiul simetriei, în mod corespunzător și împotriva deciziei de încetare la plată a drepturilor ar trebui aplicate aceleași reguli, însă acest principiu devine aplicabil doar în ipoteza în care nu există normă contrară. Or, în speță, în ceea ce privește încetarea plății indemnizației, există mențiune expresă, potrivit căreia se aplică jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale. Fiind folosit termenul de jurisdicție, Înalta Curte reține că acesta include și normele privind competența materială, astfel încât pentru contestațiile referitoare la încetarea plății indemnizației, în ceea ce privește competența materială, sunt aplicabile dispozițiile art. 152 - 154 din Legea nr. 263/2010. Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. Potrivit art. 153 lit. d) din aceeași lege, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații privind deciziile de pensie. Prin urmare, din punct de vedere material și funcțional, competența de soluționare a cauzei aparține secției de asigurări sociale a tribunalului. Totodată, prin Decizia nr. 27 din 4 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 163 din 21 februarie 2018, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 8/2006, competența în soluționarea litigiilor având ca obiect contestația îndreptată împotriva deciziei de încetare a plății indemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, formulată de membrii uniunilor de creatori care au și statut de pensionari din sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale revine tribunalului, în complet specializat de litigii de asigurări sociale. Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. În cauză, domiciliul reclamantului A. este în municipiul Beiuș, județ Bihor. Prin urmare, în raport de considerentele anterior reținute, Înalta Curte constată că hotărârea de fond s-a pronunțat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, sens în care se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței competente material și funcțional, în speță Tribunalul Bihor, secția de asigurări sociale. În raport de soluția de casare cu trimitere la instanța competentă, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, fondate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în condițiile în care instanța competentă urmează a realiza o nouă judecare a cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 3 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Bihor, secția de asigurări sociale. PENTRU ACESTE MOTIVE,